Şic franţuzesc. Secretele de bază ale utilizării parfumului
La ce te gândeşti când spui Chanel, câmpuri de lavandă, vinuri excelente şi dimineţi de vară când savurezi o cafea şi un croissant? Chiar dacă este o întrebare retorică, Franţa are atât de multe nuanţe, încât este destul de greu să alegi când vine vorba lucruri care, practic, o definesc, precum parfumurile.
Este un lucru foarte cunoscut că, în Franţa, femeile au un cult pentru parfumuri, pe care le aleg şi le poartă cu aceeaşi grijă pe care o acordă accesoriilor, precum poşeta sau eşarfa. De fapt, franţuzoaicele consideră că preferinţa pentru anumite parfumuri originale defineşte şi arată personalitatea.
Grasse, Riviera Franceză
La sfârşitul anului 2018, UNESCO includea în patrimoniul cultural imaterial al umanităţii arta producerii parfumurilor din Grasse, celebra localitate din sud-estul Franţei, unde această industrie a început să se dezvolte în secolul al XVI-lea. Potrivit istoricilor, în Evul Mediu, regiunea era cunoscută pentru produsele din piele, dar mirosurile neplăcute cu care sunt asociate tăbăcăriile nu putea fi ignorat. Galimard a fost primul care s-a gândit să parfumeze mănuşile pe care le realiza cu extracte din plante care se găseau în grădinile din zonă, precum lavandă, mirt, iasomie, flori de portocal sălbatic, mimoză.
În prezent, potrivit portalului france.fr, trebuie reţinute trei nume: Fragonard, Molinard şi Galimard, profund legate de istoria parfumurilor din Grasse.
Cine doreşte să viziteze capitala mondială a parfumului trebuie să ştie că luna mai este cea mai potrivită în acest sens, fiind perioada în care înfloresc soiuri celebre de trandafiri, cu o mireasmă pe cât de pătrunzătoare, pe atât de efemeră, pentru că durează doar câteva ore. Imposibil de reprodus artificial, extractele de trandafir de mai sunt rezervate de producătorii de parfumuri chiar înainte de recoltarea florilor.
O altă floare emblematică pentru Grasse este iasomia, ingredient principal într-unul dintre cele mai celebre parfumuri din lume, N°5 de la Chanel. Lansat pe 5 mai 1921, este şi în prezent unul dintre parfumurile cel mai bine vândute din lume.
Călătorii mai trebuie să ştie că în Grasse există ateliere unde îşi pot prepara propriul parfum, cu ajutor de la specialişti.
Parfum, apă de parfum, apă de toaleta
Producătorii de parfumuri folosesc atât ingrediente naturale, cât şi sintetice. În funcţie de concentraţie, pe piaţă se găsesc trei tipuri de produse: parfum, apă de parfum (eau de parfum) şi apă de toaletă (eau de toilette), aceasta din urmă fiind cea mai lejeră versiune, care se menţine doar câteva ore, în funcţie de PH-ul pielii. Apa de toaletă este şi cel mai frecvent utilizat produs în prezent. Francezii spun că, în viaţa de zi cu zi, mireasma care îmbracă trupul nu ar trebui să îi împiedice să se bucure de mâncare.
Când, cum şi unde se aplică parfumul
Există două concepţii privind aplicarea parfumului. Prima este aceea că parfumul se pulverizează pe zone strategice de pe corp, calde, cu pielea subţire, precum încheietura mâinii pe interior, în spatele urechilor, in partea internă a cotului, în spatele genunchilor. Este greşită frecarea pielii după ce a fost aplicat parfumul, pentru că zonele unde acesta a fost pulverizat sunt deja calde. Frecarea nu contribuie decât la supraîncălzirea pielii, fapt care va modifica structura moleculară şi, implicit, mirosul.
A doua concepţie presupune pulverizarea parfumului în aer şi trecerea prin acest nor aromat pentru a capta moleculele pe păr şi haine. Această metodă presupune însă şi reaplicarea parfumului, pentru că mirosul dispare mai repede.
Marii producători de parfumuri au lansat pe piaţă şi versiuni solide ale produselor lor, care vin în recipiente mici, ce pot fi purtate în poşetă şi reaplicate în cursul zilei.
