A fost "The Wall" cel mai spectaculos show văzut la Bucureşti?

Fanii Pink Floyd şi mare parte din audienţă spun că da. Şi că britanicul de 69 de ani, cofondator al legendarei trupe de rock progresiv, s-a ţinut de cuvânt şi ne-a oferit un show complet. Un concert-manifest care a durat peste două ore şi care a pus în scenă

Fanii Pink Floyd şi mare parte din audienţă spun că da. Şi că britanicul de 69 de ani, cofondator al legendarei trupe de rock progresiv, s-a ţinut de cuvânt şi ne-a oferit un show complet. Un concert-manifest care a durat peste două ore şi care a pus în scenă, cu mijloacele tehnice de azi, celebra operă rock lansată 1979, „The Wall“.

În aceste două ore am fost martorii unui protest rock împotriva totalitarismului, abuzurilor guvernamentale, războaielor şi a societăţii de consum, susţinut de 50.000 de fani şi desfăşurat în faţa (nu-i ironic?) simbolului absolut al comunismului din România: Casa Poporului.

Waters a apărut pe scenă în jurul orei 20.30, deşi audienţa îl aştepta de la 20.00, apariţia muzicianului fiind marcată de efecte pirotehnice spectaculoase şi de proiectarea unui avion suspendat în uriaşul zid de 150 metri lungime, construit în prelungirea scenei şi parţial pe aceasta. Zidul, căci despre el a fost vorba în tot acest spectacol, simbol al izolării individului faţă de societate (mai exact al lui Pink, eroul albumului The Wall), a devenit un ecran de proiecţii impresionante, unde au rulat imagini emoţionante cu victimele conflictelor armate.

Show-ul a debutat cu cel mai aşteptat hit al serii, „Another Brick in The Wall“, cântat de Waters alături de un cor de copii români, în timp ce scena era dominată de o mascotă imensă: profesorul despotic. La finalul piesei, Waters a susţinut un discurs destul de lung în limba română. "Bună seara, Bucureşti! Bine aţi venit!", a început Waters, după care a mulţumit copiilor din cor. Tot în limba română, Waters a mai spus că dedică spectacolul victimelor terorismului de stat din întreaga lume. "Şi voi ştiţi despre ce este vorba", a completat Roger.

La piesa "Mother", Waters a făcut "un duet" cu o versiune mai tânără a sa, din 1980. "O să îi asigur acompaniamentul acustic amărâtului ăla de Roger", a glumit britanicul. După fiecare melodie, zidul devenea tot mai compact, membrii echipei artistului adăugând cărămidă după cărămidă, pentru ca, la pauza concertului, zidul să fie complet, ascunzând complet scena.

În timpul pauzei de aproape 30 de minute, pe zid au rulat imagini cu fotografii ale victimele războaielor şi-ale regimurilor violente din întreaga lume, fotografii trimise de rudele sau apropiaţii acestora. Partea a doua a show-ului a început cu hitul "Hey You". Tot atunci, zidul a început să fie dărâmat, cărămidă cu cărămidă.

Probabil că unii dintre spectatorii au zis că vor vedea în România un show de asemenea proporţii doar când vor zbura porcii. Ei bine, aseară, porcii au zburat. Mai exact unul imens, gonflabil, simbol al asupririi economice şi politice, un porc mistreţ pe care erau desenate logouri de corporaţii, dar şi simboluri politice şi religioase precum secera şi ciocanul, zvastica, semiluna sau Steaua lui David. La sfârşitul concertului, un Waters foarte emoţionat le-a mulţumit fanilor români: "Aţi fost un public minunat!", a spus acesta, după care şi-a prezentat muzicienii.

Cu ce-am rămas după acest show? Cele mai multe voci spuncă, după ce ai văzut "The Wall", nu mai poţi vedea alt concert. A fost, într-adevăr, un spectacol cu efecte tehnice pe care un neiniţiat nici nu ar şti să le identifice. Video mapping, sunet surround sau dolby sau dolby surround, pe scurt acel sistem audio folosit în sălile de cinematograf, jocuri de lumini, decoruri grandioase, totul culminând cu acea construcţie colosală: Zidul.

Alte voci, mai obiective, fără să pună la îndoială faptul că spectacolul de ieri a fost, într-adevăr, o producţie aproape de perfecţiune, se întreabă dacă nu cumva a lipsit ceva. Acel ceva pe care l-au descoperit la concertele Bon Jovi sau Depeche Mode.

Aşteptăm şi părerile voastre, cele mai pertinente urmând a fi publicate în continuarea acestui articol.

Loredana C. "Pentru mine a fost un concert impresionant pana la lacrimi, au fost doua ore de trairi intense si mandrie ca am fost ACOLO, la un concert la care au participat generatii peste generatii si la care nu speram sa ajung vreodata, mai ales acum 10 ani cand am descoperit Pink Floyd si imi imaginam doar ceea ce am putut trai ieri la Bucuresti."