News

Dezvăluiri: Viaţa Priscillei Presley după Elvis

Dezvăluiri: Viaţa Priscillei Presley după Elvis

Cum s-a transformat el într-un mit şi ce s-a întâmplat cu clanul Presley după dispariţia Regelui? Un drum nelipsit de scandaluri şi controverse…

Perioada imediat următoare morţii lui Elvis a fost cea mai grea pentru Priscilla şi Lisa Marie. "Vernon (n.r. tatăl lui Elvis) m-a chemat în biroul lui. Era copleşit de durere. Cunoşteam cumva vreun amănunt care să-l ajute să înţeleagă de ce murise fiul lui? Niciodată n-a acceptat această realitate şi cred că durerea i-a grăbit sfârşitul, tot aşa cum bunica nu şi-a mai revenit niciodată după moartea lui Vernon. Când m-am întors acasă cu Lisa, eram pradă unor sentimente contradictorii, fiindu-mi greu să decid ce era mai bine pentru ea. În presa americană apăreau relatări nu­meroase şi controversate: ştiam că acestea nu vor întârzia să aibă un efect negativ asupra imaginii tatălui ei. Am hotărât s-o trimit într-o tabără de vară. Acolo putea fi ferită de radio, televiziune şi ziare, rămânând împreună cu prietenii ei. Când s-a întors, deja plănuisem o lungă excursie în Europa“, scrie Priscilla. Şi într-adevăr, morişca zvonurilor şi a bârfelor a produs de-atunci tot soiul de poveşti, unele adevărate, altele scornite, de la abuzul lui de droguri, la perversiuni sexuale şi chiar impotenţă, totul cul­minând cu ideea că Regele şi-ar fi înscenat moartea şi că, de fapt, continua să trăiască undeva, pe o insulă exotică.

Numită executorul averii lui - cu Lisa unică moştenitoare - Priscilla n-a putut sta, însă, departe de tot ce însemna Elvis. Încercase după divorţ să-şi construiască un business propriu, deschizându-şi un magazin de haine, dar acum brandul pe care îl reprezenta Regele şi Gracelandul deveniseră responsabilitatea ei. Una deloc uşoară, având în vedere că întreţinerea domeniului său, cu tot cu taxe, costa 1 milion de dolari pe an, astfel că foarte curând, moştenirea efectivă în bani a Lisei se redusese tot la 1 milion de dolari. Pusă în faţa propunerii de-a vinde Gracelandul, Cilla a înţeles că-i datorează lui Elvis şi milioanelor de fani din întreaga lume să refuze şi să-şi asume provocarea de a se ocupa de această afacere. Astfel, după câţiva ani de cercetări şi după ce a angajat ca CEO un om experimentat, pe Jack Soden, Cilla a de­schis Gracelandul pentru marele public pe 7 iunie 1982. Iar suc­cesul a fost peste cel sperat: la doar o lună de la inaugurare, Elvis Presley Enterprises, care o avea pe ea în funcţia de preşedinte, a recuperat toţi banii investiţi în Graceland, devenind în timp o afacere cotată la peste 100 de milioane de dolari.

Heartbreak hotel

Viaţa personală a Priscillei n-a fost, însă, dintre cele mai liniştite. Relaţia cu instructorul de karate Mike Stone n-a funcţionat, astfel că ulterior, aceasta a încercat să-şi găsească fericirea alături de ac­torul Mike Edwards. După şase ani, însă, Edwards a început să dezvolte o afecţiune nefirească pentru adolescenta Lisa Marie, iar relaţia s-a destrămat. A existat, totuşi, un bărbat alături de care se poate spune că Priscilla a trăit o a doua viaţă – scenaristul şi regizorul Marco Garibaldi, cu care a format un cuplu vreme de 22 de ani, până în 2006, şi cu care are un fiu, pe Navarone, venit pe lume pe 1 martie 1987. Anul acesta, Priscilla va împlini şi ea o vârstă rotundă: 70 de ani. Şi e singură. După divorţul de Garibaldi, pare să-şi fi găsit alinarea în operaţiile estetice care au şters orice urmă a frumuseţii pentru care Elvis se îndrăgostise de ea. Din păcate, la cât de excentric şi orgolios era, chiar şi Elvis, dacă ar fi trăit, ar fi apelat cu siguranţă la bisturiu.

Cu un tată devenit mit, cea mai grea misiune de a-şi găsi drumul în viaţă a fost, însă, a Lisei, pe care revista „People“ ajunsese s-o descrie drept cel mai bine ascuns copil dintre toţi urmaşii de celebrităţi. Doar că grija excesivă a Priscillei de a o păzi s-a întors împotriva ei. Astfel că adolescenta Lisa, lipsită de libertate, trăind în umbra unui tată pierdut prea devreme şi dezorientată şi mai mult de relaţia bolnăvicioasă a mamei cu Mike Edwards, s-a aruncat, după cum ea însăşi a mărturisit, în braţele drogurilor – de la sedative şi marijuana până la cocaină. O fază despre care tot ea spune că s-a încheiat cu o altă capcană: Scientologia. Căci dacă aşa-zisa religie a salvat-o de droguri, preţul a fost prea scump. „Începusem să mă autodistrug şi nu-mi dădeam seama de ce. Eram prost sfătuită. Pierdusem contactul cu realitatea. Ei îmi luau banii, sufletul, totul“, avea să mărturisească în 2012, după ce a abandonat biserica celebrităţilor. Nici căutarea fericirii alături de un bărbat nu a fost simplă, chiar dacă ai fi zis că pornea cu ceva şanse în plus: era fii­ca Regelui. S-a căsătorit prima dată la doar 20 de ani, cu muzi­cianul Danny Keough, pe 3 octombrie 1988, dăruindu-i o fată şi un băiat: pe Riley, în 1989, şi pe Benjamin în 1992.

Mariajul n-a durat, însă, decât şase ani. Iar schimbarea de pei­saj din viaţa ei a fost cel puţin bizară: la doar 20 de zile de la divorţ, Lisa s-a căsătorit cu Michael Jackson, uluind presa cu acea aşa-zisă căsnicie de vis, între fiica Regelui Rock’n’roll şi Regele Pop, pentru ca divorţul să survină la doar doi ani după. În 2010, Lisa Marie surprindea lumea din nou, spunându-i lui Oprah Winfrey că ea şi Michael au continuat să fie împreună în cei patru ani de după divorţ, încercând să-şi refacă relaţia şi călătorind în diverse părţi ale lumii pentru a-i fi lui aproape. Era acolo, cu siguranţă, şi căutarea disperată a Lisei de a recompune ceva din imaginea tatălui ei, de a retrăi o bucăţică din istoria lui Elvis aşa cum doar prin faima Megastarului ar fi putut-o face… Cea de-a treia căsnicie, cu Nicolas Cage, n-a durat nici ea mai mult de doi ani. Abia a patra oară pare să fi fost cu noroc: pe 22 ianuarie 2006, Lisa Marie s-a căsătorit cu producătorul ei muzi­cal, Michael Lockwood, cei doi devenind în 2008 părinţii geme­nelor Harper şi Finley. Iar căsnicia pare să funcţioneze în con­tinuare. Dar Lisa continuă să se simtă o ţintă pentru presă. Nu apare foarte des în public. Fiecare pas al ei este pus sub lupă, iar orice oscilaţie de greutate e pusă pe seama moştenirii, făcându-se imediat comparaţii cu Elvis, care în ultima parte a vieţii se îngrăşase foarte mult. Peste toate, încercarea de a avea o carieră muzicală a supus-o celor mai crunte critici, unii spunând că „are voce de karaoke“.

Confessions

„Când trebuie să vorbesc în public, devin nevrotică, îmi tremură genunchii. (…) Trebuie să combat zeci de ani de speculaţii în tabloide. (…) Numele Presley a fost o povară pentru mine, fiindcă n-am cerut eu toată atenţia asta. Am fobie de aşa ceva. Nu eu le cer tabloidelor să mă urmărească săptămână de săptămână. În acelaşi timp, nu aş vrea să renunţ la nicio bucăţică din ceea ce sunt şi ce a fost tatăl meu. N-aş vrea să fac parte din altă familie. Sunt onorată şi mândră de familia mea… (…) Dar când mă gândesc la peluza din spatele Gracelandului, care este, la propriu, un cimitir... Câţi oameni au un cimitir în curtea casei? Câtor oameni li se aminteşte în fiecare zi de soarta lor, de faptul că vor muri şi ei la un moment dat?! Toate mormint­ele sunt aliniate acolo şi este un loc care mă aşteaptă, chiar lângă bunica mea. Sunt convinsă că acolo o să şi ajung. Sau o să cer să-mi pună capul într-un recipient de sticlă, păstrat în living room. Şi aşa, o să atragem şi mai mulţi turişti la Graceland. (…) Mama a scris în autobiografia ei că tata nu era genul de om care să recunoască faptul că se teme de ceva. Îşi reprima temerile şi emoţiile, până când exploda şi urla sau distrugea vreun obiect care-i ieşea în cale. Semăn extraordinar cu el. Aud asta non-stop din partea familiei mele: «Doamne, parcă ai fi taică-tu!» (…) L-am văzut pe tata luând pastile cu pumnul, un potpuriu de capsule, dar nu ştiam ce sunt. Nu voia să-l văd. Încerca să se ascundă. Am fost acolo cu el toată vara înainte să moară. Dar n-am de gând să povestesc asta, să-mi capitalizez amintirile!“ Aceste extrase dintr-un interviu acordat de ea acum mai mulţi ani pentru revista „Playboy“ sintetizează poate cel mai bine trăirile Lisei în această lume.

Dar în timpul scurs de la moartea tatălui ei, foarte mulţi au îndrăznit să-şi capitalizeze amintirile. Pe piaţă au apărut cărţi vândute ca pâinea caldă şi semnate de persoane avizate, precum Ann-Margret, dar şi tomuri aiuristice, precum cel al suedezei Lisa Johansen, care a uimit lumea, pretinzând că ea este adevărata fiică a lui Elvis. Johnasen povesteşte că ar fi crescut la Graceland, unde şi-ar fi petrecut copilăria până la vârsta de 9 ani. Apoi, după ce tatăl ei a mu­rit, ea afirmă că ar fi fost dusă în secret în Elveţia şi lăsată în grija unei familii adop­tive. Priscilla i-ar fi explicat atunci că schim­barea este pentru siguranţa sa. Dar, continuă Johansen, cu trecerea timpului, Priscilla ar fi căutat-o tot mai rar, până când a abandonat-o pe tărâmurile elveţiene, iar ea s-a trezit în­tr-o zi cum presa scrie cu surle şi trâmbiţe despre frumoasa Lisa Marie, „o cu totul altă persoană decât fiica lui Presley“. Elveţianca şi-a expus teza într-o carte, numită chiar „I, Lisa Marie“, pentru care a primit suma de 200.000 de dolari. Ba chiar femeia a dat în judecată corporaţia care administrează averea Regelui, declarând că fost văduvită de drepturile de moştenitoare şi cerând daune în valoare de 130 de milioane de dolari. Şi-a publicat amintirile chiar şi cea autointitulată Memphis Mafia Princess, Shirley Dieu, care a povestit că petrecea timp cu gaşca lui Presley. Beneficiind de o prefaţă semnată de Joe Esposito, apropiatul şi managerul lui Elvis, aceasta spune că ea se ocupa de racolarea femeilor cu care Regele se distra în turneu.

Cel mai recent, chiar la sfârşitul anului trecut, şi-a expus amintirile cea din urmă iubită a Regelui, Ginger Alden, care a făcut o serie de dezvăluiri neaşteptate despre comportamentul lui. Ginger povesteşte că trebuia să trăiască aşa cum trăia Regele, astfel că pe tot parcursul şederii în Vegas, n-a văzut mai mult decât apartamentul de la hotel şi sala de spectacole, căci Elvis nu ieşea mai deloc. La fel se întâmpla şi la Graceland, unde el nici măcar nu se ridica din pat pentru a mânca. Într-o zi, Ginger s-a trezit că Elvis, care avea o impresionantă colecţie de arme, a tras pur şi simplu un foc cu pistolul său Magnum 57 în perete. Doar fiindcă îi ceruse un iaurt, iar ea nu-i răspunsese... Şi e doar un ex­emplu, potrivit autoarei cărţii. Într-o seară, pentru că toaleta a refulat, Elvis s-a răzbunat şi a distrus WC-ul cu o mitralieră. Şi dacă până aici lucrurile pot părea amuzante, unul dintre episoade se putea sfârşi urât: Presely a ieşit alergând în curte, cu o mitralieră în mână, pentru a o salva pe fiica lui, Lisa, care era ameninţată de cineva. Ar fi fost gata să tragă, dacă Ginger nu l-ar fi scuturat ca să vadă că „inamicul“ era doar un coleg de joacă al fetiţei, care avea un pistol de jucărie. „Nu-mi plăceau toate astea, dar îl iubeam pe Elvis. Era un om, ca noi toţi. Avea zile bune şi zile proaste“, explică Ginger.

Poate tocmai atâtea voci care s-au făcut auzite au determinat-o pe Lisa să-şi schimbe părerea în această privinţă, de la data acelui interviu pentru „Playboy“. La sfârşitul anului trecut, am aflat că se gândeşte serios să-şi aştearnă amintirile pe hârtie. Între timp, numărul imitatorilor lui Elvis creşte de la o zi la alta. Există şi o glumă care spune că până în 2019 o treime din populaţia lumii va fi alcătuită din imitatorii lui Presley. Iar până atunci, 2017 va fi anul în care se vor comemora 40 de ani de la moartea lui şi se aşteaptă o migrare considerabilă de fani spre Graceland. În plus, compania Fox pregăteşte un nou film despre viaţa lui, bazat pe bestseller-ul din 1995 al lui Peter Guralnick, „The Last Train to Memphis: The Rise of Elvis Presley“, Mick Jagger fiind producătorul peliculei. Spiritul lui Elvis n-a murit. Iar lumea aşteaptă ca Lisa Marie să înceapă să-şi aştearnă viaţa pe hârtie…

Foto: Guliver/Getty Images/Rex Features/Splash News, Photoland/Age Fotostock, Arhiva ADH