Dosarele VIP

Dinastia Kim din Coreea de Nord - Între tentaţiile Occidentului şi iluzia dictaturii eterne

de admin

Dinastia Kim din Coreea de Nord - Între tentaţiile Occidentului şi iluzia dictaturii eterne camera-retro icon Vezi galeria 12 poze

De la Kim Ir-sen, la Kim Jong-il şi Kim Jong-un, Coreea de Nord a cunoscut o istorie a terorii instituţionalizate. O eră întunecată care, din păcate, nu dă semne să apună prea curând.

Probabil cea mai izolată ţară a Planetei, în ciuda amplasării sale central-estice în Asia, Coreea de Nord a fost idealiză de popor drept „Ţara dimineţilor proaspete“. În realitate, soarele nu mai străluceşte de mult pe cerul naţiunii aflate între China (Regatul de Mijloc) şi Japonia (Ţara Soarelui Răsare). Căci singurul care are dreptul să strălucească e liderul ei suprem.

Pare greu de crezut că odată această peninsulă era guvernată de una dintre cele mai vechi civilizaţii şi că dinastia Yi a ţinut piept sute de ani invaziilor mongole şi japoneze. Declinul a început odată cu ieşirea de sub influenţa Chinei şi anexarea în 1910 la Japonia. Dar „marea schismă“ a Coreei s-a produs la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Nordul a trecut sub tutelă rusească, iar Sudul sub protectorat american.

În 1948, anul de „naştere“ al Coreei de Nord, sovieticii l-au impus ca premier pe Kim Ir-sen, comandant în armata rusă din Siberia şi activist al Partidului Comunist Chinez încă de la vârsta de 19 ani, care îşi demonstrase fidelitatea faţă de comunişti luptând în gherila anti-japoneză. El a dat startul „comunizării“ nordului prin deposedarea fermierilor de terenuri şi naţionalizarea industriei şi transporturilor, pe modelul instituit de Nikita Hruşciov în U.R.S.S. Dar, odată ajuns preşedinte, în 1972, şi-a construit propria ideologie (Juche), una de independenţă faţă de orice stat, cu un control intern complet şi o izolare perfectă faţă de orice element exterior. Plus un intens cult al personalităţii: era marele lider venerat şi temut, cu portrete omniprezente, sute de statui impozante, personificări în media, cu ziua de naştere transformată în sărbătoare naţională şi cu dobândirea titlului de Preşedinte Etern.

În acest climat a crescut Kim Jong-il, cel mai mare fiu al lui Kim Ir-sen şi al primei sale soţii, Kim Jong-suk, încadrată şi ea în armata sovietică. Propaganda spune că, pe 16 februarie 1941, acesta s-a născut într-o tabără revoluţionară secretă condusă de tatăl său, la poalele muntelui sfânt Paektu, la graniţa cu China. Şi că, la venirea lui pe lume, ar fi apărut un curcubeu dublu, florile ar fi înflorit în plină iarnă şi pe cer ar fi părut o nouă stea. Un mit eroic menit să şteargă cu buretele realitatea sumbră, aceea că a văzut lumina zilei într-o locuinţă sărăcăcioasă din U.R.S.S., unde familia se afla sub protecţie sovietică. Şi că, până la 7 ani, când tatăl său a preluat puterea, a îndurat multe lipsuri. Mai mult, băiatul a crescut fără mamă, care a murit în 1949 la vârsta de 31 de ani, la naşterea unei fetiţe – al treilea copil al ei cu Kim Ir-sen. Ulterior, Kim Jong-il a avut alţi patru fraţi şi o mamă vitregă, pe Kim Sung-ae.

Comentarii