Interviu

INTERVIU EXCLUSIV Kevin Costner, detalii neştiute despre trecutul său: ”Tatăl meu s-a supărat când i-am zis că vreau să fiu actor“

INTERVIU EXCLUSIV Kevin Costner, detalii neştiute despre trecutul său: ”Tatăl meu s-a supărat când i-am zis că vreau să fiu actor“
camera-retro icon Vezi galeria 8 poze

Kevin Costner are totul, la cei 66 de ani ai săi, dar a şi pierdut multe. În rândurile de mai jos a vorbit despre bucuriile sale, dar şi despre unul dintre cele mai grele momente ale vieţii lui: pierderea tatălui. Interviu: WENN; traducere şi adaptare: Oana Popoiag

De neuitat   în   rolul   din The Bodyguard  (1992),  cu  două premii Oscar în  palmares pentru Dansând cu lupii (1990) şi cu o avere de peste 250 de milioane  de  dolari,  Kevin  Costner  ar  putea să  nu  mai  ridice  vreun  deget  vreodată.  Cu toate acestea, la 66 de ani, în plină pandemie, este mai ocupat ca niciodată. De la succesul serialului  western Yellowstone, ce urmăreşte destinul unei familii puternice, şi până la cel mai recent film, Let  Him  Go, o dramă neo-western,  actorul se  vântură  prin  lume,  în vreme ce restul oamenilor se ascund în case. 

De altfel,  munca  la  realizarea Yellowstone - ce numără trei sezoane, cu un al patrulea în  pregătire - l-a  ţinut  departe de  familia stabilită în California, însă coincidenţa a făcut ca platoul de filmare să se afle aproape de casa lui de vacanţă din Montana. Aici şi-a petrecut actorul  acest  ultim  an  nebun,  departe  de lumea dezlănţuită. Dar şi departe de Christine Baumgartner, cea de-a doua lui soţie, care a rămas cu cei trei copii ai lor - de 10, 11 şi 13 ani - în Santa Barbara. Tot din Montana, via Zoom,  a  dat  Kevin  Costner  acest  interviu, unde  ne  vorbeşte  nu  doar  despre  filmele realizate, dar şi despre viaţa privată şi despre unul  dintre  cele  mai  durerose  momente  din viaţa lui: ultima întâlnire cu tatăl său.
 

Kevin, ce te-a atras la Let Him Go?

Ţin  minte  că  m-a  cam  speriat  la început. Ca  bărbat, l-am  perceput  un  pic înfricoşător.  Ştiam  ce  urmează.  E  povestea unei  bunici  care  porneşte  într-o  misiune ce devine încet, încet, obsesie. Cu toate că acţiunile  ei  sunt  justificate  moral,  George (nr. personajul lui Kevin Costner) simte că nu se va termina bine. Totul legat de călătoria lor strigă  „ilegalitate“.  Este  clar  şi  pentru George şi pentru spectatori că povestea nu va decurge OK. Dar îşi iubeşte soţia, aşa că îşi ignoră intuiţia şi o urmează, deşi ştie ce îi aşteaptă. Filmul livrează ce a promis încă de la început şi, mai mult decât atât, are o sinceritate  pe  care  o  găsesc  revigorantă. 

Kevin Costner

Ai  jucat  în  destule  filme  western: Silverado, Dances  With  Wolves,  Wyatt  Earp  şi Open Rage.  În  plus,  tocmai  ai  terminat  filmările la  al  treilea  sezon Yellowstone,  un  western modern.  De  unde  crezi  că  vine  fascinaţia spectatorilor pentru westernuri?

Când  citesc  un  scenariu,  mă  comport ca şi cum aş avea publicul în spatele meu. Când mergi la cinema sau eşti acasă, în faţa televizorului, vrei să te transpui în povestea pe care o urmăreşti. La Yellowstone, de exemplu, te prinde istoria familiei. Iar peisajul... Nu te saturi să priveşti munţii, râurile, văile. Am ştiut dintotdeauna că plasarea unei drame într-un decor  de  genul  acesta  va  atrage  audienţa. Publicul a fost mereu atras de western-uri. Probabil că prin intermediul personajelor ne eleportăm în vremurile în care oamenii îşi rezolvau problemele în  maniera proprie, fără să fie nevoie să sune un avocat. În secret, cu toţii ne dorim să nu fim limitaţi de lege când vrem să punem capăt unui conflict. Ne place ideea de a ne face singuri dreptate, indiferent cât de neortodox poate fi.

Tu şi soţia ta, Christine, aveţi trei copii. Ce fel de sfaturi le dai?

Sunt genul de tată pe care copiii se pot baza şi scopul meu e să le ofer acea îndrumare de care au nevoie, nu cea care le convine lor. Cred că un tată nu trebuie să le spună copiilor doar ceea ce aceştia vor să audă. Uneori le spui “nu”, din simplul fapt că ai trecut şi tu cândva prin situaţii similare şi ştii mai bine ce e de făcut. Nu-mi pasă ce vor alege copiii mei să facă în viaţă, dar îmi pasă ce fel de oameni vor deveni.

Kevin Costner în 1991

Cât au fost copiii mici, ai lăsat-o mai moale cu cinematografia. Acum că au mai crescut, te simţi mai liniştit când pleci să filmezi?

Acum sunt plecat mai des, filmez mai mult, dar  eşti  tată  şi  când  munceşti.  Nu  încetez nicio  clipă  să  mă  gândesc  că  aş  fi  putut  fi lângă  ei.  Iubesc  timpul  petrecut  acasă  cu familia, să stau cu soţia şi copiii mei e una din marile bucurii ale vieţii mele.Cum v-a afectat pandemia de coronavirus viaţa de familie?Nu am mai putut petrece atât de mult timp pe cât aş fi vrut cu familia. În mod normal, în pauzele de filmare de la Yellowstone, aş fi făcut naveta  Montana-California,  dar  mi-a  fost imposibil din cauza restricţiilor. M-a frustrat îngrozitor situaţia. Bine, nu doar pe mine, pe toţi cei care nu şi-au putut vedea familia din motive de geografie în ultimul an.

Te mai încearcă acel zvâc, acel elan când vine vorba de filme?

E diferit acum. Poate că nu mai sunt la fel de plin de elan ca în tinereţe, dar încă am ceva ambiţie. Provin dintr-o familie fără mari posibilităţi materiale. Tatăl meu s-a supărat pe mine când i-am zis că vreau să mă apuc de actorie. Era îngrijorat şi pentru că, neavând nicio  conexiune  cu  industria,  nu  avea  cum să mă ajute. Dar tatălui meu i-a păsat mereu de mine, era foarte grijuliu şi responsabil cu familia. 

Cum ţi-l aminteşti pe tatăl tău, de pe vremea când erai copil?

Mă  lua  cu  el  la  stadion.  Viaţa  mea  era minunată! Eu habar nu aveam că eram săraci, curtea casei era regatul meu. Da, era perfect totul.

În ultimii 16 ani ai avut destule turnee cu trupa ta, Modern West. Noul vostru album conţine o melodie numită Feeling like the Last Time. E un tribut adus ultimelor clipe petrecute cu tatăl tău?

Eram împreună la aeroport, mă pregăteam să îmi iau la revedere. Tocmai fusesem cu tata la pescuit... Un obicei păstrat din copilărie. Acela a fost momentul în care mi-a spus că e ultima dată când îl mai văd. În timp ce el rostea cuvintele astea, în timp ce încercam să  ne  luăm  la  revedere,  cineva  din  staff-ul aeroportului ţipa la noi să ne mutăm maşina. Mă uitam transfigurat la omul care m-a crescut şi tot ce am putut să văd când am ridicat ochii era fluierul din gura tipului de la securitate. Omul spunea ceva, dar eu nu auzeam nimic. Îl vedeam doar pe tata zicând „nu o să ne mai vedem niciodată“. Îngheţasem, pur şi simplu. Într-un  final,  el  a  trebuit  să  plece  şi  eu  a trebuit să urc în avion. A avut dreptate... Am început să scriu despre asta în avion.

Ce crezi că vei lăsa în urma ta ca actor?

Cred  că  filmele  bune  au  şansa  să  devină nemuritoare, depinde cum joci şi cât de bine sunt scrise. În toată cariera mea, am încercat să fac filme care să treacă testul timpului.
Interviu: WENN// Foto: Profimedia

Comentarii

Modifică Setările