Interviu

Exclusiv! Simona Pătruleasa sărbătoreşte 12 ani de la nuntă chiar de ziua soţului ei. Detalii neştiute despre căsnicia cu Sabin Ivanof

Exclusiv! Simona Pătruleasa sărbătoreşte 12 ani de la nuntă chiar de ziua soţului ei. Detalii neştiute despre căsnicia cu Sabin Ivanof camera-retro icon Vezi galeria 3 poze

Se completeză reciproc, se susţin, iar în câteva zile vor împlini 12 ani de căsătorie. Simona Pătruleasa ne-a vorbit într-un interviu emoţionant despre  momentele grele depăşite alături de soţul ei, Sabin Ivanof, despre viaţa în pandemie şi iubirea lor de nestăvilit.

Cum reuşeşte frumoasa ştiristă de la Kanal D să arate la 45 de ani ca la 20 şi cum a fost întâlnirea ei cu 50 Cent, descoperă în povestea OK!

 

OK!: Simona, te sperie pandemia cu care ne confruntăm? Cum ţi-a schimbat viaţa?

Simona Pătruleasa: La început am fost neliniştită, urmărind în permanenţă ce se întâmplă în lume şi în ţară, dar am început să mă obişnuiesc cu ideea că asta este situaţia şi aşa vom trăi o perioadă de timp. Am înţeles că trebuie să ne protejăm mai mult ca înainte, să îi protejăm pe cei care sunt mai vulnerabili. Nu pot să spun că mi-a schimbat major viaţa, pentru că noi stăteam foarte mult acasă şi înainte. Singurul lucru care s-a schimbat este modul în care relaţionăm cu părinţii, păstrăm distanţa destul de mult, încercăm să-i protejăm pe cât posibil, când mergem în vizită purtăm mască, chiar dacă este greu şi incomod. Asta mi se pare ciudat, faptul că trebuie să port mască atunci când sunt lângă părinţii mei. Un alt aspect este faptul că nu putem să călătorim, să ne facem niciun fel de plan de vacanţă în contextul actual. 

Ce ai descoperit despre ţine de când a venit această distanţare socială? Te adaptezi greu, eşti mai stresată? Ai renunţat la vreun obicei?

Am renunţat la obiceiul de a merge la mall la film, asta este o plăcere pe care o aveam şi la care am renunţat. Şi vizitele la părinţi s-au rărit în acest context, deşi noi suntem foarte apropiaţi cu toţii. Sunt cum eram şi înainte, nu m-am schimbat. Am renunţat la a mă gândi constant la acest virus. La început eram foarte stresată din cauza părinţilor, dar fac tot ce ţine de mine pentru ca eu, familia mea, colegii, apropiaţii să fim în siguranţă.

S-a întâmplat să prezinţi ştirile în timp ce în viaţa ta se petrecea un moment greu?

Da, de mai multe ori. Cel mai recent moment a fost anul trecut când a murit unchiul meu şi trebuia să ajung la înmormântare. Eram în timpul jurnalului şi mă uităm la ceas că să văd dacă voi reuşi să ajung să-mi iau rămas bun. Cred că toţi oamenii au momente grele în viaţă şi cu toate astea îşi fac profesia cât se poate de bine.

Din această postură întâlneşti numeroase personalităţi, cine a reuşit să te impresioneze şi dincolo de ecran?

Cu mulţi ani înainte l-am întâlnit pe 50Cent. Pe mine mă speria din cauza aspectului dur, a tatuajelor. Însă când l-am cunoscut, am vorbit, chiar am jucat puţin fotbal, nu-mi venea să cred că e aşa un om blajin, simpatic, cu simţul umorului. Un om firesc, normal.

Veţi pleca în vacanţă în acest an? Există planuri?

În perioada asta nu se pune problema de planuri de vacanţă. Din ţară nu vom pleca în niciun caz, e posibil să mergem câteva zile la mare, pentru Ingrid, într-un loc în care să fim în siguranţă. Dar vedem cum evoluează lucrurile.

Ai terminat Facultatea de Drept, dar ai ajuns să faci televiziune. Te vedeai profesând?

Nu m-am văzut niciodată profesând în domeniul acesta, nu m-a atras în ultimii ani de facultate. În ultimul an am făcut şcoala de televiziune a lui Aristide Buhoiu şi mi-am dat seama că îmi place varianta asta, cu toate că eram timidă şi nu mă vedeam făcând televiziune,  vorbind „în faţă" milioanelor de oameni .

 

 

Cel mai greu moment pe care l-ai traversat alături de soţul tău?

Cel mai greu a fost când ni s-a spus că nu vom putea fi părinţi niciodată şi să ne gândim să adoptăm. Acela a fost cel mai dificil moment, dar l-am traversat cu brio pentru că Sabin m-a încurajat permanent, mi-a spus că vom avea unul sau doi copii, câţi vreau. Şi eu i-am spus că voi fi mamă sigur şi uite că s-a întâmplat.

Cum aniversaţi anii de căsătorie, faceţi ceva special?

Acum, la sfârşit de săptămână, pe 18 iulie, marcăm trei evenimente; doisprezece ani de la nuntă, dar  îi sărbătoresc şi pe cei mai importanţi doi bărbaţi din viaţa mea, ziua de naştere a lui Sabin şi ziua de nume a tatălui meu, care sunt pe 20 iulie.

Vom sărbători cu toţii acasă, vom găti, vom mânca, vom asculta muzică, vom dansa.

De fapt, cum a început povestea voastră? Cine a făcut primul pas?

Ne-am cunoscut în urmă cu 15 ani. Sabin mi-a spus că m-a văzut dimineaţă la jurnal unde prezentam, la o altă televiziune, rubrica de sport. A făcut rost de numărul meu, a început să-mi trimită flori, m-a sunat. De văzut ne-am văzut după şase luni, eram reticentă în a-l întâlni. Dar am vorbit la telefon şi am acceptat invitaţia la o îngheţată după acest timp. De atunci nu ne-am mai despărţit niciodată.

Ultima surpriză făcută de soţul tău?

Mă surprinde cu gesturi mici şi pline de farmec, nu e vorba de lucruri scumpe, pe care nici nu mi le doresc. Lucrurile mici fac diferenţa.

Cum treceţi peste acele situaţii complicate în cuplu? Cine lasă de la el?

Când eram mai tânără, pe la douăzeci, treizeci de ani, eram destul de energică, mă enervam uşor, mă certam uşor. În timp, mi-am dat seama că poţi să te cerţi de la o furculiţa care e pusă greşit, de la un pahar care nu e suficient de lustruit, de la un gunoi care nu a fost dus la timp. Nu mă mai enervez de la lucrurile astea, mi-am dat seama că o discuţie în contradictoriu nu trebuie dusă la extrem, e de evitat să arunci cuvinte pe care apoi să le regreţi. E bine să discuţi cu calm. De foarte mulţi ani nu mă mai cert, nici Sabin nu e o fire certăreaţă. Suntem într-un echilibru, nu ne plac gălăgia şi stresul unui conflict.

Cum a fost în izolare pentru voi, având în vedere că mulţi nu au reuşit să depăşească acest prag şi au ajuns la divorţ? Apăreau mai des discuţii?

Noi şi înainte petreceam mult timp împreună.  Perioada asta nu a fost altfel pentru noi. Chiar ne întreba cineva cum de nu ne plictisim de atâţia ani să stăm atât împreună, să facem aceleaşi lucruri, să nu ne despărţim nici când ieşim cu prietenii. N-am o explicaţie. Pur şi simplu ne plac aceleaşi lucruri, ne uităm la aceleaşi filme şi nu ne plictisim nici măcar o secundă. Găsim mereu lucruri de făcut împreună.

Gradinărim, ascultăm muzică, nu avem momente tensionate, nici acum, nu aveam momente tensionate nici înainte.

Care a fost ultima replică cu care fetiţa ta te-a uimit?

Mi-a spus că, indiferent de domeniul în care va lucra, lumea o va compara cu mine şi ea nu îşi doreşte asta. Nu vrea să fie văzută prin prisma mea, Simona Pătruleasa, ci vrea să fie judecată după calităţile ei, ca şi Ingrid Ivanof.

Cum te împaci cu soacra ta? Îţi găteşte vreodată preparatele favorite?

Ne înţelegem bine, avem o relaţie frumoasă. Ingrid a fost obişnuită cu mama mea. Ne vedem însă toţi în egală măsură. La sfârşit de săptămâna ne adunăm la masă, mergem împreună în vacanţe în fiecare an. De gătit îmi găteşte mai puţin, pentru că ştie că sunt atentă la ceea ce mănânc. Însă ne face nişte prăjituri foarte bune, despre care ştie că ne plac în mod deosebit.

 

Ai slăbit. Ai făcut ceva pentru asta? Obişnuieşti să ţii diete? Ai exclus anumite alimente din meniu?

Am avut o perioadă în care pusesem pe mine câteva kilograme pe care nu reuşeam să le dau jos. Cu siguranţă are legătură şi cu vârsta. Am spus că încerc o dietă. Mi-a recomandat-o colega mea, Anca Ciota, pe Sonia Burtic, care deşi e foarte tânără mi-a plăcut, pentru că mi-a explicat ce am de făcut, de ce, prin programul ei de nutriţie SonSlim. Am ţinut o săptămână de detox, recunosc că a fost foarte grea, am băut doar sucuri şi smoothiuri din legume şi fructe. Cele din legume nu mi-au plăcut, dar a trecut perioada, acum sunt la partea de dietă şi sper să reuşesc să nu mă abat de la ea şi să văd rezultatele. Dieta nu înseamnă înfometare; am mic dejun, prânz şi cină, sunt consistente, dar sunt preparate slab calorice. Şi nu am voie dulciuri.

Trei momente dificile care te-au marcat? Cum le-ai depăşit?

Momentul cel mai dificil a fost acela când mi s-a spus că nu pot fi mamă. A fost cel mai greu, dar l-am depăşit gândind pozitiv, cu credinţă şi căutând soluţii. În primii mei ani de presă au fost momente dificile, se scriau tot felul de lucruri despre mine neadevărate şi îmi era greu să înţeleg de ce fac unii oameni asta. Un alt moment foarte greu a fost acela în care am pierdut o sarcină...

Prin credinţă, răbdare şi optimism oamenii pot trece peste momentele dificile din viaţă lor.

Depresia a devenit o realitate a zilelelor noastre? Te-a incercat vreodată? Cum treci peste momentele de tristeţe?

Cu siguranţă m-a încercat. Când am mers pentru fertilizare, doamna doctor i-a spus lui Sabin că ar trebui să merg la un psiholog care să-mi ofere suport în acea perioadă, care era una dificilă. Am reuşit să îmi găsesc resursele în interior, am fost puternică, n-am fost la psiholog. În toată perioada în care am urmat tratamentul m-am rugat foarte mult şi am găsit ajutor în Dumnezeu. Dar nu este nicio ruşine să apelezi la specialist, să ceri ajutor în momentele cele mai grele din viaţă. 

Ce îţi mai doreşti ?

Îmi doresc să ne fie părinţii sănătoşi, să ne bucurăm alături de ei, să fim şi noi sănătoşi să o creştem pe Ingrid. Să fie linişte şi pace.

Ai făcut vreodată fertilizare în vitro? Recomanzi asta femeilor care îşi doresc cu ardoare un copil?

Da, am făcut şi le recomand femeilor care întâmpină dificultăţi să nu piardă vremea, să ceară părerea medicilor. Eu am sperat la o minune un an până să iau această decizie. Din păcate problema infertilităţii apare şi la fete tinere. Doctorii recomandă, mai nou, tinerelor să meargă când au douăzeci şi un pic de ani să îşi verifice starea de sănătate din acest punct de vedere şi eventual să îşi recolteze ovocite. Mai ales în aceste timpuri când femeile îşi doresc o carieră şi amână întemeierea unei familii.

 

 

 

 

 

Modifică Setările