5 lucruri pe care trebuie să le știi despre ADHD
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) este cea mai frecventă tulburare de neurodezvoltare întâlnită la copii. O statistică efectuată în Statele Unite arată că 1 din 10 copii suferă de o formă de ADHD. Totuși, deși este atât de frecvent întâlnit, ADHD-ul încă generează o serie de convingeri eronate. În acest articol poți descoperi câteva informații interesante despre ADHD.
1. Principalele simptome ale ADHD sunt lipsa de atenție, hiperactivitatea și impulsivitatea
Majoritatea copiilor diagnosticați cu ADHD au perioade în care nu se pot concentra, sunt neatenți, impulsivi și agitați. Totuși, înainte de formularea unui diagnostic, specialistul va verifica dacă aceste simptome sunt prezente în mai multe zone ale vieții copilului, dacă acesta le manifestă și la școală, și acasă, sau dacă ele îl afectează într-un singur loc (caz în care problema trebuie căutată în altă parte) [1].
ADHD este o boală a copilăriei, deci simptomele trebuie să se manifeste înainte de vârsta adolescenței. Deși majoritatea copiilor prezintă semne caracteristice ale ADHD încă de la grădiniță, majoritatea diagnosticelor sunt formulate la vârsta școlară [2].
Simptomele ADHD variază odată cu înaintarea în vârstă. La copiii mici predomină hiperactivitatea și impulsivitatea, în timp ce copiii mari, adolescenții și adulții se confruntă cu dificultăți de concentrare [3].
La doar aproximativ jumătate dintre copii simptomele se ameliorează până la dispariție odată cu înaintarea în vârstă, deci ADHD poate fi prezent și la adulți.
2. Există mai multe tipuri de ADHD
Mai precis, specialiștii au identificat 3 tipuri de ADHD, în funcție de predominanța unor anumite simptome:
● ADHD cu predominanța impulsivității/hiperactivității;
● ADHD cu predominanța lipsei de concentrare;
● ADHD cu prezentare multiplă [2].
La majoritatea copiilor, ADHD se manifestă printr-o combinație a celor trei elemente, așadar cu ceea ce se numește o prezentare multiplă. ADHD cu predominanța lipsei de concentrare afectează mai frecvent fetele decât băieții [3].
3. ADHD este o problemă medicală
Există un substrat neurologic al ADHD, ceea ce înseamnă că nici un copil nu va reuși să controleze simptomele „fiind cuminte” sau „încercând să fie atent”, cum sunt adeseori sfătuiți. RMN-ul cerebral a demonstrat că pacienții cu ADHD au creierul diferit, din punct de vedere structural, de restul copiilor [4].
Un alt argument în favoarea ideii că ADHD este o boală, nu o alegere, este acela că se pare că există o predispoziție familială în acest sens. Copiii ai căror părinți au fost diagnosticați cu ADHD au un risc de 40 - 60% de a suferi, la rândul lor, de ADHD. Uneori, diagnosticarea copilului este primul indiciu al faptului că și părintele are / a avut ADHD [1].
4. Simptomele ADHD îngreunează relațiile sociale
Mersul la școală presupune atenție, răbdare, abilități de organizare, provocări importante pentru copiii cu ADHD. Unii dintre acești copii suferă de dislexie sau discalculie, ceea ce le îngreunează și mai mult parcursul școlar [3].
Deși abilitățile sociale propriu-zise nu sunt afectate, dificultățile de reglare afectivă și impulsivitatea interferează adeseori cu viața socială a acestor copii. Ei își fac greu prieteni și îi păstrează și mai greu. Le este greu să respecte regulile sociale, să își controleze emoțiile sau să comunice într-un mod acceptat de către semeni [2].
5. Există opțiuni eficiente de tratament pentru copiii cu ADHD
Există o serie de opțiuni pentru tratarea copiilor cu ADHD, confirmate de către lumea medicală, care includ:
● Medicație: mulți părinți refuză ideea de medicație asociată diagnosticului de ADHD, dar realitatea este că această categorie de medicamente este una dintre cele mai bine studiate, scopul lor fiind să stimuleze zonele din creier responsabile de atenție și concentrare;
● Terapia comportamentală: îl ajută pe copil să devină conștient de comportamentele inacceptabile și să le modifice. Copilul dobândește abilități ca: așteptarea rândului, interpretarea expresiilor faciale, cererea de ajutor etc;
● Metode speciale de educare: părinții și profesorii pot dobândi instrumente care să îl ajute pe copil să învețe și să adopte comportamente pozitive [4].
Primul pas pentru a-i înțelege și a-i ajuta pe copiii cu ADHD este informarea din surse corecte. Există o ofertă generoasă de materiale pe acest subiect, disponibile părinților, educatorilor, profesorilor.
Bibliografie:
- Angel, Traci. “ADHD: Everything You Need to Know.” Healthline, 13 Oct. 2021, www.healthline.com/health/adhd
- Braaten, Ellen. “5 Things Parents and Teachers Need to Know about ADHD - Harvard Health Blog.” Harvard Health Blog, 27 Oct. 2017, www.health.harvard.edu/blog/5-things-parents-and-teachers-need-to-know-about-adhd-2017102712643
- Centers for Disease Control and Prevention. “What Is ADHD?” Centers for Disease Control and Prevention, 8 Apr. 2020, www.cdc.gov/ncbddd/adhd/facts.html#:~:text=ADHD%20is%20one%20of%20the
- Nall, Rachel. “ADHD: Overview, Characteristics, and Treatments.” Www.medicalnewstoday.com, 17 Dec. 2020, www.medicalnewstoday.com/articles/323667
