Donald Trump vs. Hillary Clinton – Bătălia pentru Casa Albă FOTO/VIDEO

E anul în care America votează din nou. Anul în care îşi va alege un nou conducător, după ce în 2008 a optat pentru primul preşedinte de culoare. Oare cine va prelua ştafeta: prima femeie preşedinte ori starul imobiliarelor?

Donald Trump vs. Hillary Clinton

Stăm tot mai încordaţi cu ochii pe Casa Albă. Şi nu pentru că e ultimul an din mandatul prezidenţial al lui Barack Obama ori pentru că soţia lui, Michelle Obama, îşi etalează cu eleganţă ultimele ţinute de Primă Doamnă a Americii. Ei nu mai au nimic de demonstrat. În schimb, cei ce râvnesc la fotoliul din Biroul Oval se întrec în demonstraţii publice (show-ul politic american e unul aparte!), unde mai pui că sunt nişte exponenţi la fel de „exotici“ precum era Barack Obama în 2008. Şi nu, nu ne referim la culoarea pielii, ci la culoarea socială, căci înfruntarea finală se va da, din câte se pare, între o femeie şi un extremist.

Vorbim despre senatoarea democrată Hillary Clinton şi despre magnatul imobiliar republican Donald Trump, care se află fiecare la a doua încercare de-a ajunge la Casa Albă. Şi, dacă acum patru ani, înţepăturile pe care şi le adresau reciproc făceau deliciul publicului, acum ele s-au transformat într-un război în toată regula, care a împărţit America în două. În cazul lui Trump, putem vorbi chiar şi despre o scindare în interiorul taberei republicane, care nu înţelege cum de mesajul său profund agresiv şi xenofob a reuşit să-i anuleze pe ceilalţi doi candidaţi ai săi, Ted Cruz şi Marco Rubio, consideraţi tinerele speranţe ale fostului partid al lui Reagan şi Bush.

Alegerile împart Hollywoodul în două

Pro Donald Trump: Pe lista susţinătorilor lui se numără Kid Rock, Mike Tyson, Hulk Hogan, Dennis Rodman, Gary Busey şi Tila Tequila.

Jon Voight - „Când a decis să candideze la preşedinţie, sunt convins că a făcut-o cu încredinţarea că va face din nou ţara să prospere. Doar el poate face face asta. Fără înflorituri, fără rumoare, rosteşte doar adevăruri candide.“

Lisa Rinna şi Gary Busey îl susţin pe Donald Trump.

Alte vedete de la Hollywood sunt categoric împotriva lui Trump şi coalizează, în declaraţii publice, pentru înlăturarea magnatului din cursa pentru desemnarea candidatului la preşedinţie. Rosie O'Donnell, Richard Gere, George Clooney, Miley Cyrus, Whoopi Goldberg, Samuel L Jackson şi Jennifer Lawrence şi-au exprimat opinii dispreţuitoare în privinţa lui Donald Trump, denunţându-l şi criticându-i fiecare acţiune şi discurs. Tot de partea lui Hillary sunt şi Katy Perry, Beyoncé şi Lena Dunham.

Johnny Depp - „Donald Trump practică prefăcătoria. E o aură de miştocăreală în jurul său. Emană un soi de cinism al unui puşti răsfăţat şi insuportabil.“

Richard Gere îşi oferă votul lui Hillary Rodham Clinton.

The Donald - „Să refacem gloria Americii!“

Trebuie să înţelegem, în primul rând, că democraţia în America are regulile ei, iar jocul politic se desfăşoară altfel decât pe bătrânul continenent – deşi respectă forma ei veche, bazată pe sprijinul din partea aristocraţiei, aşa cum era ea practicată în Grecia Antică. Practic, în ciuda propagandei egalităţii de şanse, societatea americană este condusă din umbră de reprezentanţii aristocraţiei, anume membri ai unor vechi familii, precum şi îmbogăţiţii ultimelor decenii, care preferă să nu se expună, dar care trag sforile prin intermediul politicienilor. Asta în timp ce americanii de rând trăiesc cu iluzia că ei au puterea, că îşi aleg conducătorii prin vot. Acest lucru este posibil prin intermediul finanţării campaniei electorale, cei bogaţi desemnând candidaţii în funcţie de cum îşi orientează investiţia. Aşa se face că un afacerist precum Donald Trump, capabil să-şi sponsorizeze singur candidatura, graţie unei averi de peste 4 miliarde de dolari, poate ajunge să deturneze cursul campaniei electorale în favoarea sa. Că aşa stau lucrurile o confirmă chiar donaţiile sale din trecut, care s-au distribuit în mod egal atât democraţilor, cât şi republicanilor, cele două mari partide care se succed la conducerea Statelor Unite, în definitiv cele două feţe ale aceleiaşi monede.

Dar ce-l mână în luptă pe The Donald? Omul de afaceri din New York, pe care n-ar fi pariat nimeni în urmă cu nouă luni, strigă din răsputeri, unde şi cum poate, „Make America great again!“ („Să refacem gloria Americii!“). Un slogan care câştigă tot mai mult teren, chiar cu preţul unor mitinguri anulate din pricina ciocnirilor violente dintre susţinători şi contestatari. Căci retorica populistă a lui Trump, cu supralicitarea tendinţelor anti-imigraţie, anti-islamiste, dar mai ales a furiei împotriva elitelor, prinde la public pentru că exploatează temerile cele mai profunde ale americanilor. El s-a remarcat, de-a lungul timpului, prin comentariile sale acide şi discursurile sale vehemente şi nu s-a dat în lături nici de la a-l critica public pe Barack Obama pentru acţiunile politice demarate în Irak. „Obama a lăsat teroriştii să ia cu asalt Irakul“, a spus el furibund la un post naţional de televiziune, în 2014. Iar acum, la doi ani de la acea declaraţie, Trump agită şi mai mult spiritele: „Saddam Hussein era foarte bun să ucidă terorişti. Acum, Irakul a devenit Universitatea Harvard pentru terorism“.

Oricum, programul său politic conţine, printre altele, propunerea de-a construi un zid la frontiera cu Mexicul pentru a opri imigraţia ilegală şi interzicerea imigraţiei musulmanilor în Statelor Unite. Drept reacţie, sătui de discursul lui agresiv, mii de hispanici rezidenţi în SUA s-au lansat într-o adevărată cursă contracronometru pentru a obţine cetăţenia americană care le va permite să voteze la alegerile prezidenţiale. Şi asta în condiţiile în care în Statele Unite trăiesc peste 54 de milioane de hispanici, dintre care 13 milioane au drept de vot şi intenţionează să ia cu asalt urnele la scrutinul din noiembrie.

„Limbajul utilizat de Donald Trump sugerează soluţii simpliste, de genul celor care au condus la scene oribile în istoria umanităţii. Aşa au ajuns la putere oameni precum Benito Mussolini şi Adolf Hitler“, a spus îngrijorat şi preşedintele Mexicului, Enrique Peña Nieto, într-un interviu acordat ziarului mexican „Excelsior“. Curios lucru, de vreme ce însuşi Trump s-a căsătorit cu o cehoaică (Ivana) şi apoi cu o iugoslavă (Melania), ambele fugite în American din calea opresiunii comuniste. Şi tot ele i-au dăruit şi patru dintre cei cinci copii ai săi!

Clanul Trump

„Motivul pentru care Trump câştigă: nimeni nu a crezut că aşa ceva este posibil“, scrie „Washington Post“. Şi, într-adevăr, o bună bucată de vreme nici strategii politici, nici liderii republicani nu l-au luat în serios. Iar acum pare de neoprit! Căci omul care a făcut o adevărată industrie din cultul personalităţii sale, vânzându-şi imaginea nu doar ca cel mai de succes antreprenor din New York, ci şi ca autor de cărţi motivaţionale ("The Art of the Deal", "How To Get Rich", "Think Big and Kick Ass in Business and Life") ori de volume politice ("The America We Deserve", "Time to Get Tough", "Crippled America") şi ca reality showman ("The Apprentice"), e cel mai bun marketer al său. Iar reclama negativă e, totuşi, o reclamă, nu?

Avionul privat a devenit biroul de campanie.

În plus, el are nişte aşi în mânecă, chiar dacă murdari, cu care speră să spulbere o mare parte din segmentul de alegători ai lui Hillary Clinton, pe care o dispreţuieşte făţiş – în ciuda faptului că, în urmă cu mulţi ani, când Bill Clinton se afla la Casa Albă, Trump era o prezenţă nelipsită de la partidele de golf şi dineurile oferite de ei. Şi să nu uităm nici faptul că prezidenţiabilii au benchetuit cot la cot cu afaceristul la nunta acestuia cu Melania, în 2005. Trump sigur n-a uitat, căci a avut grijă ca toată lumea să afle că tocmai Clintonii nu i-au adus vreun dar de nuntă şi că, cel mai probabil, averea lui au fost motivul pentru care au venit, sperând la o sponsorizare a viitoarelor campanii electorale. Iar acum, el însuşi îi pregăteşte lui Hillary un dar otrăvit: o serie de dezvăluiri legate de trecutul ei indecent, care ar confirma zvonuri mai vechi legate de lesbianism, vânzarea unor secrete de stat, precum şi luare de mită. Acuzaţii care, dacă se vor dovedi a fi adevărate, o vor anula definitiv pe Hillary, trimiţând-o după gratii.

The First Lady (President) – „America este puternică!“

Dincolo de clipurile de campanie jenante şi de fumigenele pe care le aruncă adversarul său din tabăra republicanilor, fosta Primă Doamnă a Americii parează elegant orice tentativă care ar putea-o denigra. În definitiv, ea are în spate o adevărată şcoală politică. Colegii de la Universitatea Yale încă şi-o amintesc ca pe-o studentă ambiţioasă, un adevărat star politic în ascensiune, care deja făcuse impresie în timpul unui discurs înflăcărat a cărui ţintă era un politician local, pe care-l acuza să nu discută despre problemele generaţiei ei. Şi poate că puţină lume ştie că, tot în tinereţe, Hillary a trebuit să aleagă între a-şi construi propria carieră la Washington şi a o sprijini pe cea a lui Bill, în Arkansas. Cert e că, între politică şi dragoste, Hillary l-a ales pe Bill. Ulterior, avea să-i facă lobby şi să-i stea alături, fie la întâlnirile cu înalţi demnitari, fie la cele mai incomode interviuri, sprijinindu-i declaraţiile cu un simplu gest de aprobare din cap sau cu un surâs discret. O perioadă în care, practic, şi-a făcut ucenicia pentru campaniile politice în care avea să se lanseze după 22 de ani de repaus.

„Nu m-am născut Primă Doamnă şi nici senator. Nu m-am născut democrată. Nu m-am născut juristă, nici feministă, nici avocată a drepturilor civice. Nu m-am născut nici soţie, nici mamă“, spunea ea, în biografia „Mon histoire“ apărută la Paris în 2003. Şi, totuşi, e prima femeie aleasă senator al statului New York şi prima First Lady care dobândeşte o astfel de funcţie. Mai mult, ea a intrat în cursa pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale în 2007 şi a devenit Secretar de Stat în timpul administraţiei Obama. O performanţă care instaurează un soi de ladyship la Washington şi care, iată, a adus-o din nou în faţa alegătorilor, cu o forţă net sporită. Dovadă şi rezultatele spectaculoase obţinute în faţa rivalului său democrat, Bernie Sanders, mai ales în timpul „Super Tuesday“.

Hilary ar fi recurs la o intervenţie estetică înainte de a intra în cursa pentru Casa Albă.

Dar lupta devine tot mai grea, pe măsură ce trebuie să continue cursa umăr la umăr cu furibundul Trump. Unele surse din anturajul ei au povestit pentru „Globe“ că aceasta ar fi avut chiar şi o cădere nervoasă în faţa unui grup de prieteni, cărora le-ar fi spus că este îngrozită de adversarul ei new-yorkez, fiindcă acesta îi cunoaşte toate secretele şi este singurul candidat care îi poate distruge visul de a ajunge la Casa Albă: „Donald mă poate distruge! Mi-e frică de el ca de dracu’! Şi-aşa are destule scandaluri pe cap. Încă unul i-ar distruge şansele la alegeri. Este sigură că el îi va întoarce pe dos dosarul medical, iar ea încearcă de mult timp să-şi ascundă problemele de sănătate”, comentează aceeaşi sursă. Şi, ce-i drept, dacă am pleca urechea la sursele folosite de „Globe“, ar reieşi că Hillary este alcoolică şi că a avut până acum trei atacuri cerebrale.

„Să fiţi siguri că Donald ştie tot despre Hillary! Şi ar fi în stare s-o trimită şi la închisoare“, a subliniat sursa. „Eu sunt ultimul om cu care Hillary ar vrea să se confrunte. E disperată! E tristă! Şi e nervoasă! Hillary e oricum investigată de FBI pentru e-mailurile ei ilegale din vremea când lucra în administraţia lui Obama. Nu are cum să-şi ducă la capăt candidatura cu această investigaţie pe cap“, a spus Trump recent.

Bill Clinton se şi vede în postura de Prim Domn.

Şi asta nu-i tot! Când Hillary a afirmat că Donald foloseşte o retorică care incită la ură şi că „a demonstrat o înclinaţie către sexism“, acesta a adus în discuţie scandalul sexual cu Monica Lewinsky din perioada în care Bill Clinton era preşedinte. Apoi, după numeroasele sale remarci discriminatorii privind hispanicii, femeile şi musulmanii, Hillary l-a acuzat că este un personaj care produce diviziune şi care încearcă să intimideze.

Cea mai înfocată susţinătoare a sa, fiica ei, Chelsea.

„Nu îmi pasă chiar atât de mult ce spune despre mine pentru că înţeleg că aşa e politica, deşi nu aşa o văd eu. Mai mult sunt preocupată de ceea ce spune despre alţi oameni, care nu au o voce şi o platformă“, a spus Clinton, referindu-se la imigranţi şi la musulmanii americani. „În pofida a ceea ce auziţi, nu avem nevoie să refacem grandoarea Americii. America n-a încetat niciodată să fie mare“, a subliniat ea în discursul prin care şi-a revendicat victoria în South Carolina, vizând în mod direct sloganul de campanie al lui Trump.

În politica americană, este o vorbă care spune că trebuie să fii simpatizat. Iar cea mai mare problemă a lui Hillary Clinton este că, pentru mulţi dintre votanţii americani medii, ea nu este simpatizată, fiind percepută ca parte din establishment-ul american. Mai ales că Barack Obama şi-a declarat deja sprijinul pentru cea care i-a fost rivală.

Barack Obama îşi sprijină fostul secretar de stat în cursa electorală.

Vestea bună e că fosta Primă Doamnă e pe placul minorităţilor şi al americanilor de rând, mai ales de femei, entuziasmate la gândul că Statele Unite ar putea avea, în premieră, o preşedintă. Iar staff-ul lui Hillary speră să strângă voturi şi de la publicul educat, care ar putea avea o reacţie anti-Trump, conştient de implicaţiile unui preşedinte inconsistent, eratic şi impulsiv cum este văzut candidatul republicanilor.

Hillary Clinton mizează pe votul femeilor şi minoritarilor.

Totuşi, David Axelrod, cel care a condus campania electorală a lui Barack Obama, atrage atenţia că, de regulă, după două mandate succesive ale unui preşedinte, oamenii tind să se orienteze către o figură care este opusul acestuia. Or, cine reprezintă o alternativă mai radical diferită faţă de Barack Obama, prin tot ceea ce spune şi se face, decât Donald Trump?