Interviu

Lavinia Petrea & Andreea Marinescu: ”Ne leagă o grămadă de coincidenţe”

Păi, tu ai doi băieţi, Lavinia are două fete şi un băiat… Deci ar fi loc de o fată, nu? (râde) Nu, deocam­dată suntem foarte fericiţi în formula asta de pa­tru. Acum nu ştiu, dacă s-ar întâmpla…

Simţi lipsa unei fetiţe în casă?
Nu am timp să simt lipsă de nimic. Ei sunt tot universul meu, e bine în formula asta, e drăguţ să fiu mamă de băieţi.

De ce aţi ales nume atât de atipice pentru copiii voştri?
Vladimir a fost numele care mi-a inspirat forţă, putere, încredere şi aşa este şi el ca fire. Iar Armin a fost numele ales de soţul meu, chiar în ziua în care s-a născut cel mic.
Lavinia La noi, numele copiilor au rezonanţe nemţeşti, pentru că soţul meu are rădăcini nem­ţeşti, din partea tatălui. Când am propus numele de Mathias, eu n-am ştiut că aşa îl chema şi pe străbunicul lui. După care, vrând ca toţi copiii să aibă nume din acelaşi registru, ne-am gândit la Klara şi Karin.

Ce e greu şi ce e frumos în a avea mai mulţi copii?
La mine, e greu când fiecare are, în acelaşi timp, o problemă şi când simt că nu le-am acor­dat atenţie în aceeaşi măsură sau în funcţie de nevoile fiecăruia. Jonglez câteodată cu atenţia, uneori mai trebuie s-o las pe Karin, ca să mă ocup mai mult de Klara şi Mathias...

Avantajul ar fi că au vârste, totuşi, apropiate.
Da, la câte doi ani diferenţă. De-asta Klara şi Mathias sunt foarte apropiaţi, merg împreună la grădiniţă. Când o să meargă în picioare, Ka­rin o să meargă şi ea la grădiniţă.

Andreea Mai faci unul? (râde)
Lavinia Nu! (râde) Şi dacă aş vrea, din punct de vedere medical, nu aş mai fi în siguranţă şi nu aş risca pentru nimic sănătatea mea.

La tine, Andreea, provocarea este că ai doi băieţi de vârste foarte diferite.
Andreea Da, băieţii mei au venit pe lume la diferenţă foarte mare şi atunci timpul meu se împarte între şcoala lui Vladimir şi orele petre­cute cu Armin. Dar, din fericire, la noi progra­mul e destul de bine îmbinat. În momentul în care plec de la muncă, îl iau pe Vladimir de la şcoală, petrecem vreo oră şi jumătate în parc, timp în care cel mic stă cu bunicile. Ajung apoi acasă, mă joc cu cel mic o jumătate de oră, amândoi băieţii mănâncă în acelaşi timp, apoi Armin se culcă şi am timp vreo două-trei ore să le petrec cu Vladimir. Şi când se trezeşte Ar­min, ne mai jucăm o oră, iar seara este o joacă generală, când eu sunt moartă de oboseală, iar ei sunt ca şi cum abia s-au trezit.

Ai noroc, totuşi, că ai un băiat înţelegător.
Vladimir este foarte înţelegător, dar îşi cere şi dreptul la atenţie. Mai îmi spune: „Mama, vino până la mine în cameră, că avem ceva de vorbit sau de făcut“. Şi, la fel, îi respect şi dreptul la intimitate. Adică sunt zile în care îmi spune: „Azi nu am chef să mă joc cu Ar­min“. Şi îl las în pace.

Petreceţi timp una cu cealaltă şi în afara studioului de ştiri, vă vedeţi cu familiile?
Lavinia Acum nu, pentru că suntem pe „fus orar“ diferit. (zâmbeşte)
Andreea Înainte să avem copii, mai ieşeam amândouă. Dar când au apărut şi familiile, iar programul nostru de la ştiri a fost împărţit o săptămână ea, o săptămână eu, n-am mai avut cum. Suntem ca luna cu soarele.

Dar timp pentru voi personal mai aveţi?
Lavinia La mine, în timpul zilei se întâmplă lucrul ăsta, când cei mari sunt la grădiniţă, iar Karin doarme. Eu i-am integrat în colec­tivitate destul de repede, tocmai pentru a-mi permite luxul de-a avea timp şi pentru mine. Karin are trei reprize de somn pe zi, când pot să fac şi lucruri pentru mine.
Andreea Eu am parte de momentul meu di­mineaţa. Mă trezesc la 03:20 şi, până la ora 06:00, când începe matinalul de ştiri, am timp doar pentru mine. Este foarte plăcut pentru că, la nicio oră din zi şi din noapte, n-o să auzi atât de frumos cum cântă păsările cum le aud eu la ora aia. Este superb! E foarte multă liniş­te şi acum, că e primăvară, sunt foarte multe păsărele...
Lavinia E aerul ăla rece de dimineaţă...
Andreea Da, şi mirosul ăla de cafea care îţi in­tră prin toţi porii!

Transformaţi totul într-o clipă romantică!
Lavinia Dar aşa e!
Andreea E liniştea aia perfectă, când toată lumea doarme. E drept că nu ţi se pare prea amuzant ca, atunci când toată lumea doarme, tu să te trezeşti, să te îmbraci şi să pleci. Dar momentul ăla care e doar al tău, când realizezi  că ai o meserie care îţi place, o familie care doarme liniştită, copii care zâmbesc frumos în somn, un soţ care te iubeşte, oamenii din jurul tău sunt sănătoşi… Ce-ţi poţi dori mai mult?

Şi de culcat, la cât vă culcaţi?
Pe la 00.00.
Lavinia Pe mine mă stresa gândul că trebuie să mă culc la o anumită oră, ca să am un anu­mit număr de ore de somn pe noapte. La înce­put, mă străduiam să adorm la 22.30. Dar după ce am devenit mamă, după ce culcam copiii, orele alea de linişte petrecute cu soţul meu, când ne uitam la vreun film, erau de aur. Şi nu voiam să mă privez de asta, doar ca să mă duc să mă culc. Important e să mă trezesc! (râde) Mă trezesc şi, dacă mă simt obosită, mai pot recupera în timpul zilei, când dorm cei mici. Sau în vacanţă – uite, acum, în sfârşit o să re­uşim să plecăm şi noi prima oară de când o avem pe Karin, doar noi doi.

Fugi de acasă, mami?
Da, chiar o să fugim. Soţul meu încă nu mi-a spus destinaţia, ca să fie o surpriză. Mă simt foarte răsfăţată!

Tu, Andreea, cât de răsfăţată eşti cu trei băieţi acasă?
Andreea Toţi mă răsfaţă! Armin are momen­tele lui de afecţiune, când vine la îmbrăţişat şi ne pupăm. Vladimir îmi spune foarte des că mă iubeşte şi că sunt o mamă bună. Băieţii sunt minunaţi şi de-aia mamele de băieţi sunt altfel, sunt extrem de afectuoase. Băieţii mici sunt lipiţi de mamele lor!
Lavinia Iar eu, care am şi fată, pot să confirm că aşa e. Mathias mă pupă întruna, îmi spune ce frumoasă sunt, în schimb Klara e mult mai rece.

Andreea, la Vladimir vor apărea în curând şi fetele…
Andreea N-am nicio problemă cu asta. Îmi do­resc foarte mult să am nişte băieţi care să se comporte frumos cu fetele din viaţa lor.

Având în vedere că şi voi, şi soţii voştri aveţi nişte meserii foarte implicate social şi foarte conectate la lumea asta, proiectaţi lucruri pentru copiii voştri, aveţi temeri?
Lavinia Eu mă tem pentru copiii mei să nu ajungă să trăiască într-o lume cenzurată, con­dusă de principii în care eu nu cred, o lume lipsită de modele adevărate. Ţara noastră are nevoie de modele.
Andreea Cel mai frică cred că mi-ar fi pentru ei dacă aş şti că nu mai există speranţă. Însă eu cred foarte tare în ei şi sunt convinsă că ne vor asigura un viitor frumos. Chiar dacă acum trăim nişte tuşe mai negre, oamenii de azi nu vor mai fi, la un moment dat, şi cei care ne vor reprezenta sunt ei. Iar de ei ne ocupăm noi, ne străduim să-i învăţăm principii, să vadă lucru­rile prin propriile lor perspective, să încerce să facă tot ce pot mai bun – nu tot ce iese mai repede şi prin metode incorecte. Ei trebuie să crească frumos, drept, să aibă o imagine de ansamblu, să-şi dorească să facă lucruri, să rezolve problemele cu idei corecte. Eu nu m-am gândit niciodată că n-o să reuşim în demersul ăsta şi c-o să avem un plan de rezervă.
Lavinia Eu în fiecare zi realizez ce responsabili­tate uriaşă am, pentru că eu sunt universul lor, eu sunt primul model pentru ei.
Andreea Da, primul model suntem noi, iar ei se ghidează după felul în care noi acţionăm.

Până la alte provocări, să vedem dacă se completează seria de coincidenţe.
Măi, poate ştiţi voi ceva… (râde) Nu se ştie, dar dacă e să se întâmple, voi veţi afla primii.
Vladimir Zi-mi şi mie, mami!
Andreea Auzi, să facem o surioară!
Vladimir Nu mai vreau!
Andreea (râde)

Oricum, tu întotdeauna vei fi fratele cel mare.
Andreea E un rol foarte important, tu ştii deja asta.
Vladimir Daaa...

Foto: Sorin Stana; Make-up Cristina Vasilescu, Alexandra Cristea/Ciftci Elena Salon; stilist: Madena; Vestimentaţie: Zadig&Voltaire, Tory Burch/Magazin Sport-Couture, Aldo, Ted Baker/Magazin Collective, Pandora, Next, Marks&Spencer, Reserved Kids; Locaţie: Mulţumim Hotel Lido By Phoenicia, Bd. Ghe. Magheru Nr. 5-7, Bucureşti.