INTERVIU Ela Crăciun, despre al treilea, dar şi al patrulea copil: „E frumos să ai casa plină de copii“
O spune cea care mai are un pic şi aduce pe lume al treilea copil. Iar soţul ei vorbeşte deja de al patrulea!
Nu degeaba i se spune SuperMom! Mamă a doi copii frumoşi, Alex (12) şi Alesia (6), soţie, jurnalist, blogger, influencer. Iar la această listă se va adăuga cât de curând un băieţel, pe care ea şi soţul său şi l-au dorit mult. Atât de mult, încât soţul îl plănuieşte şi pe următorul!
OK!: Ai intrat deja pe ultima sută de metri... Ela Da. De data asta, însă, a fost mai greu. Prima oară am rămas însărcinată la 23 de ani. Mi-am revenit peste noapte, fără niciun efort. A doua oară, la 30 de ani, mi-a fost puţin mai greu, iar acum, deşi ştiu toate fazele prin care trebuie să trec, a fost cea mai grea sarcină. Două luni mi-a fost rău non-stop, de-asta nici n-am anunţat că sunt însărcinată până la vreo patru luni. Mergeam la filmări, la evenimente, dar în interiorul meu eram terminată. N-am putut să mănânc nici carne, nici peşte...
Cu linte, cu ciuperci, cu alimente care înlocuiesc carnea.
Aseară vorbeam cu soţul meu şi-mi spunea: „Îţi iau ce vrei tu, dar hai să mai facem unul!“. Şi i-am zis: „Stai puţin, s-o luăm încet!“
Da.
Cum o vrea Dumnezeu! Alex e deja mare, peste trei ani va merge la liceu, Alesia a intrat în clasa pregătitoare... Timpul trece atât de repede! Iar soţul meu îmi spune: „Trebuie să mai facem un copil, că ei or să plece şi o să rămânem cu casa goală. Aşa, o să rămânem tot timpul cu câte unul“. Şi chiar mi-am făcut un calcul: când Alex o să aibă 18 ani, cel mic o să intre la şcoală, aşa că, dacă îşi va lua carnetul, poate să-l ducă el la şcoală.
Am remarcat şi eu asta! (râde) Peste şase ani, totuşi, voi fi mai atentă. Dar e frumos să ai o familie mare. Eu o văd pe Anca Serea, care mi-e prietenă, şi văd cum se descurcă cu toţi copiii. E, însă, şi foarte greu, pentru că, oricât ai vrea, nu mai ai atâta timp şi disponibilitate cât aveai pentru doi. Şi n-aş vrea ca ei să simtă că unul e mai băgat în seamă şi altul e neglijat.
Alesia şi-a dorit întotdeauna să fie sora mai mare a cuiva, pentru că i se spunea: „Ascultă-l pe Alex! Alex e mai mare!“ sau el făcea nişte lucruri pe care ea, evident, nu putea să le facă. Cât despre Alex, el a trecut deja printr-o astfel de experienţă, ştie cum este să apară un bebeluş care acaparează atenţia părinţilor. Dar e foarte atent cu mine, vine şi pune mâna pe burtică, vorbeşte cu bebeluşul...
Mi-am înregistrat emisiunea pentru două săptămâni – probabil că atât voi sta acasă. Am norocul unui program pe care mi-l fac singură şi, chiar dacă sunt zile aglomerate, eu vin acasă, plec, iarăşi vin... Alex şi Alesia sunt mari deja, nu mai trebuie să-i veghez la fiecare pas să nu se lovească. Au altă independenţă. E adevărat că va trebui să stau cu Alesia să facă temele. Dar ne vom descurca. Mama este, ca de fiecare dată, alături de mine şi mă ajută cu foarte multe lucruri. Doar în glumă mi-a spus: „Sper că te opreşti de data asta!“. (râde) Dar e frumos să ai casa plină de copii. Iar bunicii sunt ţinuţi în priză de nepoţi, aşa că o să le dăm de lucru!
Am o soră mai mică decât mine cu patru ani, de profesie chirurg. Ea n-are copii.
Da, se dezechilibrează balanţa în casă, vor fi trei băieţi la două fete. Eu am fost 100% sigură că o să fie fată. M-am amuzat făcând un filmuleţ cu metode băbeşti de-a afla sexul bebeluşului şi a ieşit 5 la 1 că e fată. Dar uite că babele n-au dreptate!
A avut o viralitate extrem de mare, e printre cele mai bune articole pe care le-am scris vreodată. Am încercat să aştern gândurile unei femei vizavi de soţul ei şi de ce simte când e gravidă, mai ales că mi-a fost rău nonstop şi m-am tot plâns de stările mele. Soţul meu îmi mai spunea: „Nu te mai plânge atâta! Îmi dau seama cum trebuie să fie!“. „Nu-ţi dai seama!“, îi ziceam eu. „Ia şi tu un rucsac de 10 kilograme şi încearcă să mergi 24 din 24 cu el de gât.“ Dar, trebuie să recunosc că este alături de mine, m-a ajutat întotdeauna. Din păcate, nu toate femeile sunt la fel de norocoase.
Este o campanie pe care o derulez în perioada aceasta. M-a şocat numărul de femei care aleg să facă cezariană: 70% dintre femeile din Bucureşti şi 35% dintre cele din ţară aleg să nască prin această metodă, faţă de 12-13% cât există în Europa. De ce la noi e altfel decât în ţările civilizate?
Nu, nu cred că e o fiţă, cred că ţine foarte mult de psihic. Probabil că femeile sunt înspăimântate şi nu primesc sprijinul de care au nevoie pentru a trece peste această frică de necunoscut, de durere. Cred că suntem din ce în ce mai comozi şi alegem varianta cea mai scurtă, care nu este şi cea mai bună, din păcate. Sunt, într-adevăr, indicaţii medicale şi pentru cezariană. Dar dacă ai opţiunea de-a naşte natural, dacă tu eşti sănătoasă, iar copilul e sănătos, de ce să nu laşi legea firii să acţioneze? Plus că o tăietură este o tăietură. Eu am ştiut de la început că vreau să nasc natural. Şi atunci am zis că, dacă prin această campanie reuşesc să schimb decizia a măcar zece femei, sunt mulţumită.
Până acum, am luat 11 kilograme, mult mai puţin decât la celelalte două sarcini, când am luat 20 de kilograme. Cred că o să-mi revin mai repede, de data aceasta.
„E meritul meu!“, zice soţul meu, pentru că el m-a convins şi tot el mă şi ajută în toate.
Tocmai am filmat o ediţie pentru Numai de bine cu prelevarea de ovocite şi îngheţarea lor. Aşa că sunt tot felul de metode, medicina evoluează. Nu trebuie să ne mai facem probleme.
Fiecare devine mamă atunci când simte că este timpul. E mult mai important să faci lucrul ăsta când simţi într-adevăr că eşti pregătită, nu de dragul societăţii, al familiei etc. Şi cred că o mamă este fericită şi la 23, şi la 30, şi la 40 de ani. Eu am vrut să fiu o mamă tânără. Şi am fost. N-a fost uşor, absolut deloc. Dar acum Alex este mare şi întotdeauna va avea o mamă tânără cu care se va mândri.
Foto: Marius Bărăgan
