Curiozităţi despre His Airness Michael Jordan

„You in it for the money? Or in it for the love, M.J.?“, suna un vers din coloana sonoră a blockbuster-ului amintit. Michael Jeffrey Jordan n-avea cum să devină cel mai mare jucător de baschet din toate timpurile dacă incursiunea lui în sportul dominat de afro-americani era condusă doar de pricopseală. Pasiunea şi competivitatea l-au adus aici, iar banii au venit ca o consecinţă firească a succesului.

Revenind la analogia de mai sus, Michael Jordan chiar a fost un produs de marketing la nivelul lui Michael Jackson, la sfârşit de ani ‘80 şi în anii ’90, iar baschetul îi datorează lui şi numai lui popularitatea câştigată în afara Americii. Căci Jordan depăşise de mult limitele de notorietate ale unui sportiv. Vorbim, în cazul lui, de un star care umplea arenele de baschet, distra mulţimile cu detenta lui extraordinară şi cu spectaculoasele slam dunk-uri, de un atlet cu supranume precum „Air Jordan“ sau „His Airness“. Vorbim de cel mai mare sportiv american al secolului XX.

„Am ratat mai mult de 9000 de aruncări în cariera mea. Am pierdut aproape 300 de meciuri. De 26 de ori, colegii mei au avut încredere în mine şi mi-au lăsat aruncarea câştigătoare, iar eu am ratat. Am ratat de numeroase ori în viaţa mea. Dar numai aşa am reuşit să am succes“, explică MJ fenomenala lui carieră.

Astăzi, el rămâne cel mai bine plătit dintre sportivii care s-au retras, cu 40 de milioane de dolari pe an proveniţi doar din contractele publicitare. Nu ne miră, aşadar, că, anul acesta, fostul baschetbalist a mai bifat un record. La cei 52 de ani ai săi, a devenit primul atlet miliardar din istorie. Poate şi pentru că, spre deosebire de alţi afro-americani care obişnuiesc să-şi strige avuţia prin extravaganţe, Michael a fost mai degrabă umil.

Născut pe 17 februarie 1963, în Brooklyn, New York, Michael este unul dintre cei cinci copii ai lui Deloris, angajată la bancă, şi ai lui James R.Jordan, maistru electrician. Copilăria şi-a petrecut-o, însă, în Wilmington, Carolina de Nord, iar Michael şi-a făcut remarcate calităţile atletice la liceu, unde a fost inclus în echipele de baseball, fotbal american şi baschet. Curtat de numeroase colegii datorită talentului său remarcabil, Michael a acceptat, în cele din urmă, o bursă de baschet la Universitatea North Carolina, unde s-a specializat în geografie culturală. Povestea lui de dragoste cu legendara echipă Chicago Bulls a început cu un an înainte de absolvire, atunci când a fost selecţionat şi i s-a dat şansa de a juca în NBA. Interesant este că, în 1984, chiar în primul său sezon în liga celor mari, nou-venitul Jordan a devenit favoritul fanilor, ba chiar şi al susţinătorilor echipelor adverse. Mai mult, la doar o lună de la debutul său ca baschetbalist profesionist, Mike apărea pe coperta „Sports Illustrated“ cu titlul „A Star Is Born“. S-o fi născut o stea, însă cele care străluceau deja pe arenele de baschet nu erau deloc încântate să-şi împartă firmamentul cu ea. Invidia veteranilor faţă de tânărul Jordan devenise atât de mare, încât aceştia au impus un embargo asupra lui, jucătorii refuzând să-i paseze mingea în timpul meciurilor.

Cu sau fără ajutorul colegilor, Jordan a reuşit, cumva, să devină cel mai valoros baschetbalist din NBA, câştigând primul dintre cele cinci premii Most Valuable Player (MVP) ale carierei în sezonul 1987/88. Cu atât mai mult a şocat decizia unui Jordan aflat pe culmile gloriei de a se retrage, în octombrie 1993, pentru a testa apele în… baseball. Înnebunise? Nu. Deşi sportivul şi-a explicat decizia prin faptul că-şi pierduse motivaţia, un eveniment tragic din familia sa a avut o mare legătură cu renunţarea lui la baschet. Asasinarea tatălui său, în iulie 1993, la o benzinărie, de către doi adolescenţi, îl omorâse şi pe Jordan sufleteşte. Aplecarea către baseball a fost tributul lui pentru tătăl plecat înainte de vreme, căci părintele său visase dintotdeauna o carieră în acest sport pentru fiul lui. Din fericire pentru fanii baschetului, MJ s-a întors la prima lui iubire în 1995, ajutându-şi echipa, The Bulls, să câştige alte trei campionate consecutive (1996, 1997, 1998).

Regele îşi recâştigase coroana, iar sponsorii lui îşi frecau, din nou, mâinile. Cu toate acestea, imaginea cea spectaculoasă, din reclame, a lui Mike era puţin diferită de cea din teren, aşa cum însuşi sportivul s-a plâns: „Se promova ceea ce voia lumea să vadă: cum sar şi cum înscriu. Adevăratul Michael Jordan juca, însă, şi în apărare şi în fazele de atac, dar asta nu era interesant pentru o reclamă“. În 1999, la 36 de ani, Jordan începuse să obosească şi s-a retras, din nou, din baschetul profesionist, pentru a reveni în 2001, într-o poziţie oficială, în staff-ul echipei Washington Wizards. Însă picioarele lui voiau să joace şi asta a şi făcut, până la urmă, Jordan, de data aceasta în echipamentul celor de la Wizards. N-o făcea nici acum pentru bani, spotivul anunţând că-şi donează salariul victimelor atacurilor teroriste de pe 11 septembrie 2001. Pe 16 aprilie 2003, un Jordan de 40 de ani juca ultimul lui meci în NBA şi, de data aceasta, cortina se trăgea definitiv peste cariera unui atlet extraordinar.

Ce a făcut Michael pentru baschet? De fapt, mai corect ar fi să întrebăm „cât?“. Aproape totul. E de ajuns această statistică: ratingul canalelor care transmiteau meciurile din NBA au urcat către stele pe vremea lui, scăzând dramatic după fiecare dintre cele trei retrageri ale sale.

Un fenomen, în afara terenului

În septembrie 1989, Michael s-a căsătorit cu Juanita Vanoy, cea care i-a dăruit trei copii, doi băieţi, Jeffrey şi Marcus, şi o fată, Jasmine (foto sus). După 17 ani de mariaj, cei doi s-au despărţit în mod amiabil. Credem şi noi că soţia lui MJ n-a avut nimic de reproşat, căci a primit o bucăţică serioasă din averea starului: 168 de milioane de dolari. Vorbim, doamnelor şi domnilor, de al doilea cel mai scump divorţ din istoria sportului, după cel al lui Roman Abramovich. Rusul a consolat-o pe fosta sa soţie cu 300 de milioane...

Familist convins, MJ s-a aşezat a doua oară la casa lui alături de modelul de origine cubaneză Yvette Prieto (foto jos), în 2013, având de data asta grijă să semneze un contract prenupţial. Un an mai târziu, Prieto i-a născut o pereche de gemene, pe Victoria şi pe Ysabel.

Ce a făcut după retragerea din sport? A jucat golf alături de vedete, în turnee de caritate, şi-a promovat linia vestimentară care-i poartă numele şi şi-a descoperit pasiunea pentru motociclete, înfiinţând propria lui echipă profesionistă, Michael Jordan Motorsports.

Cât timp a jucat baschet, Michael obişnuia să mănânce acelaşi lucru, înaintea fiecărui meci: 650 de grame de friptură, un cartof copt şi un suc cu aromă de ghimbir.

Cum nimeni nu-i perfect, a trebuit să aibă şi Jordan un viciu: jocurile de noroc. Da, lui Michael îi plăcea să parieze şi-o făcea ca un profesionist, sprijinind mesele cazinourilor până în zori de zi. Când atletul a recunoscut, în 1992, că i-a scris unui dealer de cocaină un cec de 57.000 de dolari, lumea s-a temut c-are o problemă cu stupefiantele. Nu, era doar o datorie la cărţi.

Cel mai bun prieten al lui Mike esteGeorge Koehler, iar întâlnirea celor doi a fost cel puţin bizară. George era şoferul de limuzină care l-a luat pe Jordan pe gratis, după ce acesta aştepta în zadar un trimis al echipei Chicago Bulls să-l ridice de la aeroport. Era în 1984, când MJ nu era faimos. Deci, nici Koehler, un interesat.

Spre deosebire de mulţi alţi sportivi faimoşi (başca de culoare), Jordan nu are tatuaje vizibile, lucru care l-a făcut şi mai atractiv în ochii sponsorilor. Nu-l punem, evident, la socoteală pe cel de pe partea stângă a pieptului, litera grecească Omega, semn al apartenenţei sale la fraternitatea Omega Psi Phi, prima în care studenţii afro-americani erau majoritari.

Este Michael Jordan un om al zilelor noastre, al socializării virtuale? În niciun caz, MJ nu vrea să audă de conturile sociale . „Nu sunt genul Twitter, nu sunt nici genul Facebook, nu-s nimic. Sunt old school.“

Foto: guliver/getty images, Jordan Brand/AP Images