FOTO Laura Cosoi, pregătiri de nuntă

18 septembrie, 2014

Toată lumea aşteaptă s-o vadă mireasă, dar până atunci vedeta şi-a testat mâna de organizatoare pe sora ei, Alina, care s-a căsătorit weekendul trecut. Iată ce petrecere a burlăciţelor i-a pregătit.

Una dintre cele mai aşteptate nunţi din showbizul autohton este cea a Laurei Cosoi. Însă ea încă nu se lasă luată de nevastă, în schimb sora ei şi-a pus pirostriile weekendul trecut.

„A venit ziua cea mare pentru scumpa şi draga mea surioară Alina“, notează Laura pe blogul ei.

„Am pornit spre Iaşi cu câteva zile înainte de nuntă, ca să o mai ajut cu una alta. Am profitat însă de acest lucru şi i-am organizat, împreună cu prietenele ei, Petrecerea Burlăciţelor“, povesteşte ea în continuare pe acelaşi blog.

„Nu pot spune că ma dau în vânt dupa astfel de petreceri, dar ştiind că Alina îşi doreşte să marcheze cumva evenimentul, i-am făcut bucuria. Am organizat o masă la un restaurant elegant din Iaşi, într-o grădină la lumina lumânărilor şi, deşi Alina ştia despre petrecere, i-am pregătit o mulţime de surprize. A primit cadouri care au amuzat-o teribil, dar şi unele care au emoţionat-o până la lacrimi. I-am cantat “Mi-o zis mama că mi-o da”, am pregătit jocuri amuzante, am depănat amintiri şi ne-am bucurat de momentele petrecute împreună. La final, fetele şi-au luat rămas bun de la Alina, doar că petrecerea nu se terminase. I-am mai pregătit o surpriză“, destăinuie Laura.

„Ca să nu fie o seară clasică şi ca să evităm clişeele, mi-a dorit să continuam petrecerea într-un loc special, care să aibă o însemnătate pentru Alina. Noi locuim în Copou, pe Sărărie mai exact, iar în spatele casei, după livadă, avem o fâşie de păşune la marginea unei păduri. Obişnuiam să mergem acolo când eram mici, să facem gratere şi baie în izvor. Aşa că, în drum spre casă, cu gândul la copilărie, cu geamurile de la maşină deschise, lăsând noaptea să ne inunde, am coborât spre pădure pe un drum ocolitor. Din noapte se distingea o alee cu lumânări şi, după două curbe, am ajuns în poieniţa din spatele casei. În mijlocul poieniţei ne-a întâmpinat focul de tabăra, muzica, lampioanele, dar şi prietenele Alinei“.

„A fost magic momentul. Am petrecut până dimineaţa şi, de,i nu eram adepta acestor petreceri, mi-am dat seama că îşi au rostul lor. A fost o legătură între noi pe care îmi este greu să o descriu. Întoarcerea la locurile copilăriei, poieniţa, luna care ne lumina, muzica şi bucuria de a fi împreună au făcut ca petrecerea burlăciţelor să fie de vis“, crede ea.