News

Florin Călinescu, amintiri din copilărie: "Am fost crescut la ţară până la 7 ani, de-acolo şi dragostea mea pentru pământ" VIDEO

Florin Călinescu, amintiri din copilărie: "Am fost crescut la ţară până la 7 ani, de-acolo şi dragostea mea pentru pământ" VIDEO camera-retro icon Vezi galeria 3 poze

Actorul şi vedeta de televiziune a povestit cum era viaţa în Timişoara şi ce parfum au amintirile sale din copilărie.

Invitat de Andreea Esca la Europa FM, Florin Călinescu s-a întors în trecut de-a lungul a aproape două ore de interviu radiofonic, rememorând pasaje spumoase din primii săi ani de viaţă.

Pus să-şi facă o scurtă caracterizare, în doar 60 de secunde, Florin Călinescu s-a prezentat drept "un cetăţean român născut în Timişoara, cu multiple şcoli efectuate la zi, aterizat în Bucureşti pentru că atunci teatru, cinema nu se făceau decât aici şi de-atunci mi-am ocupat timpul cu povestea asta. Am lipsit din viaţa mea personală până mai deunăzi, când mi-am făcut o mică fermă şi petrec un timp extraordinar cu nişte oameni adevăraţi - adică cu nişte porci, cu nişte găini, cu nişte gâşte ş.a.m.d." 

Întrebat de Andreea Esca cum era cartierul în care s-a născut, Florin Călinescu a povestit că "Timişoara era o chestiune înăuntru unor ziduri, care se mai păstrează şi astăzi - care azi constituie o actracţie, cu bastionul turcesc, nişte berării, nişte terase. (...) Era un ciot de paşalâc turcesc, iar în centrul Timişoarei era o mlaştină, iar toate cartierele erau sate. Eu obişnuiesc să spun că sunt născut lângă Viena. Păstrează un aer al civilizaţiei, al calmului, al vorbitului mai la obiect, mai încet, mai rar. Lumea îşi respectă dreptul la opinie şi la real, cu burghezia oraşului de provincie, cu plimbatul pe corso între catedrală şi Operă, care şi aia e făcută după cea din Viena la scară mai mică, un oraş universitar important. Iar mirajul ăsta al apropierii de occident a făcut ca tinerii să plece de la 7-8 ani cu dorinţa de-a fi puţin mai înfiripaţi, adică mai bine mobilaţi, îmbrăcaţi, încălţaţi... Aerul ăsta occidentului l-am simţit din fragedă copilărie."

"Stăteam la casă, într-o perioadă în care se stătea într-o casă cu 7-8 familii. Mi-aduc aminte certurile cucoanelor pe bucătărie şi pe spaţiile comune - nu exista frigider şi exista suspiciunea care ciordea din frigider ceapa, care n-a închis. Deci la bucătărie şi la baie era un război crunt, continuu. Mi-aduc aminte de camera pe care o aveam sus şi de debaraua de la subsol, care era cu pământ pe jos şi cu un bec în tavan şi noaptea mergeau melcii pe pământ. Dar nu era ceva extraordinar pentru mine, crescut la ţară până la 7 ani."

"Maică-mea era foarte tânără, avea 15-16 ani, taică-miu vreo 18, erau fugiţi de-acasă. (...) Eu am venit pe lume la 7 luni şi am avut 1,5 kg. Mama avea 16 ani, era absolventă de 4 clase, iar tata avea vreo 7. Pe mine m-au băgat la primul incubator sovietic şi m-am încăpăţânat să trăiesc, maică-mea a avut lapte, m-au dus la ţară şi am avut noroc. Am ajuns la Piteşti şi am stat acolo până să încep şcoala. Deci de acolo dragostea mea faţă de pământ, faţă de natură, faţă de mirosul de animal, de cal, de vacă, de ţesălat, de balegă, de căutat ouăle prin cuibar, de vulpe, de uliu, de toată povestea..."

Cum a arătat copilăria lui Florin Călinescu? "Am avut toate nenorocirile posibile, pe care azi copiii nu le mai au: păduchi, oxiuri, limbrici, tenie. Toate le luam de la ţară, că cine să se spele pe mâini sau să nu ia de pe jos ce cădea. (...) Dimineaţa, străbunicul meu ne zgâlţâia la o oră cunoscută doar de el, ne urca în căruţă şi du-te la pădure, du-te la porumb, prune, peste tot unde avea familia treabă. Străbunicii mei au murit fără să ştie ce-s ăia bani, ce e ăla spital. Cam tot ce aveau nevoie făceau în casă, de lână, de cânepă, de in, de piele, de lemn, de lut. Mai veneau nişte ţigani o dată pe an la capul satului, de unde luau un ceaun sau o pălărie. În rest, totul se făcea în casă. Iar farmacia era spatele casei, se ducea bătrâna prin pădure, prin câmp..."

Era un copil cuminte? "Făceam boroboaţe, cu geamuri sparte, cu dispărut până noaptea cu jocurile sau curiozităţile de atunci. Eram destul de curios, asta şi pentru că armonia dintre părinţii mei s-a stricat pe când aveam vreo 3 ani şi asta pentru mine s-a materializat într-o evadare zi lumină pe străzile Timişoarei. Mă fascina orice, de la vitrine la certuri, de la piaţă la tramvai, de la tăiatul porcului la brutării, la oameni ca măturători, vatmani, cizmari - meserii care azi au dispărut. Mă uitam fascinat unde se remaiau ciorapi pe bec... (...) Aveam găşti de la casă, de la bloc, de pe străzi. Nu prea-mi plăceau conflictele şi, ca să ies din ele, inventam poveşti."

Iată ce a mai povestit Florin Călinescu în emisiunea "La radio cu Andreea Esca":