Destinul fabulos al singurei “supravieţuitoare” din filmul Pe aripile vântului. Olivia de Havilland are, acum, 104 ani şi trăieşte la Paris
Recenta decizie luată de HBO Max de a retrage filmul iconic, Pe aripile vântului, din portofoliul său din cauza scenelor rasiste, preferate de regizorii vremurilor, a născut numeroase controverse. Capodopera cinematografică este bazată pe o poveste de dragoste din timpul Războiului de Secesiunem iar în rolurile principale i-am văzut pe carismaticii Clark Gable şi Vivien Leigh. Din păcate, singura care mai trăieşte este cea care a jucat rolul lui Melanie Hamilton.
Olivia de Havilland este o actiţă anglo-americană, născută în 1916 în Tokyo, Japonia. În 1935, aceasta semna un contract cu celebra casă de producţie cinematografică Warner Brothers, iar în 1939 apărea în filmul care a scris istorie la Hollywood, Pe aripile vântului. Producţia ne purta în perioada în care Nordul şi Sudul american duceau un război ce avea la bază abolirea sclaviei. Statele din sud doreau menţinerea ei, în timp de Nordul lupta pentru eradicare.
Olivia şi-a petrecut întreaga tinereţe în California, unde s-a mutat cu mama şi cu sora ei mai mică, Joan, după divorţul părinţilor. Rolul din Visul unei nopţi de vară, de William Shakespeare, interpretat în 1933, a fost, însă, cel care i-a deschis porţile spre lumea fascinantă a actoriei, dar rolul cu care a cucerit audienţa rămâne cel al drăguţei Melanie, care se lupta cu Scarlett O’Hara pentrua-i cuceri inima lui Ashley Wilkes. Aceasta a şi reuşit, lăsând-o pe Scarlett în braţele lui Rhett Butler, interpretat de Clark Gable.
Însă nu doar cariera artistică a fost interesantă în ceea ce o priveşte pe una dintre legendele vii ale vechiului Hollywood. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, ea s-a pus la dispoziţia armatei, a făcut turul spitalelor şi o puteai auzi frecbvent la radio, încercând să-i distreze pe cei aflaţi pe front. Ea a vizitat în acea perioadă de tristă amintire numeroase câmpuri de luptă din zona Pacificului, oferindu-şi ajutorul în semn de recunoştinţă pentru cei care luptă pentru ţară, punându-şi chiar şi viaţa în pericol. Într-una dintre vizitele sale pe front a contactat pneumonie şi a fost nevoie de un tratament îndelungat pentru a se vindeca.
Pe marile ecrane, ea făcea un cuplu îndrăgit cu Errol Flynn. Şi deşi ambii au recunoscut că timpul îndelungat petrecut la studiouri i-a făcut să se îndrăgostească unul de celălalt, sentimentele lor nu au trecut nici testul timpului şi nici dincolo de platouri. În viaţa reală cei doi nu au reuşit să aibă, niciodată, o relaţie. Însă Olivia a fost căsătorită de două ori şi a avut doi copii, pe Benjamin şi pe Gisele. Gisele este jurnalistă în Franţa, însă Benjamin a murit în 1991 din cauza limfomului Hogkin.
Prima căsătorie a avut loc în 1946 cu veteranul din marină Marcus Goodrich, iar cea de-a doua cu editorul revistei Paris Match, Pierre Galante, în 1955. Nicio căsnicie nu a rezistat, însă, până la final. Tot în ceea ce priveşte viaţa personală, actriţa a avut relaţii cu Howard Hughes, cu actorul James Stewart, dar şi cu regizorul John Huston. Fascinată de cultura franceză, Havilland a publicat o carte în 1962, intitulată Every Frenchman Has One, iar din 1950 s-a mutat la Paris, unde trăieşte şi în prezent.
Atât ea, cât şi sora ei, Joan, au câştigat Oscarul, însă dincolo de succesul de pe ecrane, între ele a existat mereu un război ce avea la bază competiţia la Hollywood. De altfel, Joan a luat numele tatălui ei vitreg, Fontaine, pentru a nu mai fi asociată şi comparată cu sora ei mai mare. Răzbunarea publică lui Joan a avut loc în anul 1941, când Olivia a pierdut un Oscar pentru Cea mai bună actriţă în faţa ei, dar a câştigat unul în 1946 pentru rolul din To Each His Own şi un al doilea pentru The Heiress, în 1949. Războiul dintre ele pornise încă din copilărie, când, după cum Olivia declara într-un interviu, cea mai mare problemă era că “trebuia să împărţim camera”. Revista LIFE publica, în 1942, un portret al celor două surori, din care reieşea că, la vârsta de 9 ani, Joan a decis că trebuie să îşi omoare sora. Voia să o lase pe Olivia să înceapă o bătaie, căci lucrul acesta se întâmpla frecvent între ele, iar apoi să o lovească între ochi şi să invoce legitima apărare. Din fericire, Joan a renunţat la planul ei desprins din scenariile de filme.
Mult timp, Joan a trăit în umbra Oliviei, deoarece fusese plecată să locuiască cu tatăl lor biologic, în Japonia, iar când a revenit în America, sora ei mai mare era deja vedetă. Mânată de orgoliu şi de competiţia permanentă dintre ele, Joan s-a decis că vrea şi ea să fie actriţă. Însă Olivia a încercat mereu să o împiedice să lucreze la aceeaşi casă de producţie cu ea. Războiul lor a durat până la finalul vieţii lui Joan, deoarece Olivia a acuzat-o de nepăsare atunci când mama lor avea cancer în stadiu terminal. În timp ce Havilland a rămas să o îngrijească, Joan pleca mereu în turnee. Într-un interviu acordat revistei People, Joan declara: “Poţi divorţa de sora ta aşa cum divorţezi de soţi. Nu ne mai vedem deloc şi nici nu intenţionez să o mai fac. M-am măritat prima, am luat prima un Oscar şi am devenit mamă prima. Dacă mor, va fi furioasă că, din nou, am fost prima”.
Dar dincolo de viaţa personală, Olivia era extrem de implicată la Hollywood. Aceasta voia să renunţe, la un moment dat în cariera ei, la contractul cu Warner Bros, aşa că, în 1943, le-a intentat un proces. Aceasta a câştigat, iar instanţa a decis că aceste contracte ale actorilor ar trebui limitate la o durată de 7 ani. Demersul ei poartă, şi astăzi, numele de Legea De Havilland.
Războiul cu sora ei a urmărit-o, însă, mult timp, alegând să dea în judecată casa de producţie FX când aceasta a decis să lanseze, în 2017, filmul Feud: Bette and Joan, în care Catherine Zeta Jones juca chiar rolul Oliviei. Aceasta a avut câştig de cauză, curtea susţinând că există elemente de defăimare. Olivia de Havilland va împlini, pe 1 iulie, vârsta de 104 ani şi locuieşte şi astăzi departe de lumea Hollywoodului, în ţara pe care a iubit-o cel mai mult, Franţa.
Foto: Getty Images/Profimedia Images