INTERVIU Cleopatra Stratan & Edward Sanda : "Avem o conexiune ieşită din comun, putem construi împreună orice"
Pasiunea pentru muzică i-a unit, iar povestea de dragoste dintre Edward (23) şi Cleopatra (17) s-a transformat, acum, într-o melodie pe note înalte, cântată, la unison, de jumătate de an
Cei doi se iubesc într-un fel în care numai la vârsta asta o faci, când încă nu porţi povara eşecurilor trecutului. În luna august au aniversat şase luni de relaţie şi au trecut, deja, proba timpului, căci în toată această perioadă nu s-au putut vedea cinci luni din cauza pandemiei. Despre cum s-a transformat prietenia lor într-o poveste de iubire şi despre universul lor plin de armonie, am stat de vorbă într-un interviu lipsit de emoţii, dar plin de emoţie. Căci fac parte din noul val de tineri, care trăiesc mai asumat şi, poate, raportându-se mai puţin la ce-o să zică lumea.
Au trecut doi ani de când aţi început să colaboraţi. Ce v-a adus la început împreună, profesional vorbind. Cum aţi ajuns să faceţi melodii împreună, unul din Chişinău, unul de la Bucureşti?
Cleopatra: De la mine a pornit totul, pentru că am lansat, în 2018, piesa Te las cu inima împreună cu casa de producţie la care e şi Edward, Famous. Eu nu ştiam că el e deja acolo, dar după aceea am început să face piese împreună.
Edward: Da, ne-am cunoscut chiar la studio în timp ce ea înregistra. Apoi ea a început să vină tot mai des la studio şi petreceam timp împreună.
Citeam că v-aţi cunoscut, pentru prima dată, în 2014, la Caracal, la un concert. Care a fost prima impresie despre celălalt?
C: Atunci eram în calitate de artişti, fiecare era cu treaba lui, nu prea am interacţionat.
E: Atunci eu eram fanul ei. Am cântat în deschiderea concertului şi apoi am făcut o poză cu ea.
Şi patru ani mai târziu ne-am întâlnit la studio.
Tu ascultai melodia Ghiţă? Aveai vreo nouă ani când s-a lansat.
Da, o ştiam, o ştia toată lumea. Eu îi spun că sunt fanul ei de când o ştiu şi ea îmi spune că e fana ea de când mă ştie. (râde)
Pentru tine, Cleopatra, ce însemna succesul atunci, cum îl percepeai când erai mică şi cum vezi acum toată treaba asta cu expunerea media?
Totul e foarte diferit. Când m-am lansat eu, abia apăruse chestia asta cu Youtube-ul, abia se dezvolta online-ul, iar ceea ce însemna succes în ceea ce priveşte expunerea media nu era suficient pentru noi, artiştii. Erau doar ziare şi reviste şi atunci succesul mi se părea o joacă, ceva foarte amuzant, nu simţeam nicio presiune. La 3 ani îmi plăcea doar să cânt, să merg peste tot, să fiu mereu în centrul atenţiei, cu publicul în jurul meu. După aceea am început să înţeleg care e treaba cu succesul şi ce presupune el.
Dar nu-ţi pare rău că ai pierdut copilăria autentică pe care copiii de vârsta ta o trăiau?
N-am pierdut nimic, pentru că părinţii mei au avut mereu grijă să mă joc, să merg la grădiniţă, la şcoală, să interacţionez cu ceilalţi copii. Mi-am trăit foarte frumos copilăria.
Îţi făceau toate poftele? Mă gândesc că tu de mică câştigai proprii bani, având succes.
Da, n-am dus lipsă de nimic.
Tu, Edward, cum ai fost ca şi copil? Aveai timp şi de şcoală, şi de muzică sau ai neglijat şcoala pentru muzică?
Am cam neglijat şcoala pentru muzică, dar motivat, pentru că de mic mergeam la concursuri, la festivaluri. Prima dată am început să cânt la chitară şi la pian, apoi am luat lecţii de canto să pot cânta şi cu vocea. Când am intrat la liceu, începusem deja să mă ocup serios de muzică, mergeam într-un cabinet de muzică unde mi-am fructificat, cumva, talentul cu care m-am născut.
Ai făcut vreo şcoală de profil?
Nu, am mers la un liceu teoretic, dar studiam muzica în paralel.
Ai început facultatea sau ai intrat direct în pâine, cum s-ar spune?
Am terminat liceul în Baia Mare şi am venit la Bucureşti cu un singur gând: să mă fac artist. Nu am dat la facultate şi mă gândeam că dacă nu-mi iese planul meu, mă voi întoarce acasă. Dar mi-a ieşit şi am rămas la Bucureşti.
Datorezi cuiva succesul tău?
În primul rând, părinţilor, ei mi-au acordat tot ajutorul pentru a putea merge pe drumul ăsta. Apoi, profesorului meu de muzică de la Caracal, Stancu Cristian şi nu îl ultimul rând lui Randi, care m-a lansat în industria muzicală. Prin casa lor de discuri, Famous Production, am reuşit să îmi îndeplinesc visul.
Cleopatra, tu vei deveni majoră anul acesta. Te-ai gândit că vei face muzică mereu sau ai în plan şi o altă carieră, vrei să mergi la facultate?
Da, ăsta e planul, să termin liceul aici, la Chişinău şi din toamna viitoare să încep o viaţă nouă la Bucureşti. Vreau să dau la Teatru, este o pasiunea de-ale mele şi mi se pare că se potriveşte foarte bine cu ceea ce fac eu. Dar muzica va rămâne mereu pe primul loc.
Dar tu, Edward, în afară de muzică ţi-ai propus să faci şi altceva?
Momentan nu am timp să mă gândesc la altceva, pentru că petrec foarte mult timp în studio, compun, produc foarte multă muzică. Momentan nu am timp de o facultate, dar mi-ar plăcea să fac ceva care să se potrivească cu ceea ce fac eu acum, probabil ceva legat de management. Mă gândeam să îmi fac şi o şcoală de muzică, dar deocamdată vreau să mă ocup mai bine de cariera mea.
Dar cum aţi încercat voi să vă reinventaţi după perioada aceasta grea, când concertele s-au anulat?
Ni s-au dat tare mult planurile peste cap.
Am fost luaţi prin surprindere şi o perioadă nu prea am ştiut cum să gestionăm situaţia şi cred că chestia asta s-a întâmplat în orice domeniu. Încercăm să profităm foarte mult de online, în ceea ce priveşte concertele, totul este o incertitudine, se anulează sau se tot reprogramează. Artiştii au, însă, nevoie de piese şi noi lucrăm ca să rămânem în atenţia publicului, să nu ne uite lumea. Lansăm piese o dată la o lună, o dată la două luni.
Eu am avut proiecte reprogramate pentru jumătate de an mai târziu, şcoala s-a sistat, concertele şi evenimentele la fel. Nu am stat degeaba, am lucrat, dar am fost cu toţii afectaţi.
Voi aţi ajuns să aveţi venituri din online?
Din Youtube cel mai bine câştigă bloggerii şi casele de discuri, nu artiştii.
Noi câştigăm mai mult din drepturi de autor, din vânzarea pieselor şi din difuzarea lor, mai puţin din influencing.
La finalul lui 2019, presa specula, deja, că aţi fi împreună, iar tu, Edward, ai negat. Când şi cum a început, de fapt, povestea voastră?
Eram foarte buni prieteni, suntem şi acum, dar acum nu doar prieteni. Încă de pe vremea când Cleo venea la studio şi înregistram, râdeam, postam pe Instagram filmuleţe cu noi, ne simţeam foarte bine unul cu altul. La un moment dat vorbeam foarte mult şi despre orice şi ne-am dat seama că semănăm foarte mult la caracter, la gândire, la tot. Plus că avem multe lucruri în comun.
Şi cine a făcut primul pas?
Cumva s-a întâmplat de la sine pentru amândoi, am realizat în acelaşi timp că suntem ceea ce ne dorim unul pentru altul şi nu cred că putem spune care a făcut primul pas. A fost o iniţiativă a amândurora.
Dintr-o dată discuţiile pe Whatsapp au degenerat frumos. (râde)
Presa ne-a tot combinat, dar noi abia prin februarie, martie am început să fim împreună. Pe 11 august am făcut jumătate de an împreună.
Cleopatra, am urmărit o emisiune cu tine şi, în 2018, declarai că nu aveai niciun iubit. Edward este primul tău iubit, prima ta relaţie?
Ţin să specific că este prima şi ultima.
Şi eu ţin să specific că e ultima.
Este adevărat tot ce am zis în presă, nu am minţit. Chiar şi când am dezminţit referitor la faptul că am fi fost împreună când noi nu eram. La un moment dat, în carantină, când ne vedeam rar, am simţit că e momentul să le spunem fanilor că suntem împreună. Deja era evident şi nu mai puteam ascunde. Şi ne-am bucurat că publicul a rezonat cu noi şi ne-a susţinut.
Vă admir pentru că v-aţi asumat relaţia în vremuri în care vedetele preferă să nu vorbească despre viaţa de cuplu. Voi v-aţi gândit că lumea o să spună că relaţia voastră e doar o strategie de marketing, ca să vă promovaţi?
Da, am primit şi mesaje de genul ăsta, dar nu ne afectează, pentru că noi ştim ce simţim unul pentru celălalt. Mesajele negative nu ne interesează, trec pe lângă noi.
Relaţia a fost puţin încercată cu pandemia asta, aţi fost la distanţă. Cât de des vă vizitaţi acum?
Păi de când suntem împreună, nu ne-am văzut cinci luni, dar am depăşit această perioadă şi nu am considerat-o un obstacol, pentru că vorbeam foarte des. Dar după ce a venit el prima dată la Chişinău, după starea de urgenţă, am început să plec şi eu mai des la Bucureşti, pentru ca mi-am reprogramat proiectele şi filmările. Oricum ne vedem cel puţin o dată la două săptămâni.
Acum ne vedem mai des, avem împreună mai multe proiecte şi sperăm ca autorităţile să fie alături de noi. (râde)
Dar de câte ori vorbiţi pe zi?
Vorbim foarte mult, cred că toată ziua, non-stop.
Edward, am văzut că mai mult tu te duci la Chişinău, iar Cleopatra spunea că intenţionează să se mute anul viitor la Bucureşti. V-aţi gândit să vă mutaţi împreună?
Da, vara viitoare, după ce va termina liceul, o să stăm împreună.
Nu pot să nu te-ntreb cum te înţelegi cu tatăl Cleopatrei, cu Pavel Stratan?
Extraordinar de bine! Noi ne înţelegeam bine şi când nu eram împreună cu Cleopatra. Oameni ca părinţii ei mi se par foarte rari şi pe cale de dispariţie. Sunt super înţelegători, cu un suflet frumos şi cu nişte caractere deosebite. Noi colaborăm muzical.
Tu, Cleopatra, ai avut emoţii când a trebuit să le spui părinţilor despre relaţie?
Nu le-am dat vestea brusc, totul a venit de la sine. Ei îşi dădeau seama de energia pe care noi doi o aveam, aşa că nu au fost foarte surprinşi. M-au încurajat încă de la început, ei îl plac pe Edi şi sunt cu şi pentru noi. Chiar am noroc de părinţi foarte înţelegători.
Ce fel de tată e Pavel?
Cel mai bun tată pe care-l puteam avea. Pentru mine el nu e doar tată, îmi e foarte bun prieten, ne înţelegem din priviri. El a fost şi va rămâne, mereu, un super-erou
Edward, tu declarai într-un interviu că “Tot ceea ce am căutat vreodată văd în ea”. Ce ai căutat la o femeie şi cum e Cleopatra ?
În primul rând caracterul ei, sufletul sunt speciale. Faptul că este foarte înţelegătoare, noi suntem la fel şi am trăit un sentiment nemaiîntâlnit. Eu am mai avut relaţii şi încercări de relaţii, dar niciodată nu am găsit ceea ce am găsit în sufletul ei. Este ceva rar şi special.
Cleopatra, tu ce calităţi ai văzut la Edward care te-au convins că merită să ai prima relaţie şi ultima, cum spuneai mai devreme?
Este omul lângă care aş putea face absolut orice, oricând şi oriunde.
Noi avem senzaţia că putem să construim, împreună, orice.
E un sentiment pe care nu-l poţi descrie în cuvinte, ţine doar ce simţi, iar ceea ce simt eu pentru el nu pot exprima în cuvinte.
Aţi stat destul de mult timp separaţi. Au existat şi momente când v-aţi contrazis, v-aţi contrat pe anumite subiecte.
Nu.
Niciodată. Avem încredere foarte mare unul în celălalt, avem o conexiune ieşită din comun. În orice decizie pe care vrem să o luăm, ne consultăm unul cu altul, ne dăm sfaturi, ne susţinem. Suntem super sinceri cu orice lucru care apare.
Deşi nu este foarte mare diferenţa de vârstă, sunt convinsă că Edward îţi mai dă sfaturi. Ce te sfătuieşte cel mai des?
Îi spun zilnic că este cea mai frumoasă. Se pune? (râde)
Ne sfătuim profesional foarte mult şi dacă unul ştie ceva mai multe lucruri legate de un subiect, ne spunem. Nu se raportează totul la muzică şi încercăm să ne susţinem reciproc pe toate planurile.
Care sunt plusurile şi minusurile faptului că activaţi în acelaşi domeniu?
Cred că există numai plusuri pentru că ne înţelegem mai uşor unul pe altul.
Cred că înţelegerea e cel mai mare plus. Spre exemplu, când e unul în turneu sau filmează clip ştim exact cum să abordăm situaţia.
În lipsa vacanţelor de pe vremuri, cum vă petreceţi timpul liber, ce planuri aveţi?
Vrem să ne vedem din ce în ce mai des până se mută ea la Bucureşti şi vara viitoare vrem să plecăm într-o vacanţă.
Aţi lansat împreună două melodii, tu i-ai compus Cleopatrei o melodie, Eu m-am pierdut. În plan profesional planuri mai aveţi împreună?
Vrem să facem cinci copii. (râde) Eu întotdeauna am zis că până în 30 de ani o să fiu realizat şi o să am familie, copil şi simt că mă apropii, dar nici nu vreau să grăbesc lucrurile.
Lăsăm să vină totul de la sine. În plan muzical, am lansat o nouă piesă împreună, se numeşte
. Proiecte împreună o sa facem mereu.
V-aţi logodit?
Încă nu.
Foto: Dragoş Cojocaru
