Interviu

Interviu exclusiv cu Alessandra Stoicescu şi soţul său, Sergiu Constantinescu: „Vrem să o luăm pe fiica noastră peste tot cu noi“

 

Eu am un mesaj pentru toţi cei care îşi doresc un copil, încearcă, nu le iese, se stresează. Poate că lucrul cel mai important este să crezi că dacă-ţi este hărăzit să ai un copil – eu sunt credincioasă – îl vei avea şi va fi sănătos şi toate lucrurile vor merge bine. În cazul meu, a fost aproape o minune. Am rămas însărcinată natural, am dus sarcina fără probleme, a fost o sarcină foarte uşoară şi fără greţuri. În ciuda vârstei, pentru că am împlinit 43 de ani în stadiul avansat al sarcinii. Şi medicii tocmai de aceea au fost foarte atenţi. Am făcut toate verificările. Şi în momentul în care a văzut domnul Herghelegiu că şi fluxul sanguin este OK, a zis: „Hoho, putem să mai facem un copil!“. Ştii cum e, depinde şi de vârsta reală a organismului. Eu am fost binecuvântată cu asta. Dar sunt convinsă că lucrurile se pot întâmpla natural dacă nu te stresezi şi nu devine o chestiune care să te macine zilnic. Ştiu cazuri, de exemplu, în care primul copil a fost cu inseminare artificială şi al doilea a venit natural, deşi la primul, medicii spuseseră „Nicio şansă, nu rămâi altfel“.
Dar voi aveţi deja 6 ani de căsnicie. Nu v-aţi propus să faceţi un copil mai devreme?
Trebuie să mai spun şi că noi am tot amânat acest moment de a face un copil tocmai pentru că avem o fată mare, fiica cea mare a lui Sergiu, Bianca. Şi ne-am dorit să termine liceul, să intre la facultate, să depăşească momentele în care avea nevoie exclusiv de grija părinţilor şi a mea, ca prietenă mai mare. Şi atunci am zis: „Dacă Dumnezeu vrea, o să fie acum, când Bianca este mare şi a depăşit momentele dificile“. Şi acum s-a întâmplat.
Vorbeşte-mi puţin despre Sergiu, cum v-aţi cunoscut şi cu ce se ocupă el, mai exact?
Sergiu este echilibrul între nebunie, pasiune şi cumpătare şi logică şi „să nu ne aruncăm cu capul înainte“. Aşa m-a cucerit. Noi ne-am cunoscut lucrând împreună, a venit ca manager de proiect la Intact Media Academy. El asta a făcut: ia business-uri de la zero şi le face performante sau business-uri care sunt într-un impas şi le aduce pe pozitiv. Ai zice că e o zonă în care ţi-e greu să-l plasezi, cu părul lui lung şi latura lui artistică. Însă partea asta este perfect echilibrată de felul în care ştie să gestioneze o situaţie critică astfel încât s-o scoată la lumină într-un fel pozitiv. Ce să mai spun despre el? M-a cucerit şi punându-mă cu picioarele pe pământ, pentru că eu, deşi sunt Taur şi sunt foarte stabilă, am momente în care mă gândesc la un proiect în care să ne facem o casă pe Lună, de unde să plecăm pe Marte şi aş vrea şi puţin pe Venus. Iar el întotdeauna echilibrează lucrurile. Noi lucrăm împreună în sensul în care el gestionează Intact Media Advisors şi Intact Media Academy, prin care facem toate proiectele noastre de business, revista Români care dezvoltă România, inclusiv şcoala de televiziune. Eu sunt cu partea artistică aici. De asemenea, la Fundaţia Mereu Aproape lucrăm împreună, el fiind directorul care coordonează toate fluxurile financiare, care are grijă să fie întotdeauna destul ca să putem salva copiii aflaţi în nevoie urgentă. Aşa e şi în viaţă: lucrurile le facem împreună, ne echilibrăm. Cei din industrie îl cunosc. Pentru cei din afară, cum spuneai şi tu, este doar soţul Alessandrei Stoicescu. Iar când eu i-am făcut această surpriză şi i-am spus: „Vreau să mă cheme Constantinescu după căsătorie…“, mi-a zis: „Cum? Păi, tu eşti Alessandra Stoicescu“. Sunt şi rămân aşa. Dar în acte sunt Alessandra Constantinescu. Iar el este omul cu care mi-am dorit copil, omul cu care m-am împlinit din toate punctele de vedere. Şi astea nu sunt, de fapt, lucruri care se spun. Nu trebuie să cânt. Cred că lucrurile se văd.
Nu cred că ai mai avut o pauză de activitate aşa lungă. Ţi-e dor?
Da, în decembrie sau ianuarie cel mai probabil mă întorc. Şi o să fie multă treabă. Am mai trecut prin Antenă, prin platou, şi colegii mei râdeau de mine: „Gata, ai venit, te cablăm?“. Nu încă, mai aşteptăm puţin. Dar n-am avut niciodată o pauză atât de lungă. Sigur că-mi lipseşte. Dar în momentul acesta este o decizie luată cu inima foarte împăcată: să stau cu Sara, să-i văd fiecare mişcare, să văd cum evoluează.


Cum ai ales tu acest drum al televiziunii cu doi părinţi medici?
Da, amândoi părinţii mei au făcut Medicină, amândoi împinşi de la spate de bunicii mei. Niciunul dintre ei nu-şi dorise să facă Medicină. Şi pentru mine şi fratele meu, visul alor mei a fost să ne ducem într-o cu totul altă direcţie. Drept care ne-au urmărit ce talente avem şi amândoi, şi eu, şi fratele meu, am făcut Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza. Şi ce să vezi: în clasa a zecea, fratele meu ne-a anunţat că vrea să facă Medicina, spre marea surprindere a părinţilor mei. Eu, în schimb, de mică am fost atrasă nu neapărat de teatru, cât mai mult de a fi în centrul atenţiei, ca la teatru. Mă duceam la spectacole în Herăstrău la Teatrul de Vară şi urcam pe scenă la final să felicit actorii din proprie iniţiativă. Am făcut ceramică, apoi scenografie şi deja în clasa a zecea, era 1992, apăruse şi SOTI, eu tot comentam uitându-mă la TV. Aveam 16 ani şi spuneam: „Aia nu e bine, ăla nu e bine...“. Şi mama mi-a zis: „Dacă eşti atrasă de televiziune, de presă, fă mai bine decât vezi la televizor sau nu mai comenta“. Şi atunci mi-a încolţit ideea. Aşa că, după ce am intrat la facultate, am aflat că se caută public pentru emisiune de divertisment la Antenă. Şi visul meu împlinit a fost să mă duc şi să mă observe. Era o emisiune cu public, cu Ion Cristoiu invitat, căruia publicul îi punea întrebări de orice tip. Iar eu am luat microfonul şi nu l-am mai lăsat. Am pus toate întrebările posibile şi imposibile. Iar după emisiune, m-au întrebat dacă nu vreau să rămân colaborator. Şi aşa a început totul.
Iar acum eşti fidelă unui post TV care are parte de multe critici. Cum ai resimţit tu asta? În toţi aceşti ani nu ţi-a trecut prin cap să schimbi tabăra? Pentru că îmi imaginez că nu ţi-au lipsit ofertele…
Eu am crescut în Antenă, am avut oportunitatea să fac extrem de multe lucruri: de la talk show până la teledon, emisiuni de divertisment, am prezentat Observatorul de ora 19 şi pe cel de ora 23. Aici am putut să-mi împlinesc visul să fac Intact Media Academy, o şcoală de televiziune care a dat până acum, din 2011, absolvenţi pe care-i regăsim, pe post sau în spatele camerelor, în absolut toate televiziunile, nu numai în Antene. Deci eu mi-am împlinit foarte multe dorinţe aici şi mi-am testat capacităţile. Au fost ani grei, dar ani pe care, dacă-i priveşti rupt de contextul internaţional, o să ai sentimentul că se întâmplă ceva doar în România. Însă în America, e acelaşi nivel de ură în societate pe una dintre televiziunile care este pro-Trump sau anti-Trump. Este războiul dintre Fox şi CNN. Şi la rândul său, publicul este complet anti-CNN sau complet anti-Fox. Trebuie să înţelegem felul în care societatea îşi manifestă nemulţumirile, găsind vinovaţi pe care îi „înzestrează“ cu toate relele pământului. Dacă stai la rece şi gândeşti, înţelegi că lucrurile nu sunt aşa, jurnalismul în ziua de azi nu mai este în zona echidistanţei, ci este într-o zonă asumată de opinie mult mai mult decât era când m-am apucat eu de presă. Iar opinia atrage, firesc, reacţie mult mai virulentă.
Acum te pregăteşti de revenire. Cum faci cu pierderea kilogramelor?
Eu am avut maximum de greutate. La 1,67 metri, aveam 54 de kilograme. În timpul sarcinii, am pus aproape jumătate din kilogramele pe care le avusesem înainte. 10 kilograme au dispărut o dată cu ieşirea din maternitate, iar acum am început să lucrez cu doctorul Castaldo, care are acel regim special inventat de el. Medicul Constantin Stan şi Andreea Berecleanu l-au adus la CronosMed. Trebuie ca lucrurile să se întâmple firesc. Trebuie să luptăm în continuare până ajung iar la forma ideală.

De vorbă cu Sergiu Constantinescu

 Ai cunoscut-o pe Sandra prin intermediul jobului. O admirai dinainte sau asta s-a întâmplat ulterior?
Sergiu
Sigur că o cunoşteam, dar eu nu m-am îndrăgostit de cea de la televizor. Pe soţia mea am descoperit-o în 2011. Pe Sandra de la televizor o ştiam de mulţi ani. Cred că ne-am şi întâlnit, pentru că eu am lucrat în Antenă, la Cluj.
Alcătuiţi un cuplu  în care, cel puţin aparent, tu eşti bărbatul din spatele femeii puternice. Dintre voi doi, ea este cea vizibilă. Cum stau lucrurile în realitate? Aţi avut o perioadă de acomodare în cuplu când au existat şi ciocniri de orgolii?
Orgoliile de acest tip sunt pentru oameni slabi. Ştiam cine e şi mi se pare normal să o susţin şi să construim împreună, nu să am bosumflări de copil nebăgat în seamă.
Sunteţi critici unul cu altul? Tu îi spuneai, de exemplu, dacă era vreun moment care nu îţi plăcea la emisiunea "100 de minute"?
Normal că discutăm deschis şi am avut subiecte la care am lucrat împreună documentarea. Critic? Nu ştiu dacă am fost critic în înţelesul clasic al cuvântului, adică privitor de pe tuşă care spune ce nu-i place. M-am implicat şi am discutat.
Crezi în această reţetă de cuplu în care cei doi sunt şi colegi de muncă?
La noi funcţionează perfect. Pentru că râdem mult împreună. Avem multe preocupări comune. Şi nu există neîncredere când unul are de lucrat până noaptea târziu. Din contră, ne ajutăm.
Sandra a povestit că îţi place să găteşti. Ce i-ai gătit cel mai recent? Şi care este reţeta ei preferată pregătită de tine?
Raţă în diferite feluri. Da, gătesc... Ea zice că am veleităţi de Chef. (râde). Eu zic că mă relaxează să experimentez.
Cine i-a făcut prima baie Sarei?
Amândoi, clar! Pentru că e nevoie de amândoi ca să ne jucăm cu ea şi să-i placă apa. Şi am reuşit să nu plângă deloc la baie!
Cum a fost s-o iei de la capăt cu munca de tătic? Fiica ta, Bianca, e deja mare...
Fiind maturi, e diferit. E greu să compar cele două perioade, dar sunt la fel de frumoase. Mai mult, avem în Bianca un sprijin extraordinar, ne ajută şi este implicată în tot.