Interviu Anna Széles: "Florin Piersic se obrăznicise, de-asta am divorţat!"

La 75 de ani, actriţa Anna Széles este un vulcan de emoţii: râde cu atâta poftă şi îi dau lacrimile când aude aplauzele publicului. „Asta înseamnă că n-am trăit degeaba!“, spune doamna Széles, care la Cluj a venit însoţită de fiul ei şi al lui Florin Piersic, Daniel - o reuniune care a creat un moment impresionant pe covorul roşu al Galei TIFF

Reuniune specială: Florin Piersic, alături de fosta soţie, Anna Szeles, şi fiul lor, Daniel.

Ce aţi simţit când aţi păşit din nou la Cluj? Anna Am mai fost chiar recent, anul trecut, când mi-am lansat autobiografia. Şi totuşi, acum am simţit o tulburare şi o nostalgie că sunt aici, la TIFF, pentru că mi-am adus aminte de începuturile carierei mele. Au trecut mai mult de 50 de ani de când am intrat la Studiourile Buftea. Ţin minte că am fost primită acolo cu atâta căldură. Asta era prin 1962. Se întâmpla pentru pelicula Vacanţa la mare. Da. A venit o delegaţie de la Bucureşti la noi, la Târgu Mureş. Profesorii au spus să nu ne facem speranţe, pentru că în fiecare an venea delegaţia, dar nu chema pe nimeni. Şi totuşi, pe mine m-au chemat. Era primul film românesc color. Deci chiar de la debut aţi intrat în istoria cinematografiei româneşti. Da. Ani de zile nu am văzut filmul. Acum, când l-am revăzut, mi s-a părut naiv, aşa cum erau pe vremuri filmele. Filmele maghiare tot aşa sunt. Dar mi-a plăcut că mă văd tânără. A urmat Pădurea spânzuraţilor, filmul care v-a marcat cariera... Fără îndoială. Dar şi La vârsta dragostei, unde aveam un rol foarte mare. Fiind extrem de conştiincioasă, am vrut să învăţ înainte textul, dar n-am observat că o paranteză era ştearsă. În scenariu scria replica „Bună seara“, iar în paranteză indicaţia „linişte lungă“. Dar paranteza fiind ştearsă, aşa am învăţat textul: „Bună seara linişte lungă“. Am crezut că e o vorbă românească. Din cauza asta, tatăl meu din film, interpretat de Ciubotăraşu, nici n-a mai putut să-mi dea o palmă, conform scenariului. A izbucnit în râs. Toţi au râs cu lacrimi. Şi ani de zile aşa m-a salutat lumea la Buftea: „Bună seara linişte lungă“. Cine au fost mentorii dvs.? Liviu Ciulei. Şi parteneri cu greutate, ca Victor Rebengiuc. Mai târziu chiar Florin Piersic. Chiar voiam să vă întreb dacă atunci când eraţi împreună, îi cereaţi sfatul lui Florin Piersic în privinţa rolurilor? Noi am jucat împreună mult. Şi în străinătate. Dar nu piese, mai mult spectacole alcătuite din scenete. Aşa cum erau Arşinel şi Stela, aşa eram noi un cuplu pe scenă. Şi atunci bineînţeles că-mi dădea sfaturi. L-am şi întrebat de ce nu s-a dus la Institut ca să devină profesor. Mi-a spus: „Pentru că nu am răbdare“. Cum era acest sentiment: să joci chiar cu partenerul de viaţă? Nu era mai dificil?

Dimpotrivă. Era foarte bine. Chiar în spectacolul de care ţi-am spus aveam o scenetă, Cearta şi împăcarea se chema, în care ne-am certat foarte natural. Trebuia să-i dau o palmă şi i-am şi dat-o. (râde)

Da. După ce a divorţat de Tatiana Iekel, mama lui Florin Piersic Jr., a fost singur opt ani. Bine, a avut iubite. Dar oficial a fost singur.

Anna _Szeles şi Florin Piersic, pe vremea când erau căsătoriţi.

Păi, la asta se pricepe! (râde) Dar toată lumea ne-a întrebat înainte să fim împreună cum de nu ne distribuise nimeni într-un film. Pentru că şi eu jucasem, de exemplu, într-un basm...

Da, filmul Elisabetei Bostan. Iar Florin Piersic făcuse şi el Harap Alb. Şi odată mergeam cu autobuzul, împreună cu mai mulţi actori, la filmările din Buftea pentru un film istoric, Ştefan cel Mare. Eu stăteam lângă Iurie Darie, care-mi era partener în film. Şi am început să stăm de vorbă cu Piersic. Chiar atunci am spus că ce păcat că nu ne distribuie împreună. Şi ce-mi dă Dumnezeu? La scurt timp după, am fost anunţată că voi juca cu Piersic în Elixirul Tinereţii. Şi atunci au început să se lege lucrurile între noi. M-a cucerit şi cu mâncarea pe care o aducea la fiecare filmăre. Îmi aducea sandwichuri făcute de Vera, mama lui. În familia lui am fost primită cu atâta dragoste. Părinţii lui mi-au spus că semănam cu sora lui Florin, care a murit înecată în Prut la 16 ani. Şi atunci când m-au văzut pe mine, a fost un mare ataşament între noi. Iar eu mereu i-am spus: „Soţ ca tine voi mai avea, dar socrii, niciodată!“. (râde)

Chiar prima lui soţie mi-a spus după ani de zile, când ne-am întâlnit la Ambasada României din Budapesta: „Eu am vrut să-ţi atrag atenţia, dragă Aniko, că trebuia să ai grijă!“.

Da, momentul venirii lui pe lume a fost unul ca din filme. Plecasem de la Bucureşti spre Cluj şi mi s-a rupt apa. Am început să nasc în maşină. Deşi eu crezusem că mai am două săptămâni până să nasc. Nu ştiam ce va fi, băiat sau fată. Dar atunci, în momentele acelea, mă panicasem. I-am spus: „Florin, trebuie să opreşti neapărat, că nasc aici!“. El deschide geamul şi întreabă unde-i maternitatea. Oamenii, văzându-l, au început să strige: „Ia uitaţi, naşte Florin Piersic!“ (râde)

Da, se înţeleg bine.

Asta nu prea se întâmplă, pentru că fiecare e prins cu viaţa lui. Dar Dani merge des la Bucureşti şi se întâlneşte cu Florinel.

Nu pot da sfaturi. Dar cred că n-am fi fost atâta timp împreună dacă n-am fi avut o căsnicie la distanţă. Asta a menţinut pasiunea între noi. Noi n-am locuit împreună ca soţii, ci ca amanţii. Venea din când în când. De altfel, nici nu m-a chemat la Bucureşti. (râde) Glumesc! M-a chemat. Şi el, şi părinţii lui. Dar eu n-am vrut să las teatrul de aici. Şi nu uit niciodată că Radu Beligan mi-a spus: „Eşti o fată deşteaptă“. Pentru că aici jucam roluri principale. Iar în Bucureşti, în teatru, trebuie să fiu sinceră, n-aş fi avut aceleaşi roluri ca aici, fiindcă se simte accentul meu maghiar.

Pentru că, la un moment dat, am aflat prea multe. Se obrăznicise! (râde) Iar atunci sufeream pentru orice zvon de infidelitate aflam.

Ba da, era gelos. Nu eram chiar foarte frumoasă, dar da, era gelos.

A fost greu. Eu şi Florin am continuat să ţinem legătura şi după ce am plecat în Ungaria. Încă mai mergeam împreună în turnee în America şi Israel. Şi tocmai datorită prieteniei noastre, fiul nostru, Daniel, n-a simţit aşa abrupt ruptura. Plus că, în vacanţe, de la Budapesta îl urcam în tren şi în Cluj îl aştepta tatăl lui.

A terminat Comerţ Exterior şi lucrează acolo în domeniu, are doi copii.

Cel mai recent au văzut Vacanţa la mare. Tinereţe fără bătrâneţe nu l-au văzut...

Da, chiar de când eram actriţă la Cluj, m-au solicitat şase luni la Budapesta pentru a juca într-un serial de mare succes acolo. Pentru acel rol am câştigat şi un premiu.

Atunci mă preocupa să am serviciu, ca să-l pot întreţine pe Daniel, care avea doar 12 ani. Deci în sensul ăsta, nu mi-am refăcut viaţa. Dar am avut şi am o viaţă echilibrată, cu care sunt foarte mulţumită. (râde)

Anna Szeles a fost distinsă cu Premiul pentru Întreaga Carieră.

Ioana Alina Avram