Bruce Willis, un declin sfâșietor. Averea cu care starul părăsește filmele de acțiune „Nu e cum mi-l aminteam”

Bruce Willis a fost exploatat de producătorii de filme care l-au tot distribuit în producții, chiar dacă nu putea să-și amintească replicile sau să cânte din cauza afaziei. Surse spun că Randall Emmett a continuat să atașeze numele lui Willis la filme, chiar dacă actorul nu mai făcea față.

În septembrie 2020, Emmett îl regiza pe Willis, acum în vârstă de 67 de ani, în „Midnight in the Switchgrass” și nu l-a putut determina pe actor să dea cu piciorul în ușă – chiar și cu ajutorul unui coordonator de cascadorii, potrivit mai multor membri dn echipă. Frustat, a părăsit platoul. Willis a devenit confuz și a  întrebat: „Am făcut ceva greșit?”

În acea seară, Emmett și-ar fi sunat logodnica și  i-ar fi spus în lacrimi. „Nu mai pot face asta”, mărturisește Kent. „Este atât de trist. Bruce nu-și amintește niciuna dintre replicile lui. Nu știe unde se află.”

Dar nu a încetat să lucreze cu starul „Die Hard”. După acel telefon, a continuat să facă încă cinci filme de acțiune cu Willis și să îl foloseascăî pentru bani.

În ultimele patru decenii, se crede că Willis a apărut în peste 100 de filme și se retrage din actorie cu o valoare netă de 250 de milioane de dolari (211 de milioane de lire sterline). În timp ce anunțul pensionării sale și diagnosticul de afazie i-au surprins pe mulți, prietenii apropiați și colegii au explicat că au existat semne cu ani înainte ca cineva să știe efectul dăunător pe care îl va avea această afecțiune.

Se bănuiește că starul filmelor de acțiune a câștigat 20 de milioane de dolari (16 milioane de lire sterline) pe an în perioada apogeului faimei sale, iar în 2000 s-a ales cu 55 de milioane de dolari (46 de milioane de lire sterline).

Celebritățile cu o asemenea bogăție sunt adesea văzute ca de neatins, mai ales când înfățișează eroi din filme de acțiune precum John McClane din Die Hard.

Acesta poate fi motivul pentru care anunțul diagnosticului său i-a întristat pe fani.

Afazia este de obicei observată la persoanele care au suferit accidente vasculare cerebrale sau traumatisme cerebrale, care au provocat leziuni în anumite părți ale creierului care procesează limbajul.

Ca urmare, pacienții au,  de obicei,  probleme cu vorbirea și memoria, ambele vitale pentru munca de actor.

În iulie anul trecut, Out of Death, unul dintre ultimele proiecte ale lui Willis, a apărut în cinematografe, dar, în timpul filmărilor, au existat semne clare că actorul se pregătește să iasă din industrie.

Regizorul Out of Death, Mike Burns, le-a spus scenariștilor că numărul paginilor lui Willis trebuie redus și dialogul său abreviat.

Se pare că starea lui Willis s-a deteriorat încet pe parcursul anilor, în tot acest timp fiind plătit cu milioane de euro pentru puținul timp petrecut pe platou, datorită statutului său de superstar.

Unele replici le primea printr-o cască, iar cascadorii sau dublele corporale au devenit din ce în ce mai utile pe măsură ce afazia lui se agrava.

Burns știa de starea lui Willis, dar nu și-a dat seama de severitatea afecțiunii până nu a ajuns cu el pe platourile de filmare pentru Out of Death. „Am putut să-l văd direct și mi-am dat seama că aici este o problemă mai mare în joc”.

Wrong Place, care urmează să fie lansat luna aceasta, îi unește din nou pe Burns și Willis.

Burns a adăugat că i s-a spus că starea de sănătate a actorului s-a îmbunătățit de la Out of Death, dar el a observat opusul.

„După ce am terminat, am spus: „Nu voi mai face niciun alt film cu Bruce Willis. Sunt ușurat că își ia concediu”.

Regizorul Jesse V. Johnson a lucrat inițial cu Willis când era doar un cascador și s-a întâlnit recent cu actorul pentru a filma White Elephant.

Johnson a remarcat că „nu era Bruce pe care și-l amintea” și chiar a abordat echipa actorului pentru a întreba despre starea lui.

Doi membri ai echipei l-au auzit pe Willis spunând: „Știu de ce ești aici, dar de ce sunt eu aici?”

După filmări, echipa a luat aceeași decizie ca Burns, de a nu mai lucra cu starul de la Hollywood.

Johnson are convingerea că a fost „un sfârșit destul de trist pentru o carieră incredibilă”.