Interviu

Interviu Jorge, Ramona, Karina & Ilinca: portret de familie OK! „Cei mai fericiţi suntem în formulă de patru!“

de admin

Interviu Jorge, Ramona, Karina & Ilinca: portret de familie OK! „Cei mai fericiţi suntem în formulă de patru!“

Într-o după-amiază toridă de iunie, Jorge: ne-a prezentat pentru prima dată echipa completă a tabloului său de familie. Una pentru care a şi inventat magicul „pupic în patru“!

A fost ocazia perfectă pentru o excursie la Cernica, unde George (33) şi Ramona Papagheorghe (42), ală­turi de Karina (6), fiica lui din căsnicia anterioară, şi Ilinca (14), fata ei din primul mariaj, s-au distrat în parcul de aventuri, urmând traseele prin copaci, tra­versând lacul cu tiroliana sau trăgând cu arcul. Şi la fel cum, după o ploaie torenţială, soarele a răsărit şi mai puternic pentru şedinţa noastră foto, nici tensi­unile din afara acestui patrulater vesel nu s-au simţit deloc. Pentru că, deşi şi-a regăsit fericirea, căsătorin­du-se cu Ramona în urmă cu doi ani, Jorge: nu a reuşit să restabilească pacea în relaţia cu fosta soţie. Aceasta rămâne o problemă pe care vrea s-o managerieze de­parte de ochii şi urechile copiilor, alături de care spu­ne că se simte cu adevărat împlinit. Şi adevărul este că cele două fete se bucură cu adevărat de copilărie. Karina e o prinţesă veritabilă. Iar Ilinca e prima fată de 14 ani pe care am auzit-o că vrea să mai fie copil. Chapeau!

Ce planuri aveţi pentru vara asta?

Jorge:: Cât mai multe vacanţe, dacă se poate! Avem deja două plecări stabilite încă de la începutul aces­tui an. Ca de obicei, în august, mergem cu fetele în Antalya – cu amândouă şi cu mama mea. Aşa ple­căm în fiecare an, în aceeaşi formulă. Am prezenţe feminine non-stop în jurul meu. (râde) Şi mai avem acum o vacanţă doar noi doi, eu şi Ramona.

Şi fetele cu cine rămân?

Jorge: În săptămâna în care noi o să fim plecaţi, Ka­rina stă cu mama ei. Şi Ilinca va sta la tatăl ei. Dar va pleca şi într-o tabără de echitaţie.

Cum se înţeleg Ilinica şi Karina?

Jorge: Foarte bine.

Deşi e diferenţă de vârstă între ele...

Jorge: Da, şapte ani. Dar e bine că au preocupări comune. Se joacă pe Wii împreună. Ne bucurăm că Ilinca păstrează copilăria în suflet.

Ramona: A zis: „Mami, copilăria este scurtă. Durea­ză până la 14 ani, te rog să mă laşi să mi-o trăiesc!“.

Ce înţeleaptă! Fetele s-au înţeles bine chiar de la început?

Jorge: Da, noi aveam emoţii referitor la asta, dar ele chiar s-au înţeles de prima oară. Ţin minte că la pri­ma întâlnire, Ilinca a îmbrăcat-o pe Karina în mai multe rochiţe, iar ea venea în sufragerie şi ne arăta: „Ia uitaţi cum sunt îmbrăcată!“. Şi iar se schimba, ia­răşi defila...

Când sunteţi împreună toţi patru, vă simţiţi o familie?

Jorge: Da. Noi suntem fericiţi. Dar când vin fetele e o fericire şi mai mare. De exemplu, când suntem undeva şi Karina nu e, ne gândim tot timpul la ea şi îi trimitem un gând bun şi un „te iubesc“. Avem şi pupicul nostru când suntem toţi patru...

Ramona: Da, a inventat soţul meu un pupic! (râde) Ne pupăm toţi în acelaşi timp...

Cum v-aţi cunoscut, tu şi Ramona?

Jorge: La teatru, eu eram pe scenă, Ramona era spectator. Eu repetam pentru Romeo şi Julieta, iar ea venise cu o prietenă, care era colega mea.

Ramona: Eu o aşteptam, de fapt, pe prietena mea să termine repetiţiile.

Jorge: Apoi ne-am revăzut după o perioadă lungă de timp la o întâlnire de business şi am avut chi­mie din punct de vedere profesional. Ne-am înţe­les foarte bine şi ne-am tot întâlnit, ca să punem la punct respectivul proiect. Iar după ce m-am despărţit de mama Carinei, prin legăturile pe care le aveam cu business-ul, s-a creat o poveste in­cendiară, care s-a lăsat cu o cerere în căsătorie şi o nuntă pe măsură... (râde)

Dar e limpede că a existat şi o atracţie fizică de la început. Eu ştiu că voi ziceţi acum de business, dar...

Jorge: Nu, atracţie fizică n-a fost la început...

Nu cred!

Jorge: Îţi spun că n-a fost o atracţie fizică...

Iar tu, Ramona, l-ai văzut pe Jorge: pe scenă şi ai zis: „Mda, se putea un Romeo mai acătării!“.

Ramona: Eu am fost foarte impresionată de ta­lentul lui. Ca bărbat, nu l-am observat. Am zis: „Ce om talentat!“. Şi apoi am văzut şi ce băiat dră­guţ. Dar fără niciun fel de conotaţie.

Jorge: Iar eu când am cunoscut-o pe ea la acea în­tâlnire de business, am zis: „În sfârşit, găsesc şi eu o fată deşteaptă!“ (râde)

Ramona: Dar nu ne-am îndrăgostit la prima ve­dere.

Jorge: Cred că în timp, cu fiecare întâlnire pe care o aveam, ne-am dat seama că suntem compatibili.

Zici că vă completaţi. Tu, Jorge:, eşti foarte credincios. Dar tu, Ramona?

Ramona: Da, şi eu sunt foarte credincioasă.

Jorge: Da, dacă vrei să ştii un secret, ea m-a ajutat să-mi recapăt credinţa, pentru că, după moartea tatălui meu, am fost supărat pe Dumnezeu, pen­tru că tata a plecat dintre noi chiar în biserică. El era un tip foarte credincios şi m-a iniţiat şi pe mine în tot ce înseamnă credinţă cu adevărat, fără habotnicie, fireşte. Şi pentru că tatălui meu i s-a făcut rău în biserică şi aşa s-a stins, mi s-a părut o nedreptate. Am zis: „Dar de ce tocmai el? De ce tocmai acolo?“. Vreo şase ani de zile m-au măcinat întrebările astea. Iar încetul cu încetul, discutând cu mine, având diplomaţie şi răbdare, Ramona mi-a readus credinţa în suflet. Şi îi mul­ţumesc pentru asta.

Ramona: E o situaţie delicată. Nu-i poţi spune unui om: „Nu, trebuie să te rogi!“. Fiindcă el gân­dea altfel în momentele acelea. Şi atunci am zis: „OK, dacă nu te rogi, o să mă rog eu pentru tine...“.

Frumos. Şi pentru că avem şi copiii în tablou, o să vă întreb care a fost poziţia voastră despre mult discutata problemă a religiei în şcoli?

Jorge: Aici e un subiect mai delicat. Karina, până acum, a fost la o şcoală evreiască foarte bună, evoluţia ei după primele luni a fost spectaculoasă, era mult mai atentă şi disciplinată. Dar am fost foarte mâhnit când am fost la serbarea de Cră­ciun fără Moş Crăciun. M-a durut că n-a putut să se bucure de lucrurile pe care noi le sărbătorim. Ea m-a întrebat la un moment dat: „Tati, dar eu de ce religie sunt?“. Şi i-am spus: „Eşti creştin-or­todoxă“. Şi apoi a început să le spună tuturor asta, fără ca să-i cer eu.

Ramona: Sincer, mie mi-ar plăcea ca la ora de reli­gie să nu înveţe copiii doar despre ortodoxie, ci şi despre celelalte religii. Eu despre asta am crezut că e vorba când am văzut religia printre materii. Mă bucur şi că este în forma actuală. Dar mi-ar plăcea să ştie despre mai multe religii şi să aibă o cultură generală solidă pe tema asta.

Într-adevăr, astea sunt lucruri complicate şi delicate pentru tine, Jorge:, care au legătură şi cu fosta ta soţie, mama Karinei. Cu care nu ai rezolvat încă tensiunile.

Jorge: Asta e situaţia. Lucrurile se vor aranja în timp. Iar ce-a fost în urmă rămâne în urmă. Acum aş vrea să ne bucurăm de momentele astea frumoase împreună cu fetele.

Dar cu Carina te vezi atât cât vrei?

Jorge: Cred că lucrurile se aranjează cum e cel mai bine. Şi chiar dacă nu vorbim câteva zile la tele­fon, stăm apoi 20 de minute şi-mi povesteşte tot ce s-a întâmplat. E foarte vorbăreaţă şi activă.

Dar sunt şi anumite amintiri care nu pot rămâne în urmă. Cum ai cerut-o pe Ramona în căsătorie?

Ramona: Chiar acum o săptămână ai oprit alar­ma... (râde) Avea reminder pe telefon!

Jorge: Da, mi-aduc aminte că atunci când am ce­rut-o, mi-am notat în telefon: „Am cerut-o pe Ra­mona în căsătorie“. Semnul exclamării de trei ori. Şi mi-am pus: „Remind every year“.

Ramona: Pentru următoarea sută de ani.

Jorge: Două sute de ani. (râde) Da, cererea în căsă­torie s-a întâmplat acasă, noaptea târziu, după o zi superbă, dar nu am făcut vreo surpriză extra­ordinară. Deşi apoi mi-a părut rău că nu am făcut aşa. Dar asta poate şi dintr-o superstiţie după pri­ma căsătorie, unde totul a fost aşa pompos, astfel încât am zis ca a doua cerere să fie simplă.

Vă gândiţi şi la un copil al vostru?

Jorge: Am vorbit despre asta, dar nu am hotărât ceva care trebuie să se întâmple.

Ramona: Nu suntem obsedaţi, nu mergem la doc­tori... Dacă se întâmplă, va fi binevenit. Un copil e întotdeauna o bucurie în viaţa unei familii.

Aici trebuie să aduc în discuţie şi diferenţa de vârstă dintre voi. Aţi avut îndoieli din cauza asta în privinţa relaţiei voastre?

Ramona :Normal, e o chestie realistă...

Jorge: Da, am avut dubii amândoi. Iar acum, eu pot zice că am 33 de ani şi că mai am un pic de timp în care sunt relaxat şi poate că nu trebuie să mai fac un copil acum. Dar lucrurile nu stau aşa, ea are cu zece ani mai mult, nu mai poate să mai stea încă cinci ani.

Ramona: Nadia Comăneci a făcut copil la 45 de ani.

Jorge: Da? Ah, m-am mai relaxat atunci! Bine, se­rios vorbind, eu mă mai relaxez şi pentru că ea, de fapt, nu arată de vârsta ei. Arată de 28 de ani. Mai bine decât atunci când am cunoscut-o. E din ce în ce mai tânără!

Ramona: Adevărul e că atunci când ai un soţ atât de minunat lângă tine, te responsabilizezi. (râde) Nu mai mănânci în plus, mergi la sală...

Sunteţi geloşi?

Jorge: Mai suntem?

Ramona: Ştii că m-am gândit de multe ori: gelozia nu e despre celălalt, e despre tine. E despre cum te simţi tu cu tine însuţi şi cât de sigur te simţi.

Jorge: Eu n-am fost gelos niciodată. Am avut o singură dată un uşor sentiment de acest gen. Dar apoi am zis: „Stai, că eu nu mi-am pus niciodată problema asta!“. Pentru că am încredere în noi.

Ramona: Oricum, îţi dai seama că, dacă o femeie e geloasă, foarte greu rezistă lângă un artist care e sex simbol şi e curtat de sexul frumos foarte des. Peste tot: şi în mall, şi pe Facebook, oriunde...

Chiar aşa: ce face sex simbolul pe plan profesional?

Jorge: Being a sex simbol is very hard. Şi pentru femei, şi pentru bărbaţi. (râde) Uite, o să fiu foar­te sincer cu tine: sunt supărat pentru că încă nu am găsit stilul muzical care mi se potriveşte cel mai bine. Şi e prima oară când o zic. Şi mă elibe­rez... Dar cred că e prima oară în viaţa mea când îmi dau seama că eu n-am ştiut până acum ce mi se potriveşte. Şi asta fac acum, lucrez în studio şi caut, fac experimente. Sau poate mă întorc la latino... Am făcut o buclă de zece ani şi uite că tot asta mi se potrivea cel mai bine. Cine ştie?! O să tot stau în studio şi abia când o să simt o pie­să, două, trei că mi se potrivesc şi mă simt bine atunci când le cânt, atunci o să le lansez.

Iar tu, Ramona, cu ce te ocupi?

Ramona: Eu lucrez în IT, conduc o reprezentanţă şi am în responsabilitate 13 ţări.

Aş zice că ea e mai ocupată decât tine.

Jorge: Nu e deloc aşa. Pe lângă munca în studio, timpul meu este ocupat cu filmări, evenimente, repetiţii, spectacole la teatru.

Ce vă enervează unul la celălalt? Cred că pe tine, Ramona, te enervează la Jorge că e visător ca un artist...

Ramona: Nu, asta-mi place. Ştiu că pe tine te ener­vează că apăs pasta de dinţi de la mijloc. (râde)

Jorge: Eh, am trecut peste asta...

Ramona: A, ştiu ce mă enervează. Că stai mult să te îmbraci, stai o oră. Deci eu sunt gata, machiată, aranjată, coafată şi te-aştept pe tine!

Jorge: Dar nu e aşa. Asta o am de la tata. Deci exis­tă o explicaţie...

Ramona: Ia, uimeşte-mă...

Jorge: Eu zic: „Ramona, pregăteşte-te, că în jumă­tate de oră trebuie să plecăm!“. Dar eu doar anunţ, nu încep să mă îmbrac. Şi când o văd pe ea că e gata, abia atunci încep şi eu. Iar ea mă aşteaptă...

Ramona: Da, dar s-au mai redus timpii de aştep­tare încetul cu încetul.

Sunteţi primul cuplu la care aud că, înainte de ieşirile în oraş, ea îl aşteaptă pe el şi nu invers.

Jorge: Nimeni nu-i perfect! (râde)

FOTO: Sorin Stana. Make-up: Andra Manea, Maria El Dani. Styling: Madena Pasăre; Vestimentaţie: Scotch & Soda/Collective, Gant, Guess, Zara. Mulţumim phoenix cernica extreme park (www.extremepark.ro)

Modifică Setările