Exclusiv! Lynda Carter: Acasă la „Femeia Fantastică“

Celebra „Wonder Woman“ a vorbit în exclusivitate pentru OK! Mexicdespre lupta sa cu alcoolismul şi cum s-a întors la prima ei dragoste.

Pe vremea când devenea cunoscută pe micul ecran în serialul „Femeia Fantastică“, în anii ’70, această actriţă extraordi­nar de frumoasă părea să aibă totul: o imagine intrată în legendă, nişte ochi albaştri de neuitat, multe motive să fie invidiată şi, bineînţeles, un lasou magic real. Dar viaţa ei în afara reflectoarelor n-avea nici pe departe această strălucire. Deşi era protagonista unui serial de succes, ea nu reuşise să se integreze în cercurile sociale de la Hollywood, unde locuia împreună cu primul său soţ, impresarul Ron Samuels. Mariajul lor s-a încheiat brusc, pe când Lynda avea douăzeci şi ceva de ani, iar divorţul a făcut-o să se refugieze în alcool.

Astăzi, la patru decenii de atunci, totul a rămas doar o tristă amintire. La cei 60 de ani ai săi, Lynda Carter a găsit, în sfârşit, echilibrul între viaţa ei ca soţie a avocatului Robert A. Altman, rolul său de mamă şi noua ei carieră de cântăreaţă. Copiii săi, James (23) şi Jessica (21), sunt cea mai mare împlinire a ei, iar viaţa sa personală e mai frumoasă şi mai liniştită ca oricând. În timpul interviului acordat la reşedinţa ei din Maryland, fosta Femeie Fantastică a povestit despre lecţiile primite de la viaţă în anii tulburi ai tinereţii, despre cât de greu i-a fost să se vindece de alcoolism şi cum se simţea în zilele ei de glorie, când era cea mai cunoscută eroină, cu costumul său sexy şi cu cizmele ei roşii.

Personajul tău a fost idolul tuturor copiilor de la acea vreme. Şi rămâne chiar şi al celor de azi. Ai simţit că va fi un real succes?

Simţeam că avea un mare potenţial să devină un serial important. După părerea mea, succesul s-a datorat faptului că era vorba despre o supereroină care ar fi putut exista în orice femeie obişnuită. Întotdeauna am interpretat rolul femeii care avea două vieţi, dar cred că ceea ce atrăgea cel mai mult la acest serial era costumul.

Îţi aminteşti cum a fost prima oară când ţi-ai văzut costumul?

Da, bineînţeles. Probele de haine ne dădeau cele mai multe emoţii, pentru că toţi aşteptau să mă schimb şi să-mi facă cât mai multe fotografii. Eram copleşită de faptul că urma să interpretez o supereroină şi nu eram prea sigură că o voi face cum trebuie. Până la urmă, a fost fantastic. Filmam câte 14 ore pe zi, seara eram extenuată, dar filmările erau şi foarte distractive.

Ai păstrat costumul?

Bineînţeles! L-am păstrat lângă alte lucruri care aveau legătură cu personajul. La un moment dat, colecţionam tot felul de lucruri care erau fabricate cu imaginea Femeii Fantastice, de la dulciuri până la telefoane.

A fost o vreme când s-a discutat despre realizarea unui remake, dar s-a renunţat la idee. E destul de greu să-ţi imaginezi pe altcineva interpretând rolul ăsta.

Da, e adevărat. Însă cred că au vrut să facă ceva cu totul diferit. Scenaristul era foarte bun şi tocmai de aceea m-a şi mirat că n-au făcut măcar un episod pilot.

Ce lasă în urmă personajul tău?

E un personaj demn de toată admiraţia. Nu atât puterile pe care le deţine, ci faptul că le foloseşte pentru a îndrepta lucrurile. Cred că în fiecare dintre noi există câte o Femeie Fantastică. Interpretăm roluri de mame, de soţii, de surori, de prietene. Ea trăieşte în fiecare dintre noi.

Iar copiii tăi o au ca mamă pe însăşi Femeia Fantastică.

Cel mai mult îi impresionează că e o eroină care are încă succes, după atâta timp. Încă se mai întreabă cărui fapt se datorează lucrul ăsta.

Crezi că într-o zi şi-ar dori să lucreze în domeniul artistic?

Amândoi sunt foarte creativi. Fiul meu are talent la scris şi la cântat, iar fiica mea studiază în Anglia.

Te-ai mutat la Hollywood când aveai 22 de ani. A fost pe măsura aşteptărilor tale?

Nu, niciodată Hollywoodul n-a fost aşa cum mi-am imaginat. E foarte greu să te acomodezi şi să-ţi faci prieteni. Primii mei ani la Hollywood au fost dificili, alergam după contracte, concuram cu sute de contracandidaţi pentru acelaşi job. Şi, în acelaşi timp, încercam să mă vindec şi de alcoolism.

Te simţeai nefericită?

Da, de multe ori. E greu să treci prin aşa ceva fără să-ţi fie teamă. Persoanele care se confruntă cu o dependenţă se simt foarte singure şi izolate de tot şi de toate. Nu e ceva ce planifici să ţi se întâmple. Sunt 14 ani de când m-am vindecat şi pot să spun că am ajuns alcoolică împotriva voinţei mele, problema asta mă punea în situaţii foarte ruşinoase şi mă făcea să mă simt abandonată complet, ca şi cum sufeream de o boală.

Pierderea controlului poate fi înfricoşătoare...

E oribil. Nu ştii cum să ieşi din asta şi nu e de-ajuns doar să vrei. Eu am început să beau când aveam 20 de ani şi am devenit imediat dependentă.

Cum ai reuşit să te opreşti?

M-a ajutat şi soţul meu. Era unica soluţie. Mă simt bine câtă vreme mă ţin departe de băutură, la asta mă gândesc în fiecare clipă.

Povesteşte-ne un pic despre prima ta căsnicie.

Eram foarte nefericită. Singurul lucru pe care mi-l doream era să plec de la Hollywood. Dacă viaţa ta personală e un dezastru, nu contează câte succese ai pe plan profesional. Nu valorează nimic.

Tu şi Robert sunteţi împreună de mai bine de 28 de ani. Care e secretul relaţiei voastre?

Cred că bărbaţilor trebuie să le spui mereu ce anume aştepţi de la ei, în loc să-i laşi să-ţi citească gândurile sau să ghicească prin ce treci. Pur şi simplu, creierul lor nu funcţionează la fel ca al nostru. Am descoperit că, dacă spun exact ceea ce vreau şi ceea ce simt, relaţia funcţionează de minune. Dacă mă simt nesigură de ceva şi am nevoie să mă ia în braţe, să-mi spună că mă iubeşte sau, pur şi simplu, că arăt bine, îi spun, obţin ce vreau, iar viaţa în doi e mult mai simplă aşa.

E ciudat să auzi că Femeia Fantastică s-ar putea simţi nesigură pe ea...

Da, e adevărat, dar în spatele fiecărui actor pe care-l vezi la televizor există un om cu temeri şi nesiguranţe, ca oricare altul. Actoria e, într-adevăr, o meserie captivantă, dar, în cele din urmă, e doar o meserie.

Când te simţi cea mai fericită?

Când sunt cu copiii mei. Ne place mult natura. Avem o casă în Aspen şi ieşirile noastre în aer liber sunt o parte importantă a vieţii noastre. Îmi place să stau cu familia mea.

Iar cariera ta în muzică merge bine.

Da, aşa este. Albumul meu, „Crazy Little Things“, îmi place mult. Ne-a luat aproape un an să-l terminăm, dar rezultatul a fost unul foarte bun. Nu e country, ci o reinterpretare a rock’n’roll-ului clasic. Prima oară am cântat când aveam 14 ani, aşa că sunt fericită că m-am putut întoarce la prima mea dragoste.

Foto: Austin Hargrave; Hepta