Interviu

Interviu Michael Douglas: "Lucrurile merg minunat cu Catherine!"

de admin

Interviu Michael Douglas: "Lucrurile merg minunat cu Catherine!"

Starul ne vorbeşte deschis despre mariajul complicat cu Catherine Zeta-Jones, speranţele unui Oscar binemeritat şi goana tinerilor actori după faimă

După separarea celor doi actori căsătoriţi de 13 ani de zile, anunţată oficial în august anul trecut, lucrurile par să se îndrepte. Faptul că au petrecut Crăciunul împreună cu copiii lor, Dylan (13) şi Carys (10), în New York, cât şi excursia în Canada, unde au schiat cu toţii, demonstrează că relaţia lor revine pe un făgaş bun. Iar fotografia de cuplu, postată de actorul de 69 de ani pe Facebook, din vacanţa lor, este cu siguranţă un semn mult aşteptat al împăcării, dat fiind că Michael şi Catherine nu au mai fost fotografiaţi împreună de nouă luni de zile!

Chiar şi fosta asistentă a celor doi soţi celebri a mărturisit că totul merge bine între ei. „Amândoi au avut probleme personale, chiar şi de sănătate, dar sunt un cuplu minunat şi dacă cineva poate face ca un mariaj să reziste, ei sunt aceia“, a spus Julianne Osherow. Ca o confirmare, după o jumătate de an de greutăţi în familia Douglas-Zeta-Jones, Michael – care joacă în filmul „Last Vegas“ cu Robert De Niro şi Morgan Freeman – povesteşte detaliat cu OK! despre cum merge căsnicia lui cu frumoasa brunetă, despre provocările actoriei – de-acum, dar şi de la începutul carierei sale şi cum se schimbă lucrurile.

Cum merg lucrurile între tine şi Catherine?

Lucrurile merg minunat. Din ce în ce mai bine.

În „Last Vegas“, personajul tău aproape că se căsătoreşte cu o femeie care i-ar putea fi fiică. Seamănă el în vreun fel cu tine?

Nu, nu chiar. Soţia mea e fix cu 25 de ani mai tânără decât mine – ne-am născut în aceeaşi zi. Nu trebuie să trăieşti experienţa ca să poţi juca rolul, eu cu siguranţă nu am trecut prin asta, pentru că am fost însurat de când mă ştiu ca adult, excepţie făcând primii ani de carieră şi cei cinci-şase ani înainte să o cunosc pe Catherine. Partea mea de rol în film e bine scrisă, dar nu îmi defineşte viaţa personală.

E un film foarte comic, dar surprinde şi unele teme mai serioase, precum iertarea. Din experienţă, iertarea e mai dificilă în cazul bărbaţilor, pentru că sunt mândri din fire?

Da, este. În general vorbind, aş spune că bărbaţii sunt mai încăpăţânaţi, dar cunosc şi femei care nu te vor lăsa să scapi aşa uşor!

Şi cum a fost să lucrezi cu Robert De Niro?

Bobby e o dulceaţă! Şi un familist convins! Chiar simţi spiritul italian în el. Mai presus de orice, toţi ne bucurăm că n-a fost niciun fraier în grupul nostru. Fiecare s-a purtat cum trebuie şi înţeleg acum de ce actorii şi regizorii continuă să lucreze împreună la mai multe proiecte, după ce se cunosc mai bine şi văd că sunt compatibili.

Ce fel de prieten eşti tu, Michael?

Cred că unul foarte bun. Toţi prietenii mei sunt oameni pe care îi ştiu din facultate, cu care am fost colegi de apartament, exemplu fiind Danny DeVito, cu care am stat în New York în 1968, ori de la filmări, precum pe Jack Nicholson pe care l-am cunoscut de la „One Flew Over The Cuckoo’s Nest“. Partea frumoasă la a avea prieteni vechi este că, de multe ori, ei te cunosc pe tine, mai înainte de realizările tale. Aşa că nu ai cum să fii îngrijorat că trebuie să fii precaut cu ei.

Ce te împlineşte mai mult – un Oscar pentru o dramă sau doar rolul într-o comedie cu prietenii tăi cei mai buni?

Da-i naibii, vreau Oscarul! (râde) Dacă primesc un premiu Oscar, după asta fac ceva împreună cu ei – o vacanţă în Las Vegas, dacă vor ei asta.

E prietenia mai valoroasă acum, decât era în tinereţe?

Când eşti tânăr, te implici mai mult în cariera ta, priorităţile sunt altele. Familia devine mai puţin importantă. Apoi îmbătrâneşti şi priorităţile se schimbă iarăşi, începi să apreciezi prieteniile acelea pe care, poate, le-ai neglijat din cauza programului ocupat şi a ambiţiei.

Ce crezi despre trecerea timpului?

Nu e niciun lucru frumos de zis despre îmbătrânire, cu excepţia faptului că transmiţi ceva generaţiei viitoare. Din fericire, am copii tineri şi timpul petrecut cu ei este minunat. Cu cât îmbătrâneşti, cu atât se naşte dorinţa naturală de-a face lucrurile mai bune înainte să pleci de pe lumea asta, dar dincolo de asta, nu văd cine ştie ce beneficii.

Te găsim cumva pe Facebook, pe Twitter, pe Instagram, ca generaţia tânără?

Nu prea-mi pasă să fiu în ton cu tinerii! (râde) Văd un fenomen. A trebuit să mă implic în nişte castinguri pentru roluri specifice tinerilor actori americani, de 18 ani. Însă am angajat doar britanici şi australieni. Ei vorbesc limba engleză perfect, cu accent, sunt disciplinaţi şi iau rolurile în serios. Cu americanii, e ceva ciudat: se uită la programe TV proaste. Nu ştiu, adolescenţii americani cred că actoria e simplă şi nu depun efort. Vor să devină faimoşi fără să muncească pentru asta. Nu trebuie să te duci la şcoala de teatru, dar trebuie să te pregăteşti cumva, să devii disciplinat.

Cât de diferit e acum faţă de cum era la începutul carierei tale?

Eram groaznic la audiţii, foarte emoţionat. Trebuia să ştiu să mă vând, dar eram foarte nesigur pe mine.

Cum te menţii în formă?

Fac antrenamente fizice. Jumătate de oră de cardio, pe bicicletă, jumătate de oră de stretching, ridicări de greutăţi. Încerc să fac asta de patru ori pe săptămână, dar fac şi pauze lungi între sesiuni. Un lucru e bun, când îmbătrâneşti: după o viaţă de pregătire fizică, muşchii ţin minte ce-ai făcut şi e mai uşor.

Şi pentru că filmul e despre Las Vegas – care sunt cele mai nebune amintiri din Vegas, din toate timpurile?

A trecut ceva timp. Era un tip minunat, ostentativ, pe nume Kerry Packer, era un jucător înrăit. Umblam cu el ca să-l conving să finanţeze un film. Urmăream cum joacă – avea milioane de dolari în jetoane! Chelneriţa i-a adus o cola dietetică, iar el a spus: „Mulţumesc, iubire, care e numele tău?“. Ea a răspuns: „Susan, domnule Parker“. „Susan, ai casă aici în Las Vegas?“. „Da, domnule Parker“. „Şi plăteşti ipotecă?“ „Da, plătesc“.

„Cât e?“ Ea a răspuns că 30.000 $, iar el i-a oferit un bacşiş de 30.000 $ pentru o cola dietetică! Asta e cea mai nebună amintire din Vegas!

Traducere şi adaptare Andreea Enea

FOTO GULIVER/GETTY IMAGES/REX FEATURES, WWW.CINEMAGIA.RO

Modifică Setările