Jules Verne: marile suferinţe în dragoste care i-au marcat scrierile

"Căpitan la 15 ani", "Ocolul Pământului în 80 de zile", "Cinci săptămâni în balon", "Insula misterioasă", "20.000 de leghe sub mări"... Toate acestea sunt cărţi care au bucurat copilăria multora, cel puţin copilăria anumitor generaţii, născând apoi ecranizări diverse. Dar prea puţine se ştiu despre viaţa autorului cărţilor, Jules Verne, care n-a fost una deloc plictisitoare

Cel mai tradus romancier francez al tuturor timpurilor, precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice, Jules Verne s-a născut pe 8 februarie 1828 la Nantes, portul în care a dezvoltat fascinaţia lui pentru vapoare şi a imaginat tot felul de aventuri - de pildă, punctul de plecare pentru "Căpitan la 15 ani" se pare că ar fi fost chiar dorinţa lui de evadare pe la 11 ani, când s-ar fi îmbarcat ca mus pe o cursă cu destinaţia India, fiind, însă, recuperat în ultimul ceas de tatăl lui. Cu un spirit romantic încă de mic, Jules Verne se pare că ar fi dorit, potrivit unei legende, să îi aducă din acea călătorie cu vaporul un colier de corali verişoarei sale, de care era îndrăgostit. Se pare că această verişoară pentru care a dezvoltat o pasiune şi în anii adolescenţei ar fi fost şi motivul pentru care tatăl lui l-a trimis apoi, în 1847, la Paris să studieze Dreptul: a fost pretextul perfect să-l îndepărteze de verişoara lui, care oricum era promisă unui bărbat mai în vârstă. În plus, tatăl lui, fiind procuror, visa să lucreze alături de fiul său, aşadar Dreptul i s-a părut cea mai bună alegere pentru el.

Foarte dureros pentru Jules Verne a fost că şi cea de-a doua lui dragoste - marea lui iubire - a sfârşit la fel, în suferinţă, cu un deznodământ pe acelaşi calapod. Îndrăgotit nebuneşte de Rose Herminie Arnaud Grossetiere, care era cu un an mai mare decât el, Jules Verne a visat că se va căsători cu ea pe când era încă student, pentru că Rose îi împărătşea sentimentele. Părinţii ei, în schimb, aveau cu totul alte planuri, considerând că Rose a lor nu ar fi putut avea viitorul asigurat alături de un biet student - aşa că au forţat-o să se mărite cu un bărbat bogat, mai în vârstă decât ea. Rose s-a supus în lacrimi voinţei părinţilor ei, căsătorindu-se în 1848 - un pas care a produs şi mai multă durere de partea cealaltă, în inima lui Jules Verne. O vreme şi-a înecat suferinţa în alcool, timiţându-i scrisori mamei sale, compuse sub aburii beţiei. Aceasta a fost suferinţa care i-a lăsat urme adânci şi i-a marcat scrierile, în care s-au regăsit mai multe personaje feminine măritate împotiva voinţei lor, cu bărbaţi în vârstă. 

Ulterior, tatăl lui l-a presat să renunţe la scris pentru a-şi deschide un cabinet de avocat, dar Jules a continuat să susţină că nu putea găsi succes decât în literatură. Tatăl lui a mers până într-acolo încât i-a propus să-i cedeze biroul lui din Nantes, ofertă pe care fiul a refuzat-o. În 1856, invitat fiind la Amiens să fie cavaler de onoare la o nuntă, a devenit ataşat de sora miresei, Honorine Anne Morel, o văduvă de 26 de ani cu doi copii, anul următor căsătorindu-se cu ea şi adoptându-i cele două fiice, pe Valentine şi Suzanne. Honorine i-a dăruit şi lui un copil, pe fiul Michel Verne - cel care avea să-i facă tatălui său probleme şi mai mari decât i-a făcut Jules tatălui lui. Michel a fugit la doar 19 ani cu o actriţă, împotriva obiecţiilor lui Jules. Ulterior, s-a însurat, dar şi-a abandonat soţia, fugind din nou, de data aceasta cu o tânără de doar 16 ani cu care a făcut doi copii, primul înainte ca divorţul lui să fie finalizat. Până la moartea lui Jules Verne în 1905, relaţia tată-fiu s-a îmbunătăţit, însă, cei doi ajungând chiar să colaboreze la unele scrieri.

Foto: Getty Images, Profimedia