De ce și-a dorit Florin Piersic să devină cofetar. Cum a ajuns actor
Florin Piersic a vrut să îmbrățișeze mai multe profesii înainte de a deveni actor. Și-a dorit să fie birjar sau chiar cofetar, destinul a decis însă altceva, iar rolul principal l-a jucat chiar cea care i-a dat viață.
“Când eram mic, mic de tot, doream să mă fac birjar pentru că adoram caii. Mai târziu, am vrut să mă fac șofer, dar într-o zi l-am văzut pe unul murdar din creștet până în tălpi ieșind de sub o mașină, așa că am zis că mai bine ar fi să fiu cofetar. Gândeam că și acolo te mai „murdărești”, dar te lingi pe degete și gata savarina, joffra, sau cremșnitul. Dar când mi s-a spus că pot să mor de diabet, m-am hotărât categoric să mă fac doctor. De oameni. Într-o zi însă, l-au adus pe unul care căzuse ori de pe cal, ori îl călcase o mașină, ori îl bătuse un cofetar, că era tot numai sânge. Mi s-a făcut rău, așa că gata şi cu doctorul de oameni!
Într-o zi l-am luat pe Lupi, câinele cartierului, pe care îl mușcase o cățea de picior. L-am pansat, l-am îngrijit, l-am alintat și am hotărât fără drept de apel: veterinar, asta o să fiu.
Dar o poezie, o singură poezie, că aici am vrut să ajung, mi-a schimbat destinul.
ACTOR. Ce frumos sună acest cuvânt! Sau ARTIST. Sună și mai frumos”, mărturisește Florin Piersic.
Actorul recunoaște că cea care i-a ghidat pașii pe acest drum a fost cea care i-a dat viață. “Ea, mama, a fost prima mea regizoare. Da! Într-o zi, mi-a spus: „Florinel” (eu pentru ea şi la 50 de ani tot Florinel rămăsesem) „dacă profesorul Scurtu, vrea o poezie românească frumoasă, ca s-o spui la serbarea de sfârșit de an, uite, ți-am găsit eu una, «Nebuna» de George Coșbuc. Învaț-o!”
Și tot mama, cu acel bun-simț pe care ar fi prea minunat să-l aibă toți oamenii, îmi alege, mă ascultă, mă suie pe tren, îmi dă actele, îmi dă bani de cămin, îmi pune hrană rece și mă trimite la examenul de actorie, la București”, povestește Piersic.
