News

Eric Cantona, fotbalistul care a devenit actor: “Nu am nimic de schimbat la mine, dar i-aş schimba pe alţii în jurul meu”

Eric Cantona, fotbalistul care a devenit actor: “Nu am nimic de schimbat la mine, dar i-aş schimba pe alţii în jurul meu”

Ar fi putut ca, după retragere, să intre în antrenorat. Dar francezul a surprins cu o schimbare bruscă de macaz: niciun alt mare fotbalist nu s-a implicat în actorie la acest nivel.

Cei care i-au urmărit traiectoria ar putea spune că tot dramatismul lui de pe teren prevestea asta. Pentru că Eric Cantona a fost un actor şi ca fotbalist.

A creat spectacol şi i-a plăcut asta. În anii ’80 şi ’90 a jucat pentru Marsilia, Bordeaux şi Manchester United, echipă cu care a câştigat 4 titluri Premier League în 5 ani. A fost unul dintre jucătorii care au revitalizat Manchester, iar numele lui rămâne unul legendar în istoria clubului: a purtat tricoul cu numărul 7, care i-a fost ulterior dat lui David Beckham şi Cristiano Ronaldo. Fanii Manchester îi spun King Eric şi l-au votat drept cel mai bun jucător din istoria clubului. Iar latura lui de băiat rău nu a făcut decât să-i crească popularitatea. Probleme disciplinare, suspendări, violenţă, mult dramatism. Şi acestea au făcut parte din cariera lui fotbalistică, iar prietenii spun că tocmai de aceea actoria a venit ca o continuare firească. A lovit un coechipier cu pumnul în faţă. La Marsilia, a aruncat cu mingea întrunul dintre fanii echipei. A aruncat cu mingea şi în capul unui arbitru. Totul a culminat pe 25 ianuarie 1995, când Cantona urcat în tribune pentru a lovi un fan care îi adresase injurii, ulterior fiind suspendat şi condamnat la 120 de ore de muncă în folosul comunităţii. În conflict grav cu antrenorul Franţei, Aime Jacquet, Cantona nu a mai fost convocat deloc la Naţională  până la venirea lui Michel Platini, care l-a convins să se întoarcă.

La doar 30 de ani, Eric Daniel Pierre Cantona s-a retras din fotbal fără să fi jucat la o cupă mondială în echipa naţională a Franţei. O retragere prematură. Cantona era în culmea succesului când a renunţat la gazon. Dar deja avea alte pasiuni de urmărit. În 1995 i se dăduse pe mână rolul unui jucător de rugby întrun film francez şi de-atunci n-a mai scăpat de virusul actoriei. „Cred că m-am retras atât de tânăr fiindcă voiam mereu să-mi îmbunătăţesc jocul, să fiu un jucător mai bun, pentru mine şi pentru echipă. Să câştig trofee. Pe mine nu banii mă motivau. Iar când am renunţat, am simţit că nu mai am ce îmbunătăţi. Şi, în acelaşi timp, îmi pierdusem pasiunea pentru joc. Fiindcă pasiunea vine la un loc cu motivaţia îmbunătăţirii“, a explicat el recent. În 1998, a apărut în pelicula Elizabeth, alături de marea Cate Blanchett şi, astfel, fascinaţia pentru această nouă profesie a fost pecetluită.

Azi, la 54 de ani, îl poţi urmări în rolul principal din serialul Netflix Inhuman Resources (Derapaje), lansat în luna mai. În patria natală a fostului mare fotbalist, serialul este un hit indubitabil: în noaptea lansării, primele 3 episoade au avut 2,12 milioane de spectatori. Cu toţii au fost fascinaţi de transformarea lui Cantona, care îl interpretează pe Alain Delambre, un bărbat de 57 de ani, concediat din funcţia de director de resurse umane, care trăieşte într-un apartament mizer împreună cu soţia lui şi care primeşte o ofertă de job incredibilă, pentru care Alain e în stare să facă... orice. Chiar orice. Serialul se bazează pe romanul din 2010 al lui Pierre Lemaitre Cadres Noir. Şi interesant este că, iniţial, autorul cărţii nu a fost de acord cu distribuirea lui Cantona în rolul principal, pe motiv că este prea carismatic. Dar realitatea este că serialul nu ar fi avut atâta succes fără el. Lumea vrea să vadă de ce este în stare ca actor un fost mare fotbalist. Şi este în stare.

Cantona pătrunde total în personaj şi nimic din imaginea lui nu îţi aminteşte de omul de pe gazon. Serialul este cel mai mare succes de până acum în cea de-a doua lui carieră. Şi de remarcat este că a venit târziu. Cantona construieşte de aproape 25 de ani acest drum în actorie, pas cu pas, rol cu rol. Multă vreme, a spus că ceea ce face este viaţa lui secretă, iar actoria este talentul lui ascuns. „Vreau să găsesc o modalitate de a mă simţi viu”, spunea el la un moment dat, explicându-şi alegerea.

Fotbalul nu mai era ce trebuie. În film a găsit a doua împlinire pe care o căuta. Iar faptul că azi Cantona are o avere de doar 25 de milioane de dolari, faţă de... un David Beckham cu peste 450 de milioane, spune ceva despre felul lui de a fi. Rebelul de la Manchester United nu a fost niciodată condus de bani, ci de focul pasiunii. „Brandul meu favorit de haine este propria piele. Trebuie să port haine, că n-am încotro, dar nu-mi place să transmit cine sunt prin brandurile purtate. Iar ce maşină conduc nu e important. Conduc... o jucărie sexuală”, spunea Eric la un moment dat, chestionat de un reporter. Pasiunea pentru actorie l-a făcut să-şi schimbe şi viaţa personală. Însurat din 1987 cu Isabelle Ferrer, cu care are doi copii, Cantona a divorţat în 2003, începând o relaţie cu actriţa şi regizoarea franceză Rachida Brakni, care i-a dăruit, la rândul ei, doi urmaşi. Cei doi s-au căsătorit în 2007, iar 3 ani mai târziu, Eric şi-a făcut şi debutul pe scândura teatrului, jucând în Face au Paradis, piesă regizată chiar de soţia lui. „Dacă ar trebui să schimb ceva la mine nu aş schimba nimic“, spune Eric, căruia curajul de a urma două vocaţii atât de grele îi dă o satisfacţie enormă. „Nu am nimic de schimbat la mine. Dar i-aş schimba pe alţii în jurul meu.

Văd tendinţa lumii de a deveni uniformă. Toţi vor să fie la fel. Mie îmi plac oamenii diferiţi!“ Şi nu, dacă vă întrebaţi, noua lui faţă nu l-a făcut să privească altfel incidentele din trecut de pe terenul de fotbal. Nici acum nu regretă episodul în care a lovit un fan care l-a jignit.

„Nu l-am lovit suficient de tare! Pentru mine, fotbalul şi actoria sunt foarte asemănătoare, pentru că sunt despre pasiune”, spune Cantona. „Şi simplul fapt că am ales o a doua cale înseamnă evoluţie. Sunt mulţi jucători care nu ştiu să se exprime decât prin fotbal, care nu au alte pasiuni sau interese. Iar când nu mai joacă fotbal, nu mai fac nimic. Nu mai există sau au impresia că nu mai există!“