Interviu

EXCLUSIV pentru OK! Mircea Solcanu: „Prietenii din showbiz sunt de unică folosinţă“

EXCLUSIV pentru OK! Mircea Solcanu: „Prietenii din showbiz sunt de unică folosinţă“

Era o vreme când prezenta „Poveştiri de noapte”, la Acasă TV, împreună cu Cabral. Apoi, a migrat la Kanal D, la „Draga mea prietenă”. Însă o replică dată pe Facebook legat de un subiect delicat i-a stins lumina în televiziune. A trecut prin multe, de la marginalizare, la blam public şi la o operaţie pe creier cauzată de o tumoare. Vestea bună e că Mircea Solcanu s-a vindecat. Numai că s-a vindecat şi de showbiz. Vedem în continuare cum a decurs  convalescenţa.

OK!: Unde ai dispărut în aceşti 3 ani de absenţă de pe TV?
Mircea Solcanu:
Într-o zi un copil a dorit să facă o fotografie cu mine şi am fost de-acord (deşi mă deranjează astfel de abordări în ultimul timp). După ce am făcut fotografia, mi-a spus că o va pune pe Facebook, însă nu ştia care este pagina mea pentru „tag“. I-am spus că nu am Facebook, iar el scurt şi tăios mi-a spus: „Înseamnă că nu eşti om“. Aşadar dispariţia mea şi existenţa mea s-au întâmplat în acelaşi timp ca în fizica cuantică. O dispariţie de undeva este o apariţie altundeva. Deci nu am dispărut, nu mai doresc să apar. Deşi constat ca dispariţia cuiva de pe TV e asociată cu „moartea“ sau nonexistenţa pe Facebook, chiar cu neapartenenţa la rasa umană însăşi. Şi, ca să revenim la dimensiunile cunoscute de „mase“, timp şi spaţiu, la Constanţa şi doar la Constanţa. Nu am plecat în străinătate aşa cum au scris unii „lăutari“ din presă, după ureche. Iar uneori o dispariţie înseamnă mai mult decât o apariţie.

Cât din vechiul Mircea Solcanu s-a păstrat în viaţa ta?
Nu ştiu, dar cred că atât cât rămâne din omidă când devine fluture.

Am citit despre tine că te-ai dedicat cauzei animalelor...
Am fost acolo tot timpul şi nu numai pentru animale, dar şi pentru cei care au suferit sau suferă nedreptăţi. Nu am stat să mă uit şi să devin complice. Ştii, când ai sânge pe mâini iese greu până şi la spălat.

Îţi pare rău de răbufnirea de acum trei ani sau ai face la fel şi acum?
Bineînţeles că aş face la fel, asta am crezut şi am spus. Pentru adevăr merită să îţi dai viaţa, chiar dacă oamenilor nu le pasă sau, mai rău, le este frică de adevăr. Iar, până la urmă, reacţia deşănţată la un text scris de mine mi-a arătat cum gândesc oamenii de fapt. Dacă era o prostie sau o minciună, de ce au reacţionat aşa? Dacă era o prostie sau o minciună ce am scris eu, de ce a deranjat? M-am uitat apoi că „altele", gen vaccinuri sau păreri despre cei care au murit la Colectiv, nu au primit acelaşi „blam“ public. Deşi acolo chiar au murit nişte oameni nevinovaţi sau în continuare copiii mor ca în Evul Mediu, că vaccinul nu e bun. Eu chiar mi-am cerut iertare şi am fost sincer, pentru nişte cuvinte pe Facebook, în timp ce unii stau liniştiţi în continuare, deşi în urma acţiunilor lor au murit oameni, alţii trăiesc cu trauma violului... Aşa şi?! Când în ţara asta vrei să atragi atenţia de la ceva cu adevărat important, bagi la înaintare un scandal cu homosexuali – este reţeta serviciilor din ’90 şi până astăzi, care funcţionează perfect. Societatea se divide şi e stăpânită de nişte „epoleţi“ – că oamenii au alte însuşiri. Oricum le mulţumesc tuturor celor care m-au judecat şi o fac în continuare, că nu o fac spre îndreptarea mea şi pentru propria osândă. Cât despre întrebare, a sunat ca venită din partea comisiei de reeducare, aşa că răspunsul e nu, nu m-am reeducat, ci doar m-am educat mai bine în slujirea adevărului în care cred. Iar singurul adevăr în care cred şi mă încred este Dumnezeu.

Căţelul tău, Rich, ce face? Era aproape la fel de celebru ca tine.
Căţelul meu este un pic mai celebru decât mine. Îmi amintesc că am trecut pe stradă într-o zi, iar un copil i-a spus mamei: „Uite mami căţelul de la televizor“. Este bine sănătos, are aproape 9 ani şi iubirea e constantă în vieţile noastre.

(citeşte continuarea pe pagina următoare)