Interviu

INTERVIU Oana Cuzino: ”N-aş renunţa la nicio zi din tot ceea ce am trăit”

de admin

INTERVIU Oana Cuzino: ”N-aş renunţa la nicio zi din tot ceea ce am trăit”

Spune că secretul frumuseţii ei stă într-o alimen­taţie corectă (multe legume şi fructe), sport zil­nic, opt ore de somn pe noapte şi clipe de bucurie cu cei dragi. Pare o reţetă simplă, dar dacă Oana chiar nu mai are niciun secret ascuns, atunci cei 44 de ani s-au aşezat miraculos pe chipul şi ţinu­ta ei. Ar mai fi, totuşi, un ingredient: optimismul, pe care Oana îl arborează într-un zâmbet per­fect, după divorţul de Yohav Ştern, cu care o are pe Naomi, fetiţa lor de 12 ani.

Văd că îţi place golful. Chiar vrei să te-apuci să înveţi acest sport?

Oana Cuzino Da, aţi asistat, cumva, la primele mele lecţii. Am mai încercat de-a lungul timpu­lui, dar fiind un sport destul de solicitant, necesi­tă timp. Acum am zis că profit de faptul că e aici, aproape de Bucureşti, clubul Stejarii, şi mă bucur că exersez partea cea mai frumoasă: aceea de a-ţi pune în practică intuiţia, forţa, coordonarea. În plus, golful înseamnă şi o formă fizică bună, pentru că mişcarea puternică nu e din mâini, aşa cum s-ar crede. Îţi trebuie un foarte bun simţ al echilibrului, iar balansul se face din abdomen.

Al câtelea sport este pe care îl practici?

De obicei, încerc să-mi propun lucruri cât mai realiste, fiindcă îmi dă un sentiment neplăcut să mă apuc de un sport şi să nu pot să-l practic. Să-mi iau toate accesoriile, echipamentul şi, de fapt, să-l abandonez din diverse cauze. Mai fac înot, aerobic şi Pilates, care e sportul meu de bază. De când l-am descoperit, cred că de şapte ani deja, îl fac constant.

Vii la sport şi împreună cu fiica ta, Naomi?

Da. De fapt, de-asta am acordat mai multă atenţie golfului, pentru că fiica mea şi-a propus asta. Foarte multe colege deja s-au apucat de golf. În plus, noi două oricum ieşim împreună, jucăm baschet, mergem cu bicicletele, ea vrea tot timpul să facă mişcare.

E la modă printre tineri golful? Nu m-aş fi gândit. Pe vremea mea nu era. Dar nici nu prea aveam unde.

Da, practicam acel mini-golf (râde), care era şi el amuzant.

Ţi-ai cultivat tu această preocupare pentru un stil de viaţă sănătos sau ai preluat-o din familie? Părinţii tăi erau la fel?

Tatăl meu iubea sportul, era mai curajos şi fă­cea schi. M-a încurajat să fac patinaj, m-a dus la înot, la balet şi la gimnastică artistică până pe la liceu. Dar nu pot spune că părinţii mei au intro­dus sportul în viaţa lor aşa cum e firesc şi cum trebuie s-o facem. Însă urmând Facultatea de Medicină şi apoi rezidenţiatul ca medic geriatru, mi-am dat seama cât de important este sportul, fiindcă, din păcate, aveam de-a face cu nişte ge­neraţii pentru care mişcarea şi sportul erau doar nişte activităţi specifice copilăriei. Nu am avut tradiţie în acest sens şi, din nefericire, se vedea patologia aferentă.

I-ai transmis asta şi fiicei tale, pasiunea pentru sport. Dar mai departe, cea pentru televiziune?

Nu cred. Nu ştiu dacă o tentează deocamdată. Încerc să n-o influenţez. Pentru că realmente generaţia ei este expusă multimedia perma­nent, sunt clipurile de trei minute de pe Vine, de exemplu, pe care ei le realizează cu o mare uşu­rinţă. Deci din start toţi copiii aceştia par foarte talentaţi în zona multimedia. Astfel încât, cred că va veni firesc această opţiune pentru Naomi, dacă va fi cazul. În plus, când ea va fi mare, nici nu ştiu dacă va mai exista televiziunea în stilul pe care-l cunoaştem noi azi…

Câţi ani de Ce se întâmplă, doctore??

13 ani. Eram însărcinată când am intrat în te­leviziune, la ProTV...

E al doilea copil al tău...

Chiar primul, pot zice (râde), brandul CSID fi­ind puţin mai mare decât Naomi, cam cu o ju­mătate de an. Şi sper să crească tot aşa, cât mai mare şi de asemenea să poată fi declinat pe cât mai multe produse media ca să aibă cât mai mul­tă lume acces la mesajele noastre.

Te-ai vedea făcând altă emisiune?

Nu. Mi s-a potrivit foarte bine acest concept, pentru că am pregătirea medicală, practic în continuare, sunt pasionată de geriatrie, dar şi de profilaxia îmbătrânirii. Poate mi s-ar potrivi, cine ştie, alt profil de emisiune, dar aş forţa nota şi nu mi-ar da aceleaşi satisfacţii. Mă ajută pre­gătirea mea, dar şi fanii de pe Facebook şi de pe oanacuzino.ro. De multe ori îmi culeg subiectele chiar de la ei, lucruri care îi preocupă şi îi fră­mântă.

Ai fost în concediu?

Da, am fost puţin la Veneţia cu fetiţa mea. Şi ne-am simţit nemaipomenit de bine, pentru că acolo e apă, soare, multă istorie, multă artă, cultură, toate condensate într-un oraş bijuterie. N-a fost o vacanţă lungă, am stat doar câteva zile, dar ne-am încărcat bine bateriile.

Altădată, vacanţa ar fi fost în trei... Ai reuşit să restabileşti pacea în relaţia cu fostul soţ? Pentru că, din ce am mai citit prin presă, nu aşa pare.

Eu zic că am reuşit, asta e starea mea şi mesa­jul pe care i-l şi transmit. Cred că da, pentru că Naomi e cea mai importantă. Pentru ea sunt şi aceste eforturi. Iar în viaţă cred că este impor­tant să mergem cu forţă înainte, fără a-i uita pe cei care au crezut şi cred în noi.

Ce ai învăţat din această experienţă – după 12 ani de mariaj?

Fiecare experienţă din viaţă ne învaţă câte ceva, depinde de noi cum şi când ne asumăm „lecţia“. Ultimii 12 ani mi-au adus înţelepciune, maturitate, altruism şi un copil minunat, de care mă bucur în fiecare zi!

Chiar am citit recent pe blogul tău o postare în care spuneai că atunci când apare un copil, fiecare alegere importantă în viaţă o faci în primul rând pentru binele lui. Când ai ales calea divorţului, la fel a fost?

Evident.

Dar Naomi îşi împarte timpul între tine şi tatăl ei sau stă doar la tine?

Nu, Naomi are deopotrivă mamă şi tată care o iubesc la fel de mult şi petrece timp cu ambii părinţi.

Ai fost dintotdeauna extraordinar de discretă cu viaţa personală. Dar discreţia ta vine şi dintr-o teamă? Te-a dezamăgit vreodată presa prin ceea ce a relatat – mă refer mai ales acum, despre divorţul tău de Yohav?

Nu, presa îşi face datoria. Vin din acelaşi do­meniu şi pot să înţeleg că există curiozităţi. Dar eu nu vreau să intru în detalii, pentru că nu e cazul. Şi nu despre asta îmi doresc să comunic. Cred că oamenii pot câştiga mai mult aflând de la mine lucruri care ţin de aria mea de exper­tiză, informaţii care pot avea chiar o utilitate pentru ei, decât dacă află aspecte din viaţa pri­vată, care nu au nicio relevanţă sau utilitate.

Simţi că eşti gata s-o iei de la capăt în plan sentimental?

Viaţa curge înainte, nu-i vorba de a o lua de la capăt. Când eşti motivat de sentimente bune, totul va fi bine, mai devreme sau mai târziu.

E adevărat. Viaţa merge înainte şi nu poţi opri timpul. Tu ai simţit nevoia să opreşti timpul apelând la proceduri estetice? Mă gândesc că tentaţia a fost pentru tine mai mare, dat fiind că e şi parte din obiectul emisiunii tale…

Nu. Cred că cel mai bine e să te păstrezi aşa cum eşti, respectând câteva reguli pentru a avea o greutate constantă, aceea în care or­ganismul tău se simte cel mai bine. Pentru că dacă la nesfârşit te lupţi cu greutatea, vrei să fii mai slabă cu patru-cinci kilograme, dar apoi revii, în timp asta se reflectă asupra pielii tale, care va avea un aspect mai tânăr sau mai puţin tânăr. E important să recurgi la cure de vita­mine, de suplimente, realmente fac minuni. Eu cred foarte mult în resveratrol, se găseşte sub foarte multe forme. Mănânc multe fructe şi legume şi îmi iau energia din surse cât mai naturale, nu chiar de la supermarket.

Ai împlinit 44 de ani chiar pe 20 iunie. Dacă tragi linie şi faci un bilanţ, mai ales după schimbarea din viaţa ta, eşti fericită?

Da, sunt fericită. N-aş renunţa la nicio zi sau an din tot ceea ce am trăit. Am făcut lucrurile la momentul potrivit aşa cum am considerat, întotdeauna motivată de lucrurile bune. Aşa că, da, mă consider un om împlinit şi fericit.

Modifică Setările