News

François Mitterrand – Păcatele fostului preşedinte francez FOTO

François Mitterrand – Păcatele fostului preşedinte francez FOTO camera-retro icon Vezi galeria 12 poze

Libération spune despre primul preşedinte socialist al Franţei că a iubit, în egală măsură, puterea, femeile şi literatura. Şi, deşi a dus o viaţă dublă, nu a recunoscut acest lucru nici chiar pe patul de moarte.

A fost şi admirat, şi contestat. Şi popular, şi populist. Şi vizionar, şi conservator. Ca şef de stat, i s-a reproşat că se comporta ca un monarh, că avea viziuni de dreapta şi că avea un trecut colaboraţionist, că a înlesnit afaceri cu statul, că ar fi vrut să întârzie unificarea Germaniei şi că a tolerat asasinatele din Algeria şi Rwanda. Ba chiar şi că ar fi primit finanţare de la Nicolae Ceauşescu pentru cea de-a doua campanie prezidenţială! Cu toate acestea, tot el a fost iniţiatorul „democratizării“ lui Mihail Gorbaciov şi configurării actualei Uniuni Europene. Şi, într-un final a fost privit ca un mare om politic francez, egalul predecesorului său, generalul Charles de Gaulle. Dar dualismul l-a urmărit şi dincolo de culisele Palatului Élysée, în viaţa privată trăind un alt paradox.

Născut la Jarnac, Charente, în vestul Franţei, pe 26 octombrie 1916, François Maurice Adrien Marie Mitterrand a avut o copilărie privilegiată, fiind al doilea dintre cei opt copii ai unei familii de mici burghezi provinciali. Bunicul său, tata Jules cum îl numea el, deţinea mai multe case în Jarnac, dar şi o proprietate în La Treilles, unde cultiva viţă-de-vie pentru oţet şi coniac. O mică afacere de familie pentru care tatăl său, Joseph Mitterrand, lăsase ingineria feroviară şi postul de şef de gară pentru a o conduce. Iar mama sa, Yvonne Lorrain, o catolică foarte strictă, stabilise să-şi lase copiii în grija bunicilor.

„Îmi petreceam mult timp în podul cu fân, de unde se vedea până departe. În interiorul meu, ţineam predici unui popor invizibil. De atunci mă vedeam şef! Mă visam orator, ministru, eliberator“, avea să-i recunoască el lui Jacques Attali, pentru volumul biografic François Mitterrand, aşa cum a fost. Meditat până în clasa a VI-a în particular, a fost trimis apoi la un internat preoţesc din Saint-Paul din Angoulême, unde şi-a dezvoltat gustul pentru religie şi literatură. Iar în ’34, a ajuns la Paris, unde a obţinut o licenţă în drept şi litere, dar şi o diplomă în ştiinţe politice.