Cum și-a cunoscut Alexandru Arșinel marea dragoste: "Am avut norocul, după ce am trecut prin câteva rateuri, să dau peste un om cu care m-am înţeles şi pe care l-am iubit”
A plecat cu o mare durere în suflet. S-a stins pe un pat de spital purtând în suflet momentul în care a fost izgonit de la Teatrul Constantin Tănase, locul unde spera să mai dea viață altor piese. Dar nu a mai apucat, pentru că sistemul l-a învins. Și răutatea celor din jur.
În ultimele luni Alexandru Arșinel nu a mai fost la fel. Boala și marginalizarea pe care o trăia l-au doborât. Marele actor lasă în urmă doi copii și pe femeia pe care a înconjurat-o cu multă dragoste mai bine de 50 de ani. Astăzi, ea are probleme grave de sănătate, a rămas paralizată în urma unui accident nefericit, petrecut în casă, doar grija omului iubit i-a dat puterea de a continua. De acum, va fi, însă, mult mai singură.
Povestea dintre Alexandru Arşinel şi Marilena a debutat simplu. Anul acesta, pe 22 august, au împlinit 56 de ani de la prima întâlnire. “Soţia mea era destul de neabordabilă. Eu eram la începutul carierei mele, eram mai plinuţ, aveam un început de chelie, dar un anumit farmec, felul cum i-am cântat, i-am vorbit, a încântat-o până la urmă. Am încercat să ne cunoaştem. Relaţia nu s-a sudat din prima clipa, ci destul de greu, ne-au trebuit doi ani ani”, povestea Arşinel.
Credea că totul depinde de acea întâlnire esenţială, de norocul de a-ţi întâlni jumătatea. “Ideea de contabilizare mi se pare o idee ruşinoasă. Chiar dacă ai avut mai multe întâlniri în viaţă, căptuşite şi cu puţină dragoste, nu te lauda, nu în asta constă esenţa vieţii tale ca actor şi ca om. Am avut norocul, după ce am trecut prin câteva rateuri, să dau peste un om cu care m-am înţeles şi pe care l-am iubit”.
Începutul a fost unul anevoios, dar împreună au reuşit să răzbată. Nu aveau prea multe lucruri, doar bucuria de a fi unul lângă celălalt. “Sunt un om optimist, de aceea am trecut peste multe greutăţi. Am pornit de la zero în viaţă, cu meseria, cu căsătoria. Nu aveam posibilităţi, la vremea aia nu existau. Nu visam decat la o cameră, eventual dacă aveam şi un televizor era un lucru minunat, ca să nu mai spun de un frigider. Noi am început greu, dar lucrul acesta ne-a şi mobilizat. Ea răspundea de ceea ce înseamna familie, avea un serviciu destul de greu, eu încercam să aduc liniştea materială acasă, eram la teatru, aveam şi colaborări, cântam în baruri. Lupta asta a durat mulţi ani până când am realizat ceva. Am avut parte de multe momente triste: pierderea părinţilor, dispariţia unor prieteni. Acestea au fost momentele care m-au marcat, dar sunt lucruri naturale, se găsesc în formula vieţii. Fiecare suntem datori cu o dispariţie, dar toate dispariţiile te dor cumplit”, mărturisea Arşinel.
Marilena a reuşit să îi vindece toate rănile trecutului, să îi dăruiască doi copii minunaţi, astăzi oameni realizaţi şi cu urmaşi la rândul lor. “Suntem altfel când iubim. Un om nefericit în amor nu poate reuşi în profesia lui. Nu poţi uita prima emoţie, momentul acela când fata pe care o placi pleacă cu un alt coleg”, susţinea Arşinel, un om cum rar poți cunoaște într-o viață.
