De ce și-a serbat Marina Almășan ziua de naștere cu întârziere

Marina Almășan a împlinit pe 7 iunie o frumoasă vârstă, dar, spre deosebire de alți ani, cu gândul la vremea care trece, a ezitat să serbeze.

Prezentatoarea a avut însă parte de o surpriză, pentru că și familia, fratele și fiul ei, dar și cei din echipa pe care o coordonează au vrut să marcheze acest eveniment într-un anume fel.

"Anul ăsta n-am avut niciun chef să-mi serbez ziua de naștere. “Ia să îmbătrânesc eu , fără să mai fac tam-tam!” - mi-am zis și…pe 7 iunie am fugit de lume, m-am pitit de ochii săi și m-am aruncat în scris, ca să mă amăgesc că “nimic nu s-a întâmplat” și că, de fapt, am tot vârsta de anul trecut. …După care, am început să am remușcări. La lăsatul serii am trecut pe la ai mei si m-am pierdut în îmbrățișarea lor, bucurandu-mă de darurile simbolice pe care pensia li le-a îngăduit. Dar despre ce dar mai poate fi vorba, atunci cand bătrâneii aceștia doi din fața ta ți-au dăruit, de fapt, cel mai de preț dar : viața?!?…Apoi..am lăsat să treacă o zi-două și…n-am putut rezista presiunii lui Victor si a Anei, care m-au “sorcovit” cu tot dragul lor de copii cuminți, așezându-mi în poșetă cadoul lor spectaculos, despre care v-am vorbit într-o postare de acum câteva zile. A trebuit, așadar, ..să sărbătorim! …Apoi…au venit la rând fratele meu, cu Flori și Horia. Și cum să mă ascund de ei, oamenii atât de dragi mie, care-mi umplu viața de bucurie și îmi sunt alături, când mi-e atât de pustiu? Așa că…a trebuit să mă sărbătorească și ei, într-o frumoasă călătorie la Deva, unde, indirect, ne-a fost alături și Victor, cel de pe coperta cărții mele…

Iar dacă tot m-am lăsat, până la urmă, sărbătorită- oarecum împotriva voinței mele lăuntrice- cum să-mi ignor eu familia de la serviciu?!? Pe acei oameni minunați, alături de care clădesc, de atâția ani, povești pe sticla micului ecran, făcând împreună , cu entuziasm, din r- - - - t bici, care mai și pocnește câteodată? Pe acei colegi de 10, cărora le știu toate poveștile sufletului și ei mie, pe ale mele, alături de care ne-am bucurat și întristat de atâtea ori?… Și uite-așa, astăzi, când aproape că uitasem deja că s-a mai adunat un an în urma mea , am avut parte de o sărbătoare strașnică, o sărbătoare de suflet, pe ponton. Petrecerea s-a încheiat cu o dublă surpriză : o croazieră pe lacul Herăstrău și un super-tort hand-made, 

Încă de pe vremea “Ceaiului de la ora 5”, zilele de joi însemnau duminicile sufletului meu. Astfel, într-o zi de joi, o mână de oameni frumoși mi-au transformat toamna în primăvară!”, povestește Marina pe site-ul Femeide10.