Javier Bardem: ”Nu există nicio parte bună a celebrităţii”

Dintre cei trei latini (Joaquin Phoenix, Javier Bardem, Benicio del Toro), el e singurul familist convins, care a avut norocul de a-şi fi găsit adevărata jumătate.

Javier Bardem, la 47 de ani

E cel mai mare fan AC/DC şi nu are carnet de condus. Dacă-l vedeţi în filme la volan, e doar de faţadă… Vine din Insulele Canare şi e ateu. „Respect credinţa oame­nilor, dar nu respect manipularea acestei credinţe pen­tru a crea teamă şi control. Eu cred în Al Pacino, nu în Dumnezeu“, explică el. Până să ajungă cel mai talentat şi îndrăgit actor al Spaniei a oscilat între două extreme: rugby-ul şi pictura. A şi studiat pictura vreme de patru ani la Madrid’s Escuela de Artes y Oficios. Disperat să câştige un ban cu care să se întreţină ca pictor, a început să lucreze pe ici, pe colo ca actor. Să nu vă întrebaţi cum de s-a gândit la asta. Practic, Bardem a cedat atunci în faţa unei tradiţii de familie, fiindcă ac­toria e fără îndoială înscrisă în ADN-ul său. „Mama e actriţă. Bu­nicul şi bunica au fost actori. Părinţii bunicilor mei au fost actori într-o vreme când actorilor nu li se permitea să fie înmormântaţi pe pământ sfânt. Groaznic! Unchiul meu e actor, fratele meu şi verii mei, la fel. Sora a abandonat această meserie. De când m-am năs­cut, am văzut tot ce vă poate trece prin cap despre viaţa unui actor. Aşa că pentru mine asta cu succesul şi celebritatea, toată nebunia asta nu are cum să fie o capcană, nu are cum să mă prindă. La fel cum nu cred nici în ratare. Cred doar în dedicaţia pentru această meserie“, spune spaniolul.

Finalmente, a renunţat la pictură pentru actorie, fiindcă oricum era un pictor netalentat, după spusele lui. Iar apoi, în perioada de început, când găsea greu joburi ca actor, s-a gândit să muncească ca… stripper. Dar n-a rezistat să facă asta decât o zi. Era pregătit psihic mai degrabă pentru sărăcie. Pentru lupta de a supravieţui ca actor, fiindcă mama sa cunoscuse în copilăria lui vremuri grele, în care nu avea roluri. „Ca să ne întreţină, mama mai spăla scările din blocuri. A lucrat şi într-o sală de bingo. Făcea multe lucruri pentru un ban în plus“, povesteşte actorul. Atunci şi-a conturat visul de a avea o familie unită şi o căsnicie solidă, aşa cum părinţii lui n-au avut, lipsindu-l de căldura unui cămin – căci Pilar a divorţat de José Carlos Encinas Doussinague când Javier era foarte micuţ. Mama l-a crescut singură, iar băiatul şi-a petrecut timpul liber pe platourile de filmare şi prin culisele teatrelor.

Primul rol în care s-a făcut remarcat a fost când avea 20 de ani, în The Angels of Lulu, chiar alături de Pilar, mama lui. Re­gizorul peliculei, Bigas Luna, l-a plăcut atât de mult încât i-a dat rolul principal în următorul său film – unul care avea să rămână o producţie de referinţă în cariera lui Bardem. Şi care a venit ca un semn al destinului în viaţa spani­olului, fiindcă Jamón, Jamón a însemnat consacrarea şi întâlnirea cu cea care mai târziu avea să i se dezvăluie ca fiind femeia vieţii lui: Penélope Cruz. De-atunci şi până acum, Bardem a reuşit un echilibru interesant între cinematografia spaniolă şi cea hollywoodiană. În 2001 a fost nominalizat la Oscar pentru rolul principal din Before Night Falls, dar a pierdut în faţa lui Russell Crowe. A câştigat trofeul şapte ani mai târziu, pentru No Country for Old Men, iar în 2011 a fost din nou nominalizat, dar de data aceasta pentru o peliculă din ţara lui natală, în regia genialului Alejandro Inarritu, Biutiful. Iar după transformarea fi­zică spectaculoasă din producţia Bond, Skyfall, în care l-a inter­pretat pe Silva, duşmanul lui 007, acum aşteptăm cu nerăbdare alte două metamorfoze din partea acestui veritabil cameleon: rolul lordului drogurilor, Pablo Escobar, în pelicula omonimă aflată în pre-producţie, şi cel al lui Frankenstein, într-un film marca Uni­versal. „Nu există nicio parte bună a celebrităţii“, spune actorul de 47 de ani, care de când a început să formeze oficial o pereche cu Penélope Cruz, în 2007, s-a dovedit un zeu al discreţiei, ce-şi iubeşte viaţa de familie trăită departe de presă, în deplină tihnă. Nu că ar fi trăit haotic înainte… Fiindcă epoca de dinainte de Penélo­pe a însemnat o relaţie de 14 ani cu Christina Pales, de care s-a despărţit în 2005.

Javier Bardem şi Penelope Cruz

El şi Penélope şi-au început relaţia la filmările unei alte pe­licule de succes din cariera lui: Vicky Cristina Barcelona. S-au căsătorit în 2010 şi au doi copii: un fiu, venit pe lume în 2011, în Los Angeles, şi o fiică născută în 2013 în Madrid. „Întrebările despre viaţa personală aduc o anumită presiune care nu cred că e benefică pentru munca mea“, parează elegant Javier chestionările jurnaliştilor cu privire la mariajul atât de bine apărat cu Penélope Cruz. „Sunt suficient de norocos să fac o muncă pe care o iubesc, dar e o muncă grea. Nu zic că e la fel de greu ca atunci când lu­crezi în mină, dar e dificil în alt sens. De multe ori, trebuie să duci la capăt nişte călătorii emoţionale puternic răscolitoare, pentru ca apoi să revii neatins la cel care eşti în realitate, iar asta nu e uşor de controlat psihic“, explică Javier Ángel Encinas Bardem.

Azi stă cât de mult poate departe de Hollywood. A ales Madri­dul ca reşedinţă, oraşul în care, atunci când nu joacă, are o afacere simpatică: se ocupă de un bar, La Bardemcilla, împreună cu sora lui. Un vis pe care l-a avut dintotdeauna şi care reprezintă legătura lui cu realitatea. Declaraţia lui că rămâne un om normal şi dovada că poate fi superstar la Hollywood, preferând firescul şi neuitând de unde a plecat. „Eu trăiesc în Spania, Oscarurile sunt o chestie care se dă la TV duminică seara. De fapt, noaptea târziu, aşa că nici nu stai să te uiţi. Citeşti a doua zi în ziar cine a câştigat. De-asta spun: eu când am câştigat, am simţit că e o onoare, Ok, am fost emoţi­onat, mulţumesc, acum să trecem mai departe şi să muncim. Fi­indcă altfel, aşa te trezeşti lovit de critici de nu te vezi!“