Cele mai bune filme ale lui Lars von Trier

Regizorul danez Lars von Trier este unul dintre cei mai îndrăzneţi din lumea filmului de azi. Acesta este una dintre cele mai provocatoare figuri ale Hollywoodului, atât din spatele camerei de filmat, ca scenarist şi regizor, cât şi în faţa camerelor de filmat, ca persoană publică ce stârneşte interesul multor jurnalişti.

Von Trier a declarat că a avut ca şi mentori pentru profesia aleasă regizori ca Ingmar Bergman, Andrei Tarkovsky sau Carl Theodore Dryer, pe partea de tematică şi inspiraţie pentru subiectele filmelor sale. mult dintre filmele lui von Trier explorează teme controversate sau chiar întunecate, precum: teologie, sex, suferinţă, politică, moarte, nihilism, iubire şi răzbunare, punându-l în sfera regizorilor complecşi.

Astfel că, filmele lui von Trier trebuie vizionate cu mintea deschisă, de altfel este faimos pentru replica sa, în care spune: “filmul ar trebui să fie ca o piatră în pantofi”, adică ar trebui să te facă să te simţi inconfortabil şi să te facă să gândeşti. Aşadar, von Trier este un regizor îndrăzneţ şi inventiv, care îşi provoacă emoţional, psihologic şi artistic audienţa. Iată cele mai bune filme ale lui Lars von Trier, pe care trebuie să le vizionezi.

Cele mai bune filme ale lui Lars von Trier – filme ce tratează subiecte mai mult sau mai puţin inconfortabile, într-o manieră artistică

Nymphomaniac, 2013, este unul dintre cele mai ambiţioase filme ale lui von Trier. Filmul se bazează pe aspectele fizice, psihologice şi filosofice ale sexului şi sexualităţii şi explorează sensul larg al vieţii şi căutarea împlinirii umane prin prisma acestuia.

Von Trier este un maestru al abordării subiectelor tabu în filme. În ciuda cantităţii de nuditate şi scenele de sex din film, pelicula nu este una erotică nicidecum. Mai degrabă este o încercare filosofică de apropiere de sensul dragostei, sexului şi relaţiilor. Explorează profund interconexiunea emoţiilor umane şi dorinţelor sexuale.

Cele mai bune filme ale lui Lars von Trier – Trilogia de Aur a lui von Trier nu ar trebui ratată pentru cinefilii înrăiţi

Breaking the Waves, 1996, este primul film melodramatic din ceea ce se numeşte Trilogia de Aur a lui Trier, care include The Idiots şi Dancer în the Dark (2000). Trilogia prezintă teme precum sacrificiul femeii şi traumele personale, dar şi puterea dragostei şi a sacrificiului de sine.

Povestea o pune în centru pe Bess, care alege să se căsătorească, în ciuda rezistenţelor comunităţii religioase de care aparţine, cu un instalator norvegian, Jan. Puritatea ei este testată atunci când Jan suferă de un accident şi rămâne paralizat pentru restul vieţii. Deşi soţul o încurajează să întreţină relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, Bess rămâne la ideea că devotamentul ei îl poate ajuta pe Jan să se vindece. Filmul tratează teme religioase, legate de soartă şi dragoste într-o poveste neortodoxă, care încearcă să arate lupta omului de a-şi găsi sensul.

The Idiots, 1998, urmăreşte un grup de femei şi bărbaţi, care şi-au abandonat joburile şi vieţile normale, trăiesc împreună şi se comportă în public ca persoane cu dizabilităţi mentale sau ca nişte idioţi, aşa cum sugerează şi titlul. Scopul acestui comportament este în vederea subminării diferenţelor de clasă socială şi de şocare a burghezilor.

Filmul este brut din punct de vedere emoţional şi merge pe regulile Dogmei 95, o mişcare privind regizarea filmelor făcută de von Trier şi Thomas Vinterberg. Manifestul a avut ca ţintă întoarcerea la filmările de altă dată, în care nu existau efecte speciale, se folosea doar lumina naturală pentru filmare, se filma doar cu mâna pentru scene mult mai realiste. Povestea filmului se învârte în jurul lui Karen, care întâlneşte grupul la un restaurant şi se hotărăşte să îi urmeze. Doar la sfârşitul filmului regizorul dezvăluie adevărul tragic şi situaţia ei dureroasă, care au făcut-o să renunţe la viaţa normală.

Dancer in the Dark, 2000, ultimul film din trilogia regizorului abordează tema filmului muzical într-un mod ironic, dar şi sadic. Selma este mamă singură şi imigrant ceh, ce lucrează în două locuri de muncă pentru a putea strânge bani, cu care să îşi permită operaţia la ochi a fiului său. Când proprietarul încearcă să îi fure banii strânşi, se dezlănţuie o tragedie ce lasă audienţa fără respiraţie.

Von Trier şi Bjork sunt o forţă extraordinară în acest film, iar experienţa vizionării filmului este una cât se poate de interesantă. Merită văzut pentru complexitatea şi frumuseţea în care este prezentată suferinţa umană.

Cele mai bune filme ale lui Lars von Trier – Dogville şi Melancholia, două filme ce tratează teme psihologice profunde

Dogville, 2003, prezintă suferinţa umană în timpul Marei Crize Economice dintre anii 1930 şi 1940. Filmul urmăreşte povestea unei misterioase fugitive, Grace, care ajunge într-un mic orăşel şi reuşeşte să schimbe comportamentul şi etica morală a acelei comunităţi izolate. Filmul este extrem de captivant, abordează subiecte precum corupţia, justiţia, trădarea şi răzbunarea, şi mai ales cruzimea naturii umane.

Melancholia, 2011, este un film captivant, cu imagini extraordinare, ce tratează o temă foarte complexă – boli mentale şi relaţia ciudată dintre două surori. Filmul începe cu o scenă apocaliptică, apoi urmează un cadru foarte fericit, în care doi tineri se căsătoresc. Bucuria este întreruptă de aflarea unui veşti tragice- Melancholia, o planetă imensă se îndreaptă către Pământ.

Filmul este un amestec de SF şi dramă psihologică, în care von Trier se confruntă cu propriile probleme şi depresii. Declinul fericirii din ziua nunţii cu declinul planetei Pământ pe măsură ce imensa planetă se apropie este foarte interesant de urmărit.