Florentina Fântânaru, dar şi Jean de la Craiova

Sâmbata asta m-a lămurit. A intrat prima dată în consevenţă cu numele emisiunii: dincolo de aparenţe. L-a invitat pe Jean de la Craiova.

Sunt două tipuri de succes în parcursul unui interviu. Cel în care intervievatorul îl trece pe intervievat de aparenţe. Şi cel în care el însuşi trece dincolo aparenţe. O urmăream într-un tip de simpatie pe Florentina Fântânaru. O sesizam ca pe o moderatoare talentată de conversaţii cu oameni importanţi. Băi, sâmbata asta m-a lămurit! A intrat prima dată în consecvenţă cu numele emisiunii: Dincolo de aparenţe.

L-a invitat pe Jean de la Craiova. Când aduci manelişti reuşeşti două treburi importante. Prima victorie e că accesezi o lume numeroasă. A doua e că le validezi comportamentul, gramatica şi neputinţa. Ea a fost mai talentată decât atât. A trecut de la aparenţă la esenţă. L-a invitat să şi cânte nişte chestii. A vrut să lămurească treaba. “Sus pe mese, sus pe mese, de nimic să nu ne pese”. Timp în care ea privea de pe canapea, uşor sfioasă, bătând ritmul melodiei, care nu-i era străină. Miza însă în continuare pe postura de doamnă. Că suntem la televizor. Ăsta a terminat şi ea de-abia atunci începea. “Carisma ta e incontestabilă. Aproape nu mai am ce să zic, dar trebuie să mai zic ceva”. Am citat-o exact. A fost momentul în care s-a simţit şi el dator să se prezinte: “Eu sunt un lăutar care mi-a plăcut să cânt cu instrumente”.

La un moment dat, am fost producătorul unei emisiuni în genul celei de pe VH1, „The Fabulous Life Of“. Despre poveştile celebre de dragoste ale ţării. Am invitat-o şi pe Florentina, care iniţial m-a refuzat. I se părea specificul ăsta sub calitatea ei de prezentatoare. După ce l-a văzut pe profesorul Bogdan Teodorescu, a venit. La asta mă gândeam când o ascultam vorbind cu Jean de la Craiova despre gagicăreală. “Revino în viaţa mea, numai o şansă mai vreau, lângă tine să stau. Îmi e dor de tine şi te vreau doar lângă mine”, a mai cântat invitatul, ceea ce nu a lăsat-o indiferentă pe celebra moderatoare. “Frumoasă melodie, zău aşa”. Zău aşa, Florentina? Zău aşa că l-a invitat melancolic s-o cânte şi p-aia cu Marilena. Şi ăsta a început: “să mergem o dată, hai pe litoral să facem bani”. Stăteam şi mă gândeam: băi, uneori e bine să te propteşti în aparenţe! O mare parte din schimonoseala acestei lumi are legătură cu trecerea de aparenţe. Zău aşa, Florentina!