Ascensiunea spaniolului: părăsit de tată, Javier Bardem a fost crescut cu dificultate de mama sa. "Uneori, nu aveam nimic de mâncare!"
Constituţia sa robustă şi succesul colosal ascund un suflet teribil de sensibil, cu o copilărie chinuită. În spatele unui actor de Oscar, regăsim un om de o modestie rar întâlnită. Nu degeaba l-a ales Penélope Cruz tocmai pe el la bine şi la rău!
Javier Bardem e ca vinul. Pe măsură ce trec anii, devine tot mai sexy şi capătă tot mai multe nuanţe. Deşi are un fizic impresionant şi este uimitor în roluri negative, actorul spaniol vădeşte o sensibilitate aparte şi o blândeţe care-l face să urască visceral violenţa. În ciuda notorietăţii uriaşe, alături de spectaculoasa lui soţie, Penélope Cruz, formează unul dintre cele mai discrete cupluri din lumea filmului. Au doi copii împreună, pe Leo Encinas Cruz (10) şi pe Luna Encinas Cruz (7), însă au declarat categoric că nu-i vor expune vreodată pe reţelele sociale. Recent, cei doi au fost surprinşi pe plajele din Sardinia, iar fotografiile de paparazzi, o şansă rară, au făcut înconjurul lumii. La scurt timp după această vacanţă, Javier a trecut printr-unul din cele mai grele momente ale existenţei sale: moartea mamei lui, reputata actriţă Pilar Bardem, la 82 de ani. Clipe cu atât mai dificile cu cât actorul, crescut fără tată, a avut mereu o conexiune specială cu cea care i-a dat viaţă (foto jos).
Javier a fost părăsit de părintele său pe când era doar un bebeluş, iar Pilar Bardem, rămasă cu trei copii în grijă, a făcut eforturi supraomeneşti să-i întreţină. „Era disperată cu banii. Dimineaţa mergea la televiziune, seara la teatru, iar noaptea la cabaret. Se întorcea acasă, dormea două ore, apoi o lua de la capăt. Tatăl meu era absent, n-am avut reperul masculin“, a declarat ani mai târziu actorul, în revista GQ, povestind şi pentru Esquire că împreună cu sora şi fratele său, rămânea singur acasă zile întregi: „Uneori nu aveam nimic de mâncare. Nici apă caldă. De multe ori nu aveam nici lumină.“ Deşi provenea dintr-o familie de cineaşti, cu bunicii actori şi unchiul regizor, Javier a povestit deseori că, în anii '60- '70, actoria nu era o meserie respectată, iar mama sa era tratată uneori ca o „prostituată“. Actorul a recunoscut că nu i-a plăcut prea mult şcoala, dar, în mod surprinzător, nu actoria a fost prima alegere, chiar dacă la şase ani primea deja primul rol. Şi-a încercat norocul ca pictor, însă fără succes, iar între 9 şi 24 de ani a făcut rugby de performanţă, însă fără a rămâne în lumea sportului. După o adolescenţă zgomotoasă şi multe bătăi în cartier, cum sângele apă nu se face, a luat, într-un final, calea actoriei. În mod absolut spectaculos, filmul care i-a adus consacrarea a fost cel graţie căruia a cunoscut-o pe actuala soţie, aflată atunci la debutul în cinema. Când au început să lucreze la pelicula cu scene toride de sex Jamón Jamón (1992), Penélope avea 16 ani, iar Javier 21. Într-un interviu GQ, poate singurul unde a acceptat să dea detalii despre povestea lor de dragoste, actorul a recunoscut că Penélope i-a picat cu tronc de atunci, chiar dacă, ciudat lucru, au devenit iubiţi abia 15 ani mai târziu. „Mi-a plăcut, dar era minoră. Nu s-a întâmplat nimic, deşi chimia era evidentă, e totul filmat. Practic, un document al pasiunii noastre. Într-o bună zi o să le arătăm imaginile copiilor şi o să le zicem: «Dragii noştri, trebuie să ridicaţi paharul în cinstea acestui film, datorită lui sunteţi aici». Foarte sexy Jamón Jamón! Părinţii lui Penelope au avut mult curaj să îşi lase fata să apară aşa. Dacă fiica mea mi-ar arăta la 16 ani un astfel de scenariu, nu mi-aş da acordul pentru nimic în lume“. Ani de zile după, Javier nu a mai văzut-o pe focoasa brunetă, mutată deja la Hollywood, până când soarta, deghizată în Woody Allen, i-a adus din nou împreună, pentru Vicky Cristina Barcelona. „Am păstrat legătura, dar fiecare călătorea în direcţii diferite. Apoi am început să filmăm la Vicky Cristina Barcelona, fără ca vreunul dintre noi să facă, totuşi, primul pas. Nu ştiu de ce, poate din timiditate, poate din profesionalism... Oricum, a venit ultima zi de filmare şi eu tot nu mişcasem nimic. Mi-am zis «Ce naiba! Trebuie să mă îmbăt». Din fericire, un prieten a decis să dea o petrecere, iar restul e istorie... “, a explicat Bardem în acelaşi interviu GQ.
Aşadar, a trebuit să vină anul 2007 ca Javier să facă pasul spre iubirea vieţii lui, relaţie pe care au recunoscut-o abia trei ani mai târziu, cu câteva luni înainte de nunta ce a avut loc la casa lui Johnny Depp din Bahamas. Cei doi au mai jucat împreună apoi în alte două filme, The Counselor (2013) şi Everybody Knows (2018), dar este cât se poate de evident, dacă ne uităm la cariera lui Bardem, că relaţia cu Penélope i-a dat avânt şi în film. Având nominalizare la Oscar pentru prestaţia din Before Night Falls (2000), primul lui film în limba engleză, actorul a pus mâna pe statuetă la scurt timp după ce a început relaţia cu frumoasa actriţă, graţie peliculei No Country For Old Men, regizată de fraţii Cohen. Rolul de psihopat, atât de bine jucat, i-a adus Oscarul pentru Cel mai bun actor în rol secundar, dar şi o premieră pentru ţara natală: primul actor spaniol care ia Oscarul. Interesant este că, la doar un an distanţă, Penélope a adus, la rândul ei, acasă premiul Academiei, pentru rolul secundar din Vicky Cristina Barcelona. Ce mai poate fi de spus despre Biutiful (2010), un film cu un succes imens la public, care i-a adus o nouă nominalizare la Oscar şi trofeul pentru Cel mai bun actor la Cannes... Deşi personajele negative îi vin mănuşă, Javier Bardem urăşte violenţa. Atât de tare că era cât pe ce să refuze rolul vieţii lui, cel al psihopatului criminal din No Country For Old Men. După fiecare scenă dură filmată, cerea să i se ia din faţa ochilor pistolul. Fobia sa pentru violenţă are la bază două experienţe nefericite din tinereţe. La 22 de ani, a încasat o bătaie soră cu moartea într-un club după ce a încercat să agaţe o fată aflată acolo cu iubitul ei. Pe care l-a şi insultat. „Partenerul şi prietenii lui m-au scos afară din bar. Noroc că eram şi eu cu ai mei. Eram toţi din echipa de rugby şi tot ne-am luat-o grav. Unul s-a ales cu un umăr fracturat, altul cu un picior rupt... Urâtă bătaie! Foarte urâtă! Dacă nu eram cu prietenii mei, mă omorau. De atunci nu mai suport violenţa, nici nu mai pot privi scene de genul ăsta“, s-a confesat pentru GQ Javier. Înainte de acest episod, când deja devenise un nume în Spania, s-a ales cu un nas spart din cauză că nişte băieţi, pur şi simplu, „au hotărât să-şi bată joc de faţa mea“ într-o noapte.
În ciuda nasului care nu şi-a mai revenit niciodată, fizionomia lui a rămas una interesantă, catapultându-l adesea în fruntea clasamentelor de sex simbol. „Pe bune? Uitaţi-vă la faţa mea“, a comentat actorul cu autoironie respectiva titulatură. „Faptul că îmi place să intru în pielea unor personaje nu înseamnă că îmi place să mă văd jucând în filme. Nu-mi suport nasul ăsta urât, vocea, ochii ăştia ridicoli. Nu pot să privesc aşa ceva“, a adăugat unul dintre cei mai sexy actori de pe planetă, care cândva a creat rumoare afirmând „nu cred în Dumnezeu, cred doar în Al Pacino!“. De altfel, are şi acum, după aproape 20 de ani, înregistrarea telefonică în care marele actor îl felicita pentru un rol. Cu aceeaşi modestie specifică, a recunoscut în Esquire că apariţia pe scena Oscarurilor în 2016 alături de Meryl Streep l-a timorat complet: „Mă încurcam în cuvinte, nu mai ştiam unde să mă uit, nu mai vedeam ce scrie pe prompter.“ Cam aşa a reacţionat şi la întâlnirea cu Angus Young, chitaristul trupei preferate, AC/DC: „Când a intrat în cameră, am căzut în genunchi de bucurie. Un pic mai aveam să încep să plâng. Cred că omul se întreba cine naibii sunt şi de unde am apărut.“ În acelaşi registru al bunului simţ, Javier Bardem a abordat tema banilor, făcând o declaraţie rar auzită din partea unui star de calibrul său: „Lucrez mult mai puţin decât mi-aş fi dorit în Spania. Nu primesc scenarii deoarece oamenii cred că locuiesc în America sau că voi cere sume astronomice, ceea ce nu-i adevărat. Dacă un film are buget, da, fireşte că aş prefera să fiu plătit, dar dacă nu are, găsim altă cale. Sunt flexibil“, a povestit soţul lui Penélope Cruz la un festival de film din Nantes. E nevoie să mai adăugăm că face terapie de ani de zile? Cu doi psihologi: unul vorbitor de spaniolă, altul de engleză. În ciuda rolurilor fenomenale şi a succesului colosal, Javier Bardem rămâne un om cu picioarele pe pământ, un soţ discret, dar foarte implicat, şi un tată dedicat. „Dacă stau departe de copiii mei mai mult de două săptămâni o iau razna, încep să mă simt rău fizic de dorul lor“, a povestit în The Guardian. La 52 de ani, actorul mai are multe de oferit, însă este mulţumit că, vorba lui Sinatra, I did it my way. „Am conştiinţa curată. Mi-am plătit datoriile. Mi-am pus la punct chestiunile importante. Dacă mor azi... ştiu că m-am descurcat în viaţă, sunt împăcat“, concluzionează Javier Bardem. Foto: Profimedia, Getty Images
