Interviu

Exclusiv! Vlad Craioveanu, despre familie, Adrian Sârbu şi relaţia cu Andrei Gheorghe: „Nu sunt vreun sfânt, dar am un contrabalans foarte bun”

Exclusiv! Vlad Craioveanu, despre familie, Adrian Sârbu şi relaţia cu Andrei Gheorghe:  „Nu sunt vreun sfânt, dar am un contrabalans foarte bun” camera-retro icon Vezi galeria 4 poze

“Viaţa nu-ţi oferă numai caviar” , spune el, cu înţelepciunea unui om trecut prin numeroase experienţe. Mânuieşte vorbele ca nimeni altul şi e unul dintre cei mai experimentaţi oameni de radio din România. Acum face show la Digi Fm, iar asta după ce a părăsit postul lui Adrian Sârbu. Ce se ascunde în spatele numelui său, de ce a renunţat la freza renumită, ce relaţie avea cu Andrei Gheorghe, ce trăiri l-au încercat în acei ani dificili, pe care a reuşit să îi lase în urmă, Vlad Craioveanu ne-a povestit într-un interviu OK!

 

De ce ai ales sa faci parte din echipa Digi Fm? Ai stat mult timp să te gândeşti atunci când ai primit oferta?

Am ales Digi FM prin prisma faptului că împărtăşesc aceeaşi ideologie în ceea ce priveşte radioul cu mai mulţi oameni de aici. Mulţi dintre ei îmi sunt foşti colegi. Şi trebuie să recunosc că m-a atras şi anvergura acestei instituţii.

Cum s-a produs despărţirea de Adrian Sârbu?

Ca între doi oameni maturi şi normali. Ne-am urat succes şi ne-am văzut de drum. Şi trebuie să menţionez că în continuare am toată admiraţia, respectul şi recunoştinţa faţă de acest om. Am să verific dacă mi-a blocat numărul de telefon...:)

Ce poveste se ascunde în spatele numelui tău? De fapt, care este numele tău real?

Numele meu real este Ţuluca, însă vezi cum povestea ne întoarce la Adrian Sârbu? După ce m-a angajat Andrei Gheorghe, mi-a spus că a vorbit cu Adrian Sârbu şi i-a zis că a mai angajat pe cineva. A întrebat care e numele angajatului, i-a spus că se numeşte Ţuluca. Astfel, mi-a spus că trebuie să-mi aleg altul, că ProFM nu e gradină zoologică cu nume ca Exarhu, Dobrovolschi, Ţuluca. Mi-a dat două săptămâni să vin cu un nume nou. Nu i-a plăcut cu ce nume am venit. M-a întrebat de unde sunt, am răspuns: Craiova. El a zis: OK, Craioveanu, poţi să pleci.

Ai trecut prin câteva schimbări la nivel de look. De ce ai renunţat la celebrul păr?

Pentru că nu-mi mai plăcea cum era şi pentru că ştiam că arăt bine şi în varianta fără. Mă simt foarte bine în clubul chelioşilor.

Ce ai descoperit despre tine de când a venit această distanţare socială? Ai renunţat la vreun obicei?

Am descoperit că iubesc foarte mult viaţa, că mă pot adapta la aproape orice şi că, dacă am familia lângă mine, pot depăşi orice obstacol.

Ce îţi iese cel mai bine în bucătărie?

Din păcate nu am veleităţi de bucătar, însă pot face ouă prăjite, cartofi prăjiţi şi grătar. Cam atât...

Cum ţi-ai cunoscut soţia? Cine a facut primul pas?

Am fost invitat la ziua ei de către un prieten comun. A fost o chimie de tipul aceleia pe care nu o poate opri nimic. Eu am făcut primul pas, iar ea m-a învăţat să zbor...

Dacă ar fi să nominalizezi o noapte de vis, care ar fi?

Noaptea de ieri, pentru că de la o vârstă nu-ţi mai aminteşti clar toate amănuntele. Oricum nu sunt genul să ofer prea multe detalii din zona asta.

 Gestul romantic cu care te-a surprins de curând partenera ta de viaţă?

Mă surprinde cu totul şi asta în fiecare zi. Pentru mine este cel mai bun punct de sprijin, un exemplu de bunătate şi o briză creativă, amuzantă, înţeleaptă şi jucăuşă.

Te-ai simţit vreodată înşelat?

Evident. Şi cred că majoritatea oamenilor cunosc acest sentiment. E parte din viaţă.

Ce ţi se reproşează cel mai des în cuplu?

Nu avem acel gen de relaţie care să funcţioneze cu reproşuri. Atunci când sunt nemulţumiri, le discutăm şi le rezolvăm. Nu le lăsăm să se coacă şi să ajungă reproşuri.

Ce a moştenit de la tine fiica ta? Care e marea ei pasiune?

A moştenit pasiunea pentru frumos, în general, dar nu-mi pot atribui exclusiv aceste calităţi, pentru că ar părea că mă laud singur şi, în plus, noi suntem un cuplu de balanţe, aşa că suntem atraşi de frumos prin definiţie.

Ai trait vreodată vreo despărţire dureroasă?

Da. Din toate punctele de vedere. Dar hai să nu ne întristăm.

De-a lungul timpului, care au fost cele mai grele momente pe care le-ai depăşit?

Aici este vorba în special de pierderi ale persoanelor foarte dragi şi pot spune că în ultimii ani am tot avut experienţe de genul ăsta. Rude, prieteni de care de multe ori îţi este dor şi imediat realizezi golul lăsat. Asta este, viaţa nu-ţi oferă numai caviar...

S-a întâmplat să te lupţi vreodată cu o afecţiune pe care să nu o poţi controla?

Slavă cerului, încă nu! Nu sunt vreun sfânt, dar am un contrabalans foarte bun. Dacă vrei eficienţă, prea mult exces poate dăuna. Asta în cazul meu, pentru că am cunoscut cazuri care tocmai prin exces funcţionau, la turaţia maximă. Fiecare cu reţeta lui.

Momentul pe care ai reuşit să îl depăşeşti, dar care se putea termina cu o tragedie?

Accidentul de maşină pe care l-am avut acum un an şi ceva şi care se putea termina foarte urât. Daună totală, fără victime.

Trei lucruri pe care lumea nu le ştie despre tine?

Că-mi plac jocurile electronice, grădinile şi înot în fiecare zi?

Care e cea mai dragă amintire pe care o ai cu Andrei Gheorghe?

Era director la ProFM, m-a chemat repede în birou, că vin unii din provincie să se angajeze. Intru în birou şi zice: „Hai să ne întindem pe jos cu privirea în tavan şi să le luăm aşa interviu”. Ne-am întins şi am început. El le punea întrebări serioase, iar eu făceam mişto şi le mai spuneam: „Cel din Căciulata, de mai devreme, a venit cu mistreţ, cu căprioară, cu brânză. Nu te văd prea bine!” În fine, toată relaţia noastră a fost ca o aventură frumoasă şi nebună, dar trebuie să mai îmbătrânesc pentru a povesti.

Cea mai excentrică poveste care te-a avut drept protagonist?

Habar nu am! Acum 20 de ani eu eram cel care le genera, însă între timp lucrurile s-au liniştit, zic eu. Acum ce-o spune gura târgului chiar nu ştiu şi nici nu mă interesează.

Ai mereu zâmbetul pe buze. Te-ai luptat vreodată cu depresia sau ai fost aproape de un astfel de moment?

Da, cu stări de anxietate cu atacuri de panică, cu tot tacâmul. Au fost doi ani dificili. Dar a fost în 2005. Acum sunt bine mulţumesc.

Ai avut vreodată probleme financiare?

Da, am avut, dar nu la modul să-mi pierd casa sau maşina, însă au fost. Acum însă pot spune că o duc excelent şi am tot ce-mi doresc. Oricum a fost o lecţie din care am învăţat să gestionez mai bine anumite aspecte financiare.

Ce îţi mai doreşti şi nu s-a întâmplat până acum?

Nu e bine să împărtăşesc dorinţele neîndeplinite.

Pe ce cheltuieşti cel mai mulţi bani?

Pe fii-mea, care, paradoxal, dă foarte mulţi bani pe cărţi, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Momentul în care te-ai simţit cu adevărat fericit?

Poate sună clişeic, dar atunci când mi-am ţinut pentru prima dată copilul în braţe.

 

 

Comentarii

Modifică Setările