Interviu

EXCLUSIV Cristi Minculescu: „Sunt bunic şi asta e foarte tare!“

Te-am văzut şi în juriu la Vocea României. Am fost co-antrenor cu Loredana şi pe 1 decembrie am cântat cu ea Strada ta. A fost foarte mişto! Am avut şi un moment X Factor cu Nicoleta Nucă - căreia îi ziceam eu Monica Bellucci. (zâmbeşte)

Ai avea răbdare să duci un asemenea show?
Cum să nu? Poate sunt diamante ascunse. Şi eu am fost autodidact, nu am studii muzicale. Dar am învăţat în timp cum să mă încălzesc, cum să mă protejez. Pentru mine a fost o experienţă. Aş merge oricând, oriunde.

Te uiţi la TV?
Mă uit la sport, la Netflix...

Cum eşti când eşti doar tu cu tine?
Să ştii că n-am o existenţă în oglindă cu trăirile de pe scenă. Una-i una, alta-i alta. Am o existenţă foarte cenuşie, neieşită din cadre.

Noi scriem des despre rockeri şi mulţi dintre ei sunt bad boys: cu lanţuri, motoare, droguri, femei... Tu nu te încadrezi în imaginea asta.
Pentru că n-am fost structurat să fiu aşa. 

Deşi, pe vremea lui Ceauşescu, promiteai să fii un bad boy.
Pe-atunci, încercau alţii să ne provoace să fim răi. Şi am ştiut atunci că fiecare cântare poate fi şi ultima, la ce demenţă era în sală: sutiene aruncate, agăţate de chitară... În vestul ţării, era o enclavă şi autorităţile mai închideau ochii, că le era teamă de manifestări antiguvern, mai ales la Cenaclul Flacăra, unde dacă le zicea Adrian Păunescu „Mergem acum şi dărâmăm Guvernul!“ avea de partea lui tot stadionul Republicii cu 20.000 de oameni.

Cum petreceaţi pe vremea aia?
Cu ce se găsea. Era şi chestia aia că faci ceva interzis. Cu reversul cu duşul cu apă minerală, că se lua apa la 9 seara; cu conserve puse în cadă cu apă caldă, să le ai când vii de la concert, dar erau deja stricate; cu siguranţe sărite, pentru că nu aveam căldură şi tot etajul folosea aeroterme, iar când săreau siguranţele rămâneam pe întuneric. Aşa a fost. Dar pentru noi vârful a fost prin ’82, când trebuia să cântăm pentru colonia muncitorească de la Haţeg. Am rămas cu maşina în pană la Retezat şi am ajuns abia la ora 2, în noaptea de duminică spre luni. Credeam că nu mai e nimeni, dar sala era plină. Şi un frig! Publicul venise de la 8 şi i se spunea din oră în oră: „Acum vin!“. Am terminat pe la 4 dimineaţa, după care ei au plecat la muncă.

Lumea vă strigă tot Iris...
Da! Sperăm să rezolvăm şi detaliul juridic.

Pentru mulţi, Iris înseamnă Cristi Minculescu.
Ştiu şi le mulţumesc tuturor! Aici a fost o gripare, ca atunci când noi doi facem o casă, umăr la umăr, părţi egale, iar la final, la proprietari mă trec doar eu. Tu stai cu mine în casă, dar afli după 18 ani că nu e şi a ta. Ba mai mult, după zece ani reînnoiesc faptul că doar eu sunt proprietar.

Ar putea fi două trupe Iris acum? Să zicem că tu obţii titulatura, pe ceilalţi cum i-ar chema?
Tot Iris, pentru că nu poţi să negi că şi Nelu Dumitrescu a fost 40 de ani în Iris. Noi am cerut să-i anuleze marca, nu să ne numim doar noi Iris. Dar când pleacă trei din patru, nici măcar destrămare nu e, renunţi la colaborarea cu unul. Cum a zis şi un prieten al nostru: „Pleacă Iris din Iris sau cum, că nu înţeleg?“.

Unii credeau că trupa s-a destrămat pentru că tu aveai probleme de sănătate ori din raţiuni financiare.
Nici vorbă!

Comentarii

Modifică Setările