Interviu

 Giulia Nahmany, primele poze cu întreaga familie: fetiţele Caroline şi Stephanie şi soţul Cătălin „Am moştenit forţa mamei mele“

 Giulia Nahmany, primele poze cu întreaga familie: fetiţele Caroline şi Stephanie şi soţul Cătălin „Am moştenit forţa mamei mele“

O mamă pe care a pierdut-o prea devreme. Este prea de­vreme să şi vorbească despre ea – cu nişte străini care-i calcă prima dată pragul ca­sei, însă ochii Giuliei Nahmany transmit mai mult decât cuvintele prea dureros de rostit. O durere care rezonează pe alocuri cu versurile melancolice ale pieselor lui Michael Jackson, ce răsună din bucătărie, dar peste care Giulia trebuie să treacă, de dragul celor două fetiţe vesele ale ei, Caroline (4 ani) şi Stephanie (2 ani). Ele sunt acum lumea ei, dar şi soţul Că­tălin, sosit intempestiv când noi ne pregăteam de plecare. Dar la timp pentru a completa un tablou frumos de familie.

Din 31 octombrie, te vom vedea în filmul „Love by Design“, alături de fosta „Dr. Quinn“, Jane Seymour. Cum este rolul tău, cum este rolul ei?

Ideea filmului are la bază elemente esenţi­ale din viaţă: dragoste, familie, reuşită şi obstaco­lele din drumul nostru spre această reuşită. Câte­odată trebuie să trecem prin momente mai grele ca să înţelegem ce este cu adevărat important în viaţă. Fără dragoste şi susţinere sufletească nu putem trăi. Bineînţeles că şi-n filmul ăsta există o poveste de dragoste între personajul meu, Da­nielle, şi Adrian, care este jucat de David Oakes, un actor excelent, care va ajunge foarte departe, ţineţi minte! Nu pot să vă dezvălui mai multe, dar pot să spun că personajul meu reuşeşte să-şi regă­sească pasiunea ei adevărată, cea pentru design. It’s a feel good movie. Iar rolul lui Jane nu spun că are legătură cu Anna Wintour de la „Vogue“… Dar cam are.

E un fel de „Diavolul se îmbracă de la Prada“?

Are ceva din filmul ăsta. Foarte multe persoa­ne care au văzut filmul, chiar şi critici din Ame­rica, spun că rolul lui Jane atinge puţin din per­formanţa lui Meryl Streep din „The Devil Wears Prada“ şi nu putem decât să ne bucurăm pentru că face o treabă extraordinară în rolul ăsta. I se potriveşte de minune. Jane are o energie incre­dibilă şi, pe cât de mică şi de slăbuţă este ea, are o forţă incredibilă.

Te-a intimidat într-un fel să joci alături de o actriţă atât de cunoscută?

Recunosc că, la primul meu contact cu ea, am avut foarte mari emoţii, dar, când am văzut cât de normală este, mi-am dat seama că I can put my guard down şi pot să mă comport şi eu normal.

Ai regăsit la ea şi o anumită aroganţă, pe care poate să ţi-o dea statutul de vedetă?

Nu aş spune aroganţă, ci profesionalism. Când ai o experienţă cum are Jane, normal că ai anumi­te pretenţii, anumite tehnici de relaxare, atunci când sunt 100 de oameni în jurul tău şi fiecare face ceva. E de înţeles când nu ai chef să mănânci cu toată lumea şi te izolezi în rulota ta. Trebuie să-ţi conservi energia pentru a-ţi face rolul cât mai bine. Dar pot să-ţi spun că a fost întotdeauna promptă, nu a întârziat un minut la machiaj, şi-am constatat că ştie foarte bine să facă diferenţi­erea între familie şi carieră.

Cum ai ajuns să joci alături de Jane Seymour? Nu mulţi actori români au şansa asta.

Aveam o listă de actriţe pe care ni le-am fi dorit în rolul lui Vivien Thompson.

Ai fost implicată în producţie, să înţeleg?

Absolut, sunt unul dintre producătorii execu­tivi ai filmului. Povestea iniţială este conturată de mine şi, apoi, rescrisă de regizorul filmului, Mi­chael Damian. N-am să uit niciodată ziua în care eram în China şi am primit un telefon din partea lui Michael: îmi spunea că Jane a primit scena­riul şi că i-a plăcut foarte mult, la fel şi rolul ei, şi că a acceptat să-l joace. Mă întreabă ce părere am de asta. And I’m like: Jane Seymour wants to do it? Wow, let‘s have Jane! Nu puteam cere o actriţă mai bună pentru rolul acesta, ne-am simţit ono­raţi să avem un asemenea nume în distribuţie. Nu s-a mai făcut o producţie româno-americană cu un actor de un asemenea calibru.

Apropo de regizorul Michael Damian, am înţeles c-a jucat în serialul „Tânăr şi neliniştit“.

Da, a fost faimosul Danny Romalotti. Toată lu­mea îl ştie pe Danny Romalotti. 20 de ani a jucat în „Tânăr şi neliniştit“.

Am înţeles că „Love by Design“ ţi-a adus deja şi-un premiu.

Da, am fost la Newport Beach Film Festival, acolo unde, by the way, a debutat şi filmul „Crash“, în urmă cu ceva ani, când a luat Oscarul. E un festival la care au participat şi participă în conti­nuare nume grele. Şi filmul „Love by Design“ nu numai că a intrat în festival, dar a avut parte şi de spotlight screening, ceea ce înseamnă că vizio­narea are loc sâmbătă seara, la ora cea mai bună. Adică din 3000 de filme care au fost acceptate, 300 au intrat în festival şi numai şase au primit spotlight screening. La două săptămâni după ce s-a terminat festivalul, am primit un telefon şi mi s-a spus că am primit premiul pentru First-time Filmmaker. Dacă americanii s-au gândit să-mi dea acest premiu, cred că şi românii ar trebui să fie mândri. Vreau să continuu să muncesc şi să fac mai multe proiecte, ca să ajung la un nivel foarte ridicat: A-list level.

Observ că vorbeşti engleza foarte bine, ai un accent perfect. Cum ai ajuns s-o stăpâneşti atât de bine?

La Şcoala Americană din Bucureşti am învăţat. Practic, baza mea academică este limba engleză, mai mult decât limba română. De aceea, persoa­nele care nu ştiu acest lucru cred că atunci când fac o greşeală în limba română o fac din nu ştiu ce motive. Dar, de fapt, eu am învăţat româna din auzite, niciodată în mod academic. Şi facultatea am făcut-o în Anglia, deci tot în limba engleză…

Fetiţele tale au prins şi ele limba engleză, având în vedere că mama lor o vorbeşte atât de fluent?

Cu ele vorbesc şi-n română, dar şi-n engleză, pentru că avem şi bonă care vorbeşte cu ele în en­gleză. Ar trebui să vorbesc şi în ebraică, mai mult, ca să prindă şi limba asta. Ele sunt acum ca nişte bureţi care absorb absolut tot.

Care a fost prima reacţie a mamei tale, plecată nu demult dintre noi, după ce a văzut filmul?

N-au fost cuvinte, ci lacrimi de fericire. Şi n-o să uit asta niciodată. Eram în sala din Los Ange­les şi publicul s-a ridicat şi-a aplaudat. Iar mama a fost extrem de impresionată şi mi-a spus că este foarte mândră de mine. Iar eu i-am mulţumit că a avut încredere necondiţionată în mine.

Ce admirai cel mai mult la mama ta?

Mama a fost o forţă. Am admirat faptul că nu s-a plâns niciodată de nimic.

Ce regăseşti din ea la fiicele tale?

Fizic, cred că cea mare, Caroline, seamănă foarte mult cu mama. Este exact cum era mama când era mică.

Dar în tine ce regăseşti din ea?

E ceva energetic în prezenţa noastră. Ştii când cineva intră într-o cameră şi are atâta forţă, încât toată lumea se uită? Ea avea această forţă şi cred că am moştenit-o din punctul ăsta de vedere. Aşa mi s-a spus. Şi i-am moştenit şi stilul, amândurora ne place să ne îmbrăcăm elegant, dar simplu, în acelaşi timp.

A reuşit această pierdere să vă reapropie pe tine şi pe fratele tău, cu care am citit că erai într-un oarecare conflict?

Prefer să nu vorbesc despre asta. Nu trebuie să aibă loc o tragedie ca să se întâmple, apoi, un lucru pozitiv. Acest lucru trebuie să se întâmple într-un mod natural şi normal. Iar eu, oricum, nu sunt un om conflictual şi războinic.

Că a venit vorba despre familie, am observat că soţul tău nu vine cu tine la evenimentele mondene. De ce asta? Nu-i place această lume, a showbizului?

Aşa este. Dar, una la mână, Cătălin este foarte ocupat, şi doi la mână, am încercat să ţinem viaţa noastră de cuplu în privat, iar meseria mea să fie meseria mea. Dacă eu sunt o persoană publică, nu trebuie să fie şi el, este o decizie pe care am luat-o amândoi. Aşa este mai sănătos pentru fa­milia noastră. Dar va fi prezent alături de mine la premiera filmului „Love by Design“.

Am înţeles. Îl vom vedea în premieră la… pre­mieră.

Da, va fi acolo. Nu ştiu dacă va fi în faţă sau va sta în umbră, dar va fi prezent.

De câţi ani sunteţi căsătoriţi?

Vom împlini cinci ani.

Ce părere a avut despre film?

A fost foarte mândru de mine. Orice partener al unui artist, dacă nu înţelege anumite lucruri, nu are cum să trăiască cu acesta. Şi el mă cunoaş­te de mult şi ştie cu cine are de-a face, deci este OK.

Ai observat ceva veleităţi artistice şi la fetiţele tale?

Da, cum să nu! Lui Stephanie îi place foarte mult să cânte, iar Caroline a fost deja aleasă în corul grădiniţei. Le place mult şi să danseze sau să picteze. Eu cred că amândouă vor fi artiste. Ca­roline, ce vrei să fii când vei fi mare? Eu îţi dau variante: dansatoare, cântăreaţă sau doctoriţă?

Caroline Vreau să fiu o fetiţă mare…

Giulia Deşteaptă. Întâi şi-ntâi să crească şi apoi o să vadă ce alege.

Foto: Zoltan Lorencz; make-up: Mihaela Vasile; Hair: Larisa Vicol/GETT’S Artistic Team; Styling: Amir Doboş