Interviu

INTERVIU ANDREEA BĂNICĂ: "Când apar copiii, apar şi contrele!"

El îi dă să mânânce. Îl îndoapă. (râde) Dacă eu i-am făcut de mâncare acum, el vine şi-i dă altceva. Şi eu tot timpul zic: „Păi, eu am muncit degeaba?“. (râde) Dar depinde care cum e acasă. De exemplu, mă duc eu şi-l adorm, iar Lucian strânge masa după ce a mâncat Noah. Dacă nu aş avea ajutoare, cu munca noastră şi la meseria pe care o am, n-aş avea cum să mă duc cu copilul după mine să cânt. Iar dacă am un eveniment într-o zi, asta îmi ia toată ziua şi nu ştiu ce să fac mai repede. O dată am uitat-o pe Sofia la şcoală. (râde). M-a sunat într-o zi şi mi-a zis: „Mama, n-a venit nimeni să mă ia“. „Cum mamă, n-a venit tata?“ „NUUU!“ Îl sun pe taică-su: „Unde eşti?“. „Păi cum, a ieşit Sofia? Eu ştiam că mai târziu.“ Noroc că m-a sunat fata. I-am zis: „Stai acolo, nu te mişca, intră în şcoală înapoi.“ Eu eram la ora de sport. Mi-am înşfăcat portofelul, cheia, şi am zburat pe uşă. (râde)


Sofia cum se înţelege cu Noah? Fiindcă la vârsta asta apar geloziile...
Da, Sofia are gelozii, e normal. Însă încerc, pe cât posibil, să-i explic când mă întreabă: „Mami, dar pe mine m-ai luat aşa în braţe? Ai făcut asta şi cu mine?“. „Da, mamă“. Şi i-am pus filmări cu ea: cum alergam cu ea, cum o ţineam în braţe, cum o ascundeam de tata şi făceam bau bau. Şi a înţeles, dar tot există o mică gelozie, e firesc. Are impresia că stăm mai mult cu Noah sau că ne ocupăm mai mult de el. Dar nu este aşa, pentru că fiecare copil are nevoile lui. Încerc să-i dau un drum bun spre o personalitate a ei: să nu fie ca mine, ca tatăl ei, ca nimeni. Să fie ea însăşi şi un copil echilibrat. Pe Noah, fiind mai mic, normal că încerc să-l iau în braţe, să-l pup, să-l giugiulesc. Sofia nu mai stă aşa. Ea e deja domnişorică. Dacă te duci s-o pupi, se retrage. Însă ei doi se giugiulesc. Ea îl iubeşte foarte mult şi îi arată foarte multă afecţiune. Îi spune: „Nouţ al meu, frumosul meu, tu eşti mai frumos ca mine“. E ca o mamă.
Mi se pare că dintre tine şi Lucian, tu eşti părintele sever.
Da, aşa e. Eu îi pedepsesc, eu îi iubesc. Eu dau bătai, eu pup, eu de toate. Deşi nu-mi convine situaţia, dar ce să fac?! (râde)
Şi în toată această nebunie, tu te-ai hotărât să faci şi o colecţie de haine de copii...
Da, poate că n-aveam suficientă treabă! (râde) Într-adevăr, Sofia m-a inspirat, pentru că, de fiecare dată când voiam să-i cumpăr nişte rochiţe pentru anumite evenimente, nu găseam unele finuţe, simple, fără brizbrizuri, ştrasuri, pietre, fundiţe, volane încărcate. Şi am vrut nişte rochiţe cât mai fine, delicate, din materiale bune, care să nu le zgârie pe fetiţe, fără paiete.
Tu le-ai creat?
Da. Am încercat să desenez, deşi nu stau foarte bine la desen. Am ştiut din start ce vreau. Am găsit materialele pe care le-am vrut. Şi am făcut aceste rochiţe care se vând bine şi mă bucur tare mult când primesc poze cu fetiţe purtând creaţiile noastre. Îţi dai seama că-mi creşte inima.
Pe plan muzical, cea mai recentă piesă a fost "Ce vrei de la mine"?, featuring Balkan.
Da. Iar acum îmi e foarte greu să ajung iar în studio, am trei piese în lucru. Pe una deja am înregistrat-o la studio în Constanţa. Laurenţiu Duţă se ocupă să producă piesa, să o finiseze. Am filmat şi clipul. Următoarea piesă va fi şi ea gata curând, mai am doar puţin de lucrat la o strofă. Cam aşa se întâmplă la studio: înregistrezi piesa, dacă ceva nu-ţi place între timp, te duci şi schimbi anumite versuri sau părţi din melodie. Depinde de producător, de mine. Acum, de exemplu, trebuie să mă duc să trag din nou o strofă şi asta îmi ia timp mult. Cam asta se va întâmpla până spre sfârşitul anului: voi lansa trei sau patru clipuri. La asta muncesc. Dar îţi spun, e destul de greu să ajung să fac tot. Uite, şi la recuperare pentru spate e greu să ajung. A venit Alex acum la masaj şi mă aşteaptă. E extrem de important să fiu aptă fizic. Orice mică durere te ţine un pic din munca ta, fiindcă nu te poţi mişca cum vrei. Iar eu resimt asta, mai ales când rămân doar eu cu copiii în casă. Pentru că nu pot să ridic lucruri, să car. Urc şi cobor scările de 1.000 de ori, deşi ar trebui să stau mai liniştită.


Sofia ce mai face cu dansurile sportive?
Am scos-o de la dansuri fiindcă eu îmi doresc un copil sănătos în ceea ce priveşte articulaţiile ei. Iar sportul de performanţă aduce cu sine probleme. Cunosc mulţi sportivi de performanţă care acum au probleme cu articulaţiile şi oasele şi nu mi-am dorit asta pentru ea. Am dat-o, în schimb, la înot sincron. Acolo poate să se mişte cât vrea ea, sus, jos, picioare-n cap. (râde)
Ea e şi cu muzica...
Este cea mai cu muzica din familie. Mi-a luat faţa cu totul. Tot timpul vrea să cânte ea când aude o piesă, să asculte ea muzica ei preferată. Nu mai am loc de ea. Merge la canto. Taică-su n-a fost de acord, a spus că nu vrea să meargă pe drumul ăsta, dar i-am explicat că oricum n-are ce face: copilul îşi alege drumul în viaţă singur. Poţi să te pui de-a curmezişul, va fi oricum ce vrea Dumnezeu. Fiecare copil are destinul lui. Iar Sofia e mult mai talentată decât mine, ce-i drept. E nativ. Nu o ajut, nu-i spun: „Cântă aşa!“. O las liberă. Şi dacă asta o să vrea să facă, asta va face.
Concediu veţi avea?
Da. Vom avea şi concediu. Acum, că termină şi Sofia şcoala, vom pleca puţin şi în Grecia, şi la mare. Chiar vrem să ne bucurăm de vară. De câţiva ani încoace, am învăţat să respect ideea de concedii în familie.
Ioana Alina Avram

Foto: Sorin Stana, stilist: Madena, vestimentaţie: Dolce&Gabbana/Galeria The Grand Avenue Marriott, Karen Millen, Michael Kors/Sport-Couture, Scotch&Soda/Collective, Guess, Aldo, Next, Marks&Spencer, Meli Melo, Reserved.

Modifică Setările