Interviu Monica & Nicolai Tand: „Acum mergem de două ori la colindat“

Între Maramureşul lor natal de Crăciun şi o vacanţă peste hotare de Anul Nou, ei au găsit reţeta ideală care combină tradiţiile cu experienţele noi. Şi, privindu-i pe Ilona şi Iancu, aş zice că-s tare norocoşi să-i aibă ca părinţi.

Sofisticare şi simplitate. Bun gust şi naturaleţe. Rafinament şi spirit neaoş. E greu să găseşti o expresie care să definească mixul acesta special pe care îl alcătuiesc Monica şi Nicolai Tand, doi oameni ce păstrează în felul lor de-a fi acel je ne sais quoi din Parisul unde au trăit mai mulţi ani şi unde s-au şi cunoscut. Dar păstrează şi culoarea şi energia Maramureşului unde s-au născut, despre care vorbesc cu atâta însufleţire şi ale cărui tradiţii le cultivă atât de frumos şi în sufletele copiilor lor, Iancu şi Ilona, pe care i-am revăzut mari şi frumoşi, la patru ani de la prima noastră şedinţă foto cu ei. 2018 a fost pentru voi un an special: aţi făcut cununia. După atâţia ani de când sunteţi o familie, a fost o decizie îndelung amânată sau a fost un impuls să faceţi acest pas în 2018? Monica Nu am amânat neapărat, pur şi simplu nu am găsit momentul potrivit... Iniţial, Nicolai spunea că voia nuntă mare. Eu am vrut nuntă mică, pentru că ideea e să ne simţim noi bine. Când ai nuntă mare alergi după toată lumea, nu înţelegi nimic din ziua aceea. Şi, într-un final, Nicolai a ajuns la concluzia că o nuntă mai mică e o variantă mai bună.

Nicolai Colindam. Îmi aduc aminte de tot postul Crăciunului când eu şi prietenii mei mergeam la colindat, făceam repetiţii în fiecare seară, ne pregăteam steaua şi straiele. Era un eveniment mare şi ne pregăteam ca atare, nu doar improvizam. Nu puteam cere bani şi fructe fără să facem ceva în schimb.

Monica Aşa e. Şi în locurile de unde e Nicolai, şi la mine, spre Baia Mare, încă se colindă.

Nicolai Iar acum, când mergem la Rozavlea, plecăm de două ori la colindat. Prima dată, cu copiii: îi ducem la neamuri, la vecini. Apoi mergem noi, adulţii, la colindat. Aşa se făcea şi pe vremuri.

Monica Da, ai mei ne duceau pe noi, copiii, la colindat toată noaptea şi era superb. Eram cu verişorii noştri, era fericirea noastră că nu dormim.

Nicolai Îmi petreceam două ore în cabina telefonică, pentru că voiam să aud vocile tuturor celor dragi. Jur, stăteam în Place de la République în cabină şi îi sunam întâi pe ai mei, apoi grupul meu de prieteni cu care obişnuisem să merg la colindat. Nu erau încă telefoanele mobile. Şi-i întrebam: „Unde mereţi?“. „Ajungem peste o oră la mătuşa Toderica“. Îmi povesteau ce făceau, îmi povesteau de mâncare...  Parisul e frumos, dar nu era acelaşi lucru. Făceam şi noi o sarma în străinătate, dar spiritul de Crăciun nu-l ai nicăieri ca acasă, la ţară, cu omătul aşternut, cu sarmalele care forfotesc pe sobă, cu agitaţia aia faină de la sat.

Monica Eu niciodată n-am simţit spiritul Sărbătorilor cât am locuit în Paris. Erau frumoase luminile de pe Champs-Élysées, dar nu era magia de acasă. Chiar dacă aveam mese superbe, cu toate bunătăţile, nu simţeam ce simţeam la noi de Sărbători.

Nicolai Eu, sincer?

Monica Şi acum crede... (râde)

Nicolai Până târzior. Şi vorba Monicăi: şi acum îmi place să intru în starea aceea, e tare fain să fii copil.

Monica Eu am descoperit pe la 9 ani. Dar chiar dacă îmi dădusem seama că sunt părinţii mei, tot încercam să-mi inoculez ideea că vine Moşul.

Monica Da. Mai vine Ilona şi ne spune: „Mi-a spus nu ştiu ce colegă că nu există“. Îi spun: „Ei, bate câmpii colega ta!“. Cum făceau şi părinţii noştri.

Monica Eu încerc să respect anumite reguli: nu prea mult televizor, tabletă, telefon.

Monica Iancu e meticulos, ar fi un bun neurochirurg. Ilona e o artistă desăvârşită. Dans, muzică, pictură, actorie, chiar e foarte talentată în aceste domenii. Spre ce vor vrea să se îndrepte e, însă, decizia lor, iar opţiunile se mai schimbă cu vârsta.

Nicolai La noi e simplu.

Monica Eu sunt cu surprizele.

Nicolai Şi eu întreb... (râde)

Nicolai Ultima ei surpriză: de ziua mea, mă hotărâsem să-mi cumpăr două motociclete din anii '70. Aşa de bine m-a vrăjit Monica, încât l-am sunat înainte pe cel care mi le vindea şi mi-a spus că le-a dat. Nici prin cap nu mi-a dat seama ce urma... Am coborât în faţa blocului şi motocicletele erau acolo.

Monica Aranjasem cu cineva să se ducă după ele. Apoi l-am rugat pe Nicolai să ajute o vecină să descărcăm ceva dintr-o dubă. În dubă erau motocicletele.

Nicolai Eu n-am bănuit nimic. Am rămas şocat.

Monica Cred că îmi reuşesc surprizele pentru că le fac din inimă. Sunt cea mai fericită când fac surprize. Parcă mi-aş face mie un cadou.

Monica Eu sunt fan Los Angeles şi iubesc să călătoresc. Iar într-un an acesta a fost cadoul lui: o vacanţă în L.A. Pentru că noi ne mai facem astfel de cadouri sub formă de vacanţe.

Nicolai Anul trecut a fost Japonia...

Monica Eu ţi-am făcut cadou Japonia anul trecut! Iar tu mie, L.A. (râde)

Nicolai Şniţelele Monica le face cel mai bine. În rest fac răcituri, sarmale şi ciorbe, salată de boef.

Monica Nici cozonacul nu ne lipseşte, desertul meu preferat.

Nicolai Şi după ce ne întoarcem din Maramureş, facem o oală mare de paste. După atâtea cărnuri grele, încercăm să facem ceva mai uşor. Apoi ne pregătim de revelion la Cantine de Nicolai.

Monica În primul rând, să fim sănătoşi. Asta e cel mai important. Restul lucrurilor vin de la sine.

Foto: Sorin Stana; Make-up: Diana Manolache, Alexandra Balea/Elena Ciftci Salon; Hair Style: Ingrid Morgan/Gett’s Artistic Team; Stilist: Madena; Vestimentaţie: Rochie Seen.users, Sandale Chanel; Ţinuta Ilonei: Bonpoint; Ţinuta lui Iancu: Il Gufo (Magazin Ilinca) şi Bonpoint; Ţinuta lui Nicolai: Cos; Foto jos: Cos; Locaţie: Mulţumim Exotique Showroom, Splaiul Unirii, nr. 96, Bucureşti.