Interviu exclusiv! Octavia Geamănu & Marian Ionescu: „Ne-am dorit foarte mult acest copil“

Cei mai rock’n’roll viitori părinţi pe care-i oferă mondenul românesc vorbesc despre cum se pregătesc pentru noul capitol din viaţa lor.

Marian Ionescu şi Octavia Geamănu

Am făcut un obicei frumos din a ne întâlni cu familia Geamănu-Ionescu după fiecare moment special din via­ţa lor. Cu un an în urmă, ne vedeam în aceeaşi formulă pentru a schimba impresii despre o cununie civilă la care nimeni nu se aştepta. La sfârşit de lună aprilie, subiectul conversaţiei a fost unul şi mai neprevăzut (cel puţin nu atât de repede), despre primul moştenitor al cuplului, aş­teptat undeva în noiembrie. Spunem „primul“ pentru că liderul formaţiei Direcţia 5 are o misiune. De a recupera timpul pierdut... ca tată.

Să continuăm de unde am rămas anul trecut, când am vorbit despre proaspeţii soţi Marian Ionescu şi Octavia Geamănu. Astăzi, vă reîntâlnesc în postura de viitori părinţi. Care sunt ultimele noutăţi legate de sarcină?

Octavia Când va apărea interviul, sarcina mea va avea două luni şi jumătate, iar sexul copilului îl vom afla peste o lună şi jumătate. Dar nu avem aşa o mare curiozitate, ba eu chiar aş vrea să păstrez cât mai spre final momen­tul ăsta, nu ştiu dacă rezistă şi Marian. Eu cred, totuşi, că o să fie băieţel.

Oricum, am citit că ai pregătit deja un nume.

Da, pentru că am visat acum un an şi jumătate că o să avem un băieţel cu numele Andrei. În plus, copilul se va naşte în perioada Sfântului Andrei. Marian vrea, în schimb, o fetiţă.

Dar tu cum rezişti în vâltoarea unei redacţii de ştiri, în această perioadă care se spune că este cea mai grea pentru o femeie însărcinată: primele trei luni?

E agitaţie la noi în redacţie, cu atât mai mult cu cât ne-am mutat într-un nou sediu, dar nu mai multă de­cât de obicei, aşa că sunt obişnuită cu ritmul, unul cu care trăiesc de vreo nouă ani. Mă ajută şi modul în care evo­luează sarcina, pentru că nu mă încearcă nici una dintre trăirile despre care vorbesc viitoarele mămici. Adică nu am stări de greaţă, somnolenţă, pofte exagerate. Sunt no­rocoasă.

Nici nu arăţi a fi însărcinată, eşti tot foarte slabă.

Astăzi mi-am măsurat talia şi mi-am dat seama că am o talie de viespe. (râde) Aveam 64 de cm în urmă cu trei luni şi acum am 74 de cm.

Marian, anul trecut te întrebam în ce fel ţi s-au părut diferite cele două momente în care ai spus „Da“. Acum, te întreb dacă ai primit diferit vestea că vei fi tată faţă de acum 31 de ani, cu Carmin?

Marian Astăzi sunt mai ancorat în actualitate ca acum 30 de ani, asta e sigur. Copilul vine pe paşii fireşti ai rela­ţiei de căsătorie. Sunt bucuros de două ori, o dată pentru că vom deveni părinţi, dar şi mai bucuros pentru Octa­via, care şi-a dorit foarte mult copilul.

Mai ai energia aia de care ai nevoie pentru a te ocupa de un bebeluş?

Da, am energie, chiar prea multă pentru aproa­pe 54 de ani. Şi sunt fericit că pot canaliza energia asta către un copil şi către activitatea formaţiei.

Viaţa lui Marian va fi foarte plină undeva la sfârşitul lunii noiembrie, foarte aproape de data la care va avea loc concertul aniversar de la Sala Palatului, 25 de ani de Direcţia 5. Vor lansa atunci şi discul

. Eu chiar am apucat să as­cult câteva melodii şi m-au surprins cum reuşesc să se reinventeze de la un album la altul, este un alt stil, nici o piesă nu seamănă cu alta.

Îl vom lansa cu 2-3 zile înainte ca Octavia să nască sau poate chiar atunci. E pe princi­piul flower power şi vorbeşte de libertate, iubire şi armonie. Poate se naşte discul în aceeaşi zi cu co­pilul.

Una dintre melodii este ambientală şi mi-a plăcut atât de mult, încât i-am spus că vreau s-o as­cult în sală, în timpul naşterii. Mai ales că şi doctoriţa mea este fan Direcţia 5.

Dar cine nu este sau, mai corect, ce femeie? Chiar, nu vă deranjează un pic că publicul vostru e preponderent feminin?

Nu mă deranjează. Chiar întreb, înain­te de concert: e vreun băiat care a venit de bună voie şi nesilit de nimeni la show? Mai sunt câţi­va care ridică mâna. Dar e asumată participarea asta preponderent feminină, pentru că muzica noastră este sensibilă şi pariem pe sensibilita­tea fetelor. Noi, băieţii, avem o duritate, pe când fetele sunt mai deschise către „Te iubesc“ şi „Te doresc“. Cartea durităţii nu ni se potriveşte, am fost aşa acum 30 de ani.

Cum îl vezi tu pe Marian Ionescu ca tată, tu, care îl cunoşti cel mai bine?

Eu l-am văzut de-a lungul timpului, în relaţia tată-fiu, în raport cu Carmin. Mi-a plăcut dintotdeauna aspectul ăsta al vieţii lui, felul în care a fost lângă Carmin, l-a susţinut. Îl iubeş­te, îl răsfaţă exagerat de mult. O să fie un tată extraordinar.

Deci o să-l răsfeţe pe cel mic.

I-am zis că eu cred c-o să fiu un pic mai afurisită şi îl rog să nu fie atât de entuziasmat în privinţa bebeluşului şi să-i ofere tot ce-şi doreş­te. Să fie un pic mai rezervat. Nu ştiu dacă o să şi reuşească.

Marian, tu cum o vezi pe Octavia ca mămică?

Octavia este un om hotărât, care ştie ce vrea, se duce direct la ţintă, iar copilul nostru se va bucura de acest fel de a fi al Octaviei, de la care am avut şi eu câte ceva de învăţat. Este un bun pedagog. Este veselă, este pozitivă, va fi o mamă grozavă.

Iar copilul va fi un copil rock’n’roll, că nu se poate altfel. Crescut prin turnee, poate. Sau vei sta tu mai mult pe acasă?

În momentele de criză ale mele de la studio, îmi spun că l-aş ţine departe de muzică, dar muzica îţi dă ceva aripi. Aşa că, dacă aş avea un cuvânt de spus atunci când copilul va lua o hotărâre, i-aş spune că da, muzica este o vari­antă pentru o viaţă frumoasă, dar... Doar teama eşecului, pe care eu nu l-am trăit încă, m-ar face să-l ţin departe de lumea astea. Dar până la urmă s-ar putea să strângem ceva bani şi să nu fie ne­voit să muncească, ca noi, să înceapă cu un dolar şi încă un dolar, ca să strângă zece.

Eu m-aş bucura să semene cu Marian, să aibă latura asta artistică atât de dezvoltată cum o are el...

Dar în balans cu latura ta pragmatică, extrem de bine aplicată în cotidian.

Da, m-aş bucura să aibă jumătate de la mine şi jumătate de la Marian. Ba chiar o propor­ţie de 60% de la el. Oricum ar fi, o să fie un copil reuşit. O să fie o mare bucurie pentru noi.

Marian, mai crezi în conceptul „Iubeşte, dar oferă-i şi libertate“?

Da, cred în continuare în acest concept, în care ei doi sunt liberi şi nu sunt subjugaţi de o ordine interioară stabilită pe hârtie... aproape. Poate că varianta asta nu funcţionează în altă parte, dar aici a funcţionat. Ferească Dumnezeu să fi avut o nevastă cu nouă telefoane pe zi: „Unde eşti, ce faci, când vii?“.

Pentru noi doi a contat foarte mult că funcţionăm la fel, în ideea că ştim să ne respec­tăm unul altuia libertatea, fără a ne-o îngrădi. Eu aşa mi-am imaginat dintotdeauna că aş putea să trăiesc.

De obicei, cuplurile se nasc pe construc­ţia lui „Te iubesc“ şi după acest Te iubesc“, vin o groază de „Obligatoriu aşa“. Eu cred că mediul lui „Obligatoriu aşa“ devine toxic şi că îţi trebuie ceva curaj să-i laşi partenerului toată libertatea, să nu te îndoieşti, să nu ai suspiciuni şi să-l laşi să trăiască în înţelesul pe care îl are el pentru viaţă. Pentru că celălalt mediu este toxic şi zilele sunt numărate, până la despărţire. Nu-i dai cuplului şanse de armonizare. Armonizarea trebuie să fie ca la muzică, cu nimic obligatoriu.

Spuneţi voi că nu apar nişte „Obligatoriu aşa“ după ce vine un copil?

Nu, absolut deloc. Noi asta am stabilit, să nu existe aşa ceva.

Amândoi ne-am dorit foar­te mult acest copil, enorm. Însă chiar aşa i-am spus lui Marian, că nu vreau să mă raportez la vieţile oamenilor din jurul nostru, care au copii şi deja şi-au modificat total stilul de viaţă, abandonân­du-şi existenţa lor pentru a se dedica cu totul copilului.

Nu vrem să dăm sfa­turi, asta merge în cazul nostru, dar trebuie să punem o bulină cu avertismentul „Nu încercaţi asta acasă!“.

E adevărat că acum vor­besc fără să ştiu despre ce este vorba. Poate că, după naştere, o să mă schimb total, o să am alte trăiri, aşa că cel mai bine o să răspund la întrebările astea când o să am copilul în braţe.

Carmin cum funcţionează în toată ecuaţia asta? Cum a primit vestea că va fi frate mai mare, foarte mare chiar?

Se bucură. Şi eu mă bucur că va avea un frate sau o soră, că nu va fi singur pe Pă­mânt. Mă mai bucur şi că se înţelege foarte bine cu Octavia şi că viitorul, în ordinea mea, este că ea va avea grijă de cei doi copii. Aşa am un sentiment de utilitate şi de viaţă cu adevă­rat plină. Căci, atunci când pentru alţii sună goarna retragerii, eu mă trezesc dimineaţa, fac un duş, îmi iau o jachetă pe mine, motocicleta şi mă duc la luptă. Simţi că ai sens.

Şi nu ai şi sentimentul că vei deveni tătic chiar şi a treia oară?

Ar fi foarte bine. Ar fi trebuit să nu las să treacă timpul chiar aşa şi să am mai mul­ţi copii până acum. Dar sunt pe segmentul de timp în care încerc să recuperez. Ca la mara­ton. Mai am ceva energie şi alerg către linie. Sunt bine.

Octavia, am observat eu bine că ai devenit mai rock în ţinută şi în atitudine, de când eşti cu Marian?

Nu, întotdeauna mi-a plăcut să mă îmbrac iarna sau toamna în negru, iar lumea asociază negrul cu rock-ul. Însă e adevărat că am mai multe perechi de bocanci de când sunt cu Marian şi mă simt foarte bine purtându-le.

Dar nu e ceva greşit să recunoşti că te influenţez. Măcar vestimentar. După părerea mea, o fată arată cel mai bine când amestecă simplul cu „Nu prea mă interesează“. Este com­binaţia care generează frumosul.

Octavia, vorbeai anul trecut de cununia religioasă. Când va avea loc?

Aş vrea să fie în aceeaşi zi cu botezul şi ca întregul eveniment să fie unul foarte re­strâns.

Pentru că plăteşte ea şi de-aia! (

)