EXCLUSIV Bursucu’ (Adrian Cristea): „Am fost aproape să rămân paralizat. Viaţa mea se putea termina acolo”. Ce relaţie are prezentatorul cu Teo, de ce amână să se căsătorească şi cum a slăbit 16 kilograme
Are întotdeauna replicile la el, e savuros şi reuşeşte să te ademenească în faţa televizorului. Şi-a început carieră în paşi de dans, dar a ajuns unul dintre cei mai simpatici prezentatori TV. Astăzi e jumătatea lui Teo Trandafir la Kanal D şi împreună formează un cuplu imbatabil. Cum a fost Bursucu' la un pas să rămână paralizat, de ce amână să se căsătorească, deşi are o relaţie frumoasă de opt ani, şi ce sfat i-a dat Stela Popescu, despre toate astea am povestit cu vedeta Kanal D într-un interviu OK!
OK!:Te sperie ce trăim astăzi? Ţi-a fost vreun moment teamă? Cum te protejezi? Dezinfectezi des, ai grijă unde mergi şi cu cine socializezi?
Bursucu': Mi-a fost şi îmi este încă teamă. Trebuie să ascultăm de autorităţi şi să apelăm la simţul civic, să ne protejăm pe noi, dar şi pe cei din jurul nostru, să respectăm măsurile de prevenţie şi protecţie. Numai împreună vom putea trece peste. În general, respect toate regulile, am grijă aşa cum aveam şi până în pandemie la curăţenie, încerc să îmi trăiesc viaţa cât mai normal posibil. Este foarte complicat să respecţi toate aceste reguli, dar ştiu că o fac pentru mine şi pentru familia mea, pentru cei din jurul meu. Este un moment în care trebuie să arătăm înţelegere, respect şi solidaritate. Port mască, păstrez distanţarea socială, pe cât de mult posibil.
Cum faci faţă acestui test psihologic? E situaţia mai tensionată acum acasă, apar mai des discuţii în contradictoriu?
Încerc să trăiesc cât mai normal, să vorbesc cât mai puţin despre pandemie, cu toate că este foarte greu. Este destul de dificil, dar încerc să îmi trăiesc viaţa ca înainte de această perioada. Discuţii în contradictoriu avem pe teme de actualitate. Ce credem despre măsurile luate în această perioadă, dacă oamenii au spirit civic sau nu, cum este corect să procedăm. Sunt discuţii normale, care cred că se regăsesc în această perioada în cadrul majorităţii familiilor.
Cine ţi-a spus pentru prima oară Bursucu? Cum s-a născut acest apelativ?
Regizorul Petre Năstase. Eram foarte mulţi dansatori pe un platou al unei emisiuni de dans şi pentru că nu putea să reţină numele celor din trupa de balet a început să ne strige pe fiecare cu diverse apelative. Când a strigat Bursucu m-am întors eu.
Eşti tot timpul aproape de actori, artişi. Peste ani, dacă ar fi să povesteşti nepoţilor tăi o întâmplare care ţi-a rămas aproape de suflet sau să redai o vorbă de duh, care ar fi?
Au fost foarte multe întâmplări care mi-au rămas în suflet. Aş vrea să le împărtăşesc, însă, un sfat pe care l-am primit de la regretata Stela Popescu şi care m-a mişcat enorm. Mi-a spus aşa: <Bursucelule, ţine minte de la mine, cât mai mişţi din degetul mic să nu te laşi!>. Asta le-aş spune, să nu renunţe, indiferent de greutăţile întâmpinate.
Cel mai nostim moment care te leagă de Teo?
Sunt atât de multe încât întotdeauna mi-a fost imposibil să numesc unul. Râdem de la orice, avem acelaşi tip de umor, o chimie scenică extraordinară, comunicăm din priviri şi putem să ne amuzăm doar uitându-ne unul la altul într-o anumită situaţie.
Ţi s-a întâmplat vreodată să o suni noaptea pentru o problemă?
Niciodată.
Cum a fost adolescenţa ta? Erai pedepsit des?
Chiar şi în adolescenţă eram un tip destul de calculat şi, chiar dacă am făcut multe nazbâtii, le-am gândit înainte de a trece la acţiune . Ştiam că voi face o boacănă şi îmi asumăm acel lucru, încă din momentul în care îl gândeam. După fiecare năzbâtie, am primit lecţiile cuvenite de la părinţi, ştiam ce mă aşteaptă. De la 11, 12 ani nu m-a mai pedepsit nimeni, m-au lăsat să-mi caut drumul. De la aproape 14 ani mergeam singur la mare, începusem să muncesc, îmi luasem cumva viaţă în propriile mâini.
Aveai o fire rebelă? Ai făcut vreodată vreo năzbâtâie greu de uitat?
Am făcut multe nazbâtii, dar n-am lăsat urme şi nu au fost foate grave, erau specifice generaţiei mele. În perioada aceea era o înţelegere între copii, chiar dacă ne loveam sau ne certam, aceste lucruri rămâneau între noi, nu ajungeau la urechile părinţilor. Eu am crescut, vorba cântecului <după blocurile gri>, pe maidanul din spatele lor. A fost o copilărie altfel decât ceea ce trăiesc copiii din ziua de azi, cu alte reguli, cu alt tip de socializare, în care năzbâtia era altfel definită. Important este ca fiecare dintre noi să avem parte de experienţele specifice fiecărei etape.
Care ar fi momentele ce te-au marcat la 20, 30 de ani?
La 20 de ani eram pe cale de a rămâne paralizat. Este o amintire urâtă, care m-a marcat, viaţa mea se putea termina acolo. M-am accidentat în sală, la un antrenament de dans; mi-a căzut un coleg direct pe cap, în acel moment mi s-a fisurat coloana. Eram pe punctul de a rămâne paralizat de la gât în jos. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a rămas doar o amintire pe care o pot poveşţi. A fost o cumpănă uriaşă în viaţă mea. Doctorii îmi explicau că nu mă pot ridica din pat, că risc să rămân paralizat şi eu credeam că sunt bine şi că pot pleca acasă. Am stat imobilizat la pat 10 zile, nu puteam merge nici măcar la toaletă. Am purtat un guler cervical încă o lună şi jumătate. La aproape 30 de ani mi-am atins obiectivul vieţii mele: prezint emisiuni TV, fac ceea ce îmi place, şi anume divertisment. Oamenii mă urmăresc, ceea ce pentru mine este o mare bucurie şi o mândrie.
Ai o relaţie la distanţă. Nu îţi e greu să faci naveta Constanţa- Bucureşţi? E dificil să păstrezi o legătură în aceste vremuri ce par sortite despărţirilor? V-aţi confruntat şi cu momente mai dificile?
După opt ani de zile de făcut naveta, în fiecare weekend, nu se mai numeşte naveta, ci este un stil de viaţă. Fac multă mişcare...pe patru roţi. Nu este greu să păstrezi o legătură dacă eşţi cu persoană care trebuie.
Această pandemie care ne-a băgat în case, ne-a făcut să descoperim cu cine stăm lângă noi şi mulţi nu au fost foarte fericiţi. Ca orice cuplu am avut şi multe momente dificile; şi noi avem discuţii în contradictoriu, poate de la lucruri mărunte, însă, din fericire, niciunul dintre noi nu este o fire vulcanică, eu sunt calm şi răbdător.
Cum ai cunoscut-o pe Andreea? Cine a făcut primul pas?
Am cunoscut-o într-o vara, aveam un proiect la mare când am văzut-o. Mi-a plăcut foarte mult, aşa că am făcut primul pas. S-a lăsat greu cucerită!
Mai aveţi timp pentru voi doi? Se întâmplă să plecaţi în vacanţă şi fără copii?
Da, recent am fost câteva zile la munte, a fost prima vacanţă fără copii. Ador vacanţele în care sunt şi copiii cu noi, dar este foarte important şi timpul petrecut în doi, mai ales că am avut o perioadă în care nu prea am mai avut timp pentru noi, am devenit părinţi şi atenţia a fost concentrată pe cea mică.
De ce nu se căsătoreşte Bursucu'? Crezi în căsătorie? Ai făcut până acum marea cerere?
Cred că lucrurile se întâmplă la momentul potrivit. Noi suntem o familie, chiar dacă nu avem acel act, şi suntem foarte bine aşa. Vă ţin la curent.
Eşti un tată exigent?
În general, nu, dar am pus nişte limite. Dar în momentul în care vin şi-mi zâmbesc, fac ce vor din mine.
Iubita ta avea un copil atunci când a început povestea voastră. Cum a fost adaptarea? Te-a acceptat din primul moment sau apropierea a venit pe parcurs?
Foarte bine, eu mă înţeleg perfect cu copiii. Mă înţelegeam mai bine cu copilul decât cu mama la început. Ne-am iubit de la început. Acolo am şi câştigat, pentru că m-am înţeles foarte bine cu cea mică.
Cum e Bursucu acasă? Are la fel de multă energie?
Acum da, sunt într-o condiţie fizică mai bună, mă antrenez, am slăbit 16 kilograme, am alt stil de viaţă. Dar îmi place să stau să mă uit la filme, să mă joc. Dar vine cea mică şi după câteva ore sunt rupt de oboseală.
A slăbit 16 kilograme
Care a fost dietă care a dat rezultate în cazul tău? Concret, ce ai mâncat şi la ce ai renunţat? Ajută şi dansul?
Vă spun un secret: faci gaură în lingură şi tai dinţii de la furculiţă. Într-un registru mai serios, alerg zilnic câte 5-7 kilometri şi am un regim alimentar controlat. Dimineaţă mănânc un iaurt, la prânz o supă crema de legume sau o friptură cu salată, şi seara salată sau ceva foarte slab caloric. Nu mă înţeleg bine cu peştele, dar am început să-l mai combin cu nişte legume. Porţiile de mâncare sunt foarte mici. Am renunţat la fast food, dacă îmi este poftă, "scap" o dată pe lună.
Găteşţi? Obişnuieşti să faci curat? Cum se împart aceste responsabilităţi?
Foarte simplu, ne ajută cineva la curăţenie şi, ca să mâncăm, comandăm la restaurant. Prepar nişte clătite senzaţionale, să nu vorbim despre cartofii prăjiţi.
S-a întâmplat vreodată să te lupţi cu o afecţiune pe care să nu o poţi controla?
Din fericire, nu. Am probleme cu articulaţiile după ani de sport de performanţă, dar nimic grav.
Trei lucruri pe care lumea nu le ştie despre Bursucu?
Oamenii nu ştiu că sunt pasionat de pian, îmi place să cânt şi iau cursuri. Îmi place să mă uit la fotbal, de fapt asta mi-am dorit să fiu în viaţă, fotbalist, şi sunt suporter FCSB. Şi o altă mare pasiune sunt pantofii sport, am peste 70 de perechi.
