Interviu

INTERVIU Florin Busuioc: „Timp de o oră n-am existat“

Cum a început dragostea asta pentru teatru, care te-a pus pe toate drumurile prin ţară?

O am de la tata, el se ocupa de Teatrul Popular de la Hunedoara şi m-a distribuit la 7 ani într-o piesă.

Deci şi dependenţele nocive, şi cele pozitive s-au moştenit…

Da. Pe la 15 ani câştigam un premiu de interpretare cu Dimineţile unui băiat cuminte. Apoi am dat de 5 ori la Teatru până am intrat. Şi treptat, m-am ocupat de asta. Apoi, în 2000, m-am retras, pentru că am fost foarte dezamăgit de ce se întâmpla atunci în teatru. Şi am renunţat la asta 12 ani.

E vreun regret pentru ăştia 12 ani pierduţi?

N-am plecat cu vreun regret. Dar ulterior mi-a părut rău, pentru că mi-a fost foarte greu să revin. Nu e precum mersul pe bicicletă. Nu, aici resorturile emoţionale pe care trebuie să le aibă un personaj se recuperează foarte greu.

Şi acum, după infarct, ce se întâmplă cu resorturile emoţionale? Sunt şi mai sensibile…

Probabil că da, pentru că eu, în spital, mă uitam la Rock TV. Mai erau şi piese emoţionante acolo şi mereu plângeam. Într-un fel e bine, pentru că înseamnă că trăiesc, în primul rând. Că nu sunt un nenorocit sec. În al doilea rând, pentru că mă ajută: sunt nişte resorturi emoţionale negăsite până acum în teatru.

Problema asta de sănătate a declanşat un val enorm de simpatie.

Valul de simpatie nu cred c-a fost declanşat, ci exista. S-a manifestat acum, dar exista, nu e un dat care apare în urma unui infarct, că nu cred că am făcut infarct şi dintr-odată le-am devenit simpatic. Am primit tot felul de mesaje de la oameni pe care nu-i cunosc. Toate, fără excepţie, pozitive.

Cei mai mulţi dintre aceşti oameni te identifică cu rubrica Meteo, pe care ai reinventat-o. Dar ţi-a trecut vreodată prin cap să renunţi la ea?

Nu. Pentru că nu am de ce. E o rubrică pe care o fac cu drag, mă înţeleg bine cu toţi colegii mei. Nu am de ce renunţa la o rubrică ce mi-a adus titlul de Cel mai bun prezentator meteo din Europa al anului 2010. Pentru ce aş renunţa la ceva care-mi conferă un asemenea titlu? Mi se pare stupid să vreau mai mult. M-au mai întrebat unii: „Dom’le, dar nu vrei o emisiune în care să se întâmple mai mult decât Meteo?“. De ce? Să mă întâlnesc cu nişte proşti care să-mi spună nişte tâmpenii?! Nu e genul meu. Singura provocare care mi s-a părut interesantă a fost România, jos pălăria!. Însă proiectul ăsta l-am făcut în 2017 cu condiţia să fac în continuare Meteo.

Florin, care ar fi lecţia care rămâne, după pragul pe care l-ai trecut?

Aveţi grijă cum trăiţi şi cât vă consumaţi, pentru că s-ar putea să vă consumaţi definitiv prea repede.

Foto: Sorin Stana