Interviu

EXCLUSIV pentru OK! Andreea Antonescu & Traian Spak: "America a fost dintotdeauna un vis“

Tu cum erai la şase ani?
Andreea: Pe mine mama mă lăsa, eventual, vreo jumătate de oră în faţa blocului, timp în care nici vântul n-avea voie să mă atingă, să nu care cumva să vin murdară – motiv pentru care toate celelalte fetiţe nu mă suportau. Mereu eram dată de exemplu de părinţii celorlaţi copii: „Uite ce frumos stă Andreea şi nu se murdăreşte!“. Şi era nasol, pentru că nici nu mă jucam, nici nu aveam prea mulţi prieteni. Dar, aşa cum a fost, a fost o copilărie frumoasă şi aş repeta aceiaşi paşi. Adică, nu mi-a lipsit şotronul, săritul elasticului, „Flori, fete sau băieţi“ sau jocurile care erau atunci.

Acum câţi prieteni ai?
Andreea: Viaţa m-a învăţat să-mi aleg cu grijă oamenii din jurul meu. Nu-mi plac oamenii superficiali şi linguşitori, ci cei de la care am ce învăţa. Aşa că am trei prieteni, pe care mă pot baza la orice oră din zi şi din noapte.

E şi Andreea Bălan printre ei?
Andreea: Dacă mergem pe ideea „prietenul la nevoie se cunoaşte“, atunci da, când mi-a fost foarte greu, Andreea a fost primul om pe care l-am sunat. În momentul în care a murit tata, deşi era 5 dimineaţa şi nu mai vorbisem cu Andreea pentru că eram certate, a fost primul om pe care am simţit să-l sun. Nu pe tatăl ei,
nu pe altcineva, pe ea! Ne vedem rar, dar nu există sărbătoare sau zi de naştere fără ca ea să nu sune, vine la noi de Paşte, vine când ştie că Sienna e în Bucureşti, îmi trimite haine de scenă modificate pentru Sienna...

Văd că Sienna deja are preocupări de domnişoară, cu machiaje, cu sclipici...
Andreea: Nu e înnebunită după asta, dar are şi ea câteva gloss-uri şi farduri de copii, pe bază de apă. Şi nu vrei să mă vezi când mă machiază! (râde)

Sienna tocmai a împlinit 6 ani, ocazie cu care părinţii i-au organizat o megapetrecere cu 80 de invitaţi.

Apropo de asta, tu de la ce vârstă te-ai machiat?
Andreea: În afara scenei, mă machiam doar cu un creion negru şi cu un pic de rimel. Şi nu la şcoală! Asta după ce am luat examenul de admitere la liceu, la clasa pe care şi-a dorit-o tata, de mate-fizică bilingv, singura de felul ăsta din judeţul Galaţi!

Deci eşti un economist ratat?
Andreea: Cumva, da, deşi cred că sunt un economist câştigat. N-am profesat, e-adevărat, dar mi-a plăcut matematica foarte mult, am fost şi la olimpiade. Mama era disperată că nu citeam şi-mi dădea să învăţ comentarii. Dar eu, sub cartea de comentarii, aveam o culegere sau o gazetă de matematică. Şi când mă prindea, nu era bine! (râde) Dar pentru mine nu contau decât matematica şi engleza, care se dădeau la bac şi la care am luat 10 – la română am luat 9,50. Şcoala era foarte importantă şi pentru mine, şi pentru Andreea Bălan şi regula era simplă: dacă n-aveam note bune, însemnând de la 9 în sus, ne anulau concertele.

Modifică Setările