Horia Tecău, Victor Hănescu şi Sorana Cîrstea Rachetele de aur ale României
OK! i-a provocat pe cei mai buni tenismeni ai noştri la o discuţie despre culisele unei vieţi trăite sub motto-ul „Game, Set, Match!“ Bronzaţi, înalţi, enervant de calmi şi intrigant de asemănători. Chiar dacă au schimbat de curând soarele generos din Miami cu cel încă mult prea timid din Bucureşti şi meciurile din turneele ATP cu cele, la fel de
Bronzaţi, înalţi, enervant de calmi şi intrigant de asemănători. Chiar dacă au schimbat de curând soarele generos din Miami cu cel încă mult prea timid din Bucureşti şi meciurile din turneele ATP cu cele, la fel de grele şi mult mai pasionale, pentru Cupa Davis, tenismenii noştri au acceptat o întâlnire atipică cu revista OK!. O întâlnire fără rachete, mingi, serviciu, dreaptă sau rever. O întâlnire în urma căreia am putea spune că Horia şi Victor s-au lăsat „dezbrăcaţi“ atât de clasicul echipament, cât şi de secrete.
Horia Tecău (Locul 7, Dublu): „Nu mi-am setat scopuri în viaţa personală“
Care este primul lucru pe care l-ai făcut de când ai revenit în ţară?
Horia Tecău Mi-am văzut părinţii. Am dormit o noapte în Bucureşti şi a doua zi am plecat la Constanţa, să-i văd şi să mai petrec puţin timp cu ei. După aceea m-am întors în Bucureşti şi am început antrenamentele.
Cât stai în ţară şi care-i următoarea ta destinaţie?
De data aceasta, stau mai mult, aproape trei săptămâni, chiar dacă nu le petrec chiar pe toate trei în Bucureşti. Săptămâna aceasta avem meciurile de Cupa Davis la Braşov (n.r. 5-7 aprilie). Apoi plec la turneul de la Monte Carlo şi încep un circuit de turnee pe zgură: Monte Carlo, Bucureşti, Madrid, Roma şi Paris, Roland Garros-ul.
Dar asta nu-i vacanţă, cu meciuri şi antrenamente.
Da, vacanţă propriu-zisă nu am, decât la sfârşitul anului, când se termină sezonul. Atunci am trei săptămâni de pauză totală. În rest, în timpul anului, îţi mai poţi lua liber trei, patru zile, dar nu poţi să te rupi complet de activitate.
De când eşti împreună cu Andreea Raicu, nu simţi că eşti mai urmărit, fotografiat, comentat, când vii în ţară?
Sincer, nu. Poate la început s-a creat mai mult tam-tam pe treaba asta. Dar acum, lucrurile au intrat în normal, iar eu fac aceleaşi lucruri pe care le făceam şi înainte. Mă duc la antrenamente, mă duc acasă, să-mi vizitez părinţii, mai ies la un film, merg să mănânc.
Şi când ieşi la un film şi te vezi apoi în ziare nu te deranjează?
Nu mă uit. N-am nevoie să mă uit într-un ziar ca să văd ce fac eu. Ştiu foarte bine ce fac fără să citesc revistele de scandal. N-am contact cu lumea asta. Îmi mai spune cineva că m-a văzut nu ştiu unde. Dar prietenii mei apropiaţi nu sunt genul care citesc astfel de reviste şi mulţi dintre ei nici nu le bagă în seamă.
În 2011, la primul nostru interviu, îmi spuneai că nu te-ai vedea în pielea unui tenisman care-i urmat de familie pe la toate turneele. Mai eşti de aceeaşi părere?
Aşa am fost învăţat. Plecat de mic de acasă, m-am obişnuit să fiu numai eu cu mine. Nu aveam posibilităţi să-mi iau familia sau un antrenor, tot timpul, cu mine. M-am obişnuit singur. Apoi, cu timpul, din când în când, am simţit nevoia să fie şi cineva din familie cu mine. Contează lucrurile acestea. Se mai schimbă omul. Să merg numai singur, aş înnebuni! Câteodată simţi nevoia să ai pe cineva lângă tine la turnee, pe cineva de acasă, cu care să mai vorbeşti, să ieşi la masă…
Deci prezenţa Andreei în tribune ar fi un sprijin pentru tine.
Bineînţeles, prezenţa oricărei persoane care îmi vrea binele este un sprijin pentru mine.
Victor Hănescu pare mult mai senin de când s-a însurat. Tu te-ai vedea un tenisman căsătorit? Sau nici pentru tine căsătoria nu-i un scop?
Nu, dar nu mă gândesc la lucrurile astea. Trăiesc fiecare zi pe rând şi nu-mi propun obiective de genul acesta. Nu mi-am setat niciodată scopuri în viaţa personală, să-mi fac o prietenă sau să mă căsătoresc şi să fac copii până la o anumită vârstă. Las lucrurile să vină de la sine. Nu pot să le programez, să le forţez.
Este grea o relaţie la distanţă? Sau viaţa de tenisman te-a ajutat să te obişnuieşti să stai departe de iubită?
Orice relaţie este grea, mai ales una la distanţă. Dar nu sunt nici prima, nici ultima persoană care are o astfel de relaţie. Important este cum te simţi, dacă eşti fericit, restul sunt detalii de care poţi să ai grijă.
Dar este dificilă o relaţie cu un jucător de tenis, în general?
Nu ştiu, că n-am avut niciuna. (râde) E greu să mă pun în pielea altora. Poate mie, ca bărbat, mi se pare mai uşoară decât li se pare altora. Ştiu că este dificil, că-ţi doreşti să ai persoana apropiată lângă tine. Programul de multe ori diferă. Dar eu mai am de jucat tenis mulţi ani de-acum încolo…
Cam cât preconizezi că vei mai juca?
Cât o să-mi placă, cât o să mă simt bine şi cât o să am succes. Sunt jucători de dublu de 38-39 de ani care au succes şi sunt acolo în top. Nu ştiu dacă şi eu o să pot juca până la vârsta aia. Mi-ar plăcea să joc până pe la 36 de ani. Totuşi, 30 de ani de tenis înseamnă o perioadă lungă. Poate pe la 36 de ani aş vrea să fac altceva în viaţa mea, cine ştie?!
Andreea Raicu se pricepe la tenis?
Am jucat doar o dată tenis, în Florida, şi pot să spun că nu-i chiar începătoare. Ştie din ce în ce mai multe despre tenis.
Din ce ai câştigat până acum din tenis, ai putea trăi liniştit după ce te laşi de acest sport?
Într-o viaţă de tenis de 22 de ani am şi investit foarte mult, iar în ultimii trei, patru ani au apărut şi rezultatele bune. Îmi doresc să-mi meargă la fel de bine şi de acum înainte. Oricum, nu sunt genul care să stea şi să nu facă nimic. Chiar şi după ce m-aş retrage, mi-ar plăcea să mai fiu implicat în lumea asta, ca antrenor sau conducător de club de tenis. E greu să laşi totul deoparte şi să începi ceva nou. Dar sunt şi mulţi jucători de tenis care, după ce au jucat o viaţă, au zis că nu mai vor să vadă racheta şi mingea de tenis şi au intrat în cu totul altceva.
E adevărat că cine te va lua de bărbat se va căsători şi cu tenisul?
Am văzut ideea asta într-un interviu, tot pentru
, cu Victor Hănescu. (
)
L-ai citit? Mă bucur! Că veni vorba despre Victor, îţi aminteşti o întâmplare haioasă care vă implică pe amândoi? Sau ne poţi dezvălui obiceiuri, fobii sau ticuri haioase de-ale lui?
Victor e genul de persoană care, stând la masă împreună cu echipa, nu spune prea multe, dar atunci când o face, toată masa e pe jos. Şi mă mai amuză la el că-şi ia la turnee o gentuţă specială cu vitamine şi energizante. Când stăteam cu el în cameră şi despacheta, dacă scotea tot ce avea în geanta aia, ziceai că suntem într-o farmacie.
Foto: Sorin Stana
Mâine, interviul cu Victor Hănescu!
