Dinastia Kim din Coreea de Nord - Între tentaţiile Occidentului şi iluzia dictaturii eterne
De la Kim Ir-sen, la Kim Jong-il şi Kim Jong-un, Coreea de Nord a cunoscut o istorie a terorii instituţionalizate. O eră întunecată care, din păcate, nu dă semne să apună prea curând.
Probabil cea mai izolată ţară a Planetei, în ciuda amplasării sale central-estice în Asia, Coreea de Nord a fost idealiză de popor drept „Ţara dimineţilor proaspete“. În realitate, soarele nu mai străluceşte de mult pe cerul naţiunii aflate între China (Regatul de Mijloc) şi Japonia (Ţara Soarelui Răsare). Căci singurul care are dreptul să strălucească e liderul ei suprem.
Pare greu de crezut că odată această peninsulă era guvernată de una dintre cele mai vechi civilizaţii şi că dinastia Yi a ţinut piept sute de ani invaziilor mongole şi japoneze. Declinul a început odată cu ieşirea de sub influenţa Chinei şi anexarea în 1910 la Japonia. Dar „marea schismă“ a Coreei s-a produs la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Nordul a trecut sub tutelă rusească, iar Sudul sub protectorat american.
În 1948, anul de „naştere“ al Coreei de Nord, sovieticii l-au impus ca premier pe Kim Ir-sen, comandant în armata rusă din Siberia şi activist al Partidului Comunist Chinez încă de la vârsta de 19 ani, care îşi demonstrase fidelitatea faţă de comunişti luptând în gherila anti-japoneză. El a dat startul „comunizării“ nordului prin deposedarea fermierilor de terenuri şi naţionalizarea industriei şi transporturilor, pe modelul instituit de Nikita Hruşciov în U.R.S.S. Dar, odată ajuns preşedinte, în 1972, şi-a construit propria ideologie (Juche), una de independenţă faţă de orice stat, cu un control intern complet şi o izolare perfectă faţă de orice element exterior. Plus un intens cult al personalităţii: era marele lider venerat şi temut, cu portrete omniprezente, sute de statui impozante, personificări în media, cu ziua de naştere transformată în sărbătoare naţională şi cu dobândirea titlului de Preşedinte Etern.
În acest climat a crescut Kim Jong-il, cel mai mare fiu al lui Kim Ir-sen şi al primei sale soţii, Kim Jong-suk, încadrată şi ea în armata sovietică. Propaganda spune că, pe 16 februarie 1941, acesta s-a născut într-o tabără revoluţionară secretă condusă de tatăl său, la poalele muntelui sfânt Paektu, la graniţa cu China. Şi că, la venirea lui pe lume, ar fi apărut un curcubeu dublu, florile ar fi înflorit în plină iarnă şi pe cer ar fi părut o nouă stea. Un mit eroic menit să şteargă cu buretele realitatea sumbră, aceea că a văzut lumina zilei într-o locuinţă sărăcăcioasă din U.R.S.S., unde familia se afla sub protecţie sovietică. Şi că, până la 7 ani, când tatăl său a preluat puterea, a îndurat multe lipsuri. Mai mult, băiatul a crescut fără mamă, care a murit în 1949 la vârsta de 31 de ani, la naşterea unei fetiţe – al treilea copil al ei cu Kim Ir-sen. Ulterior, Kim Jong-il a avut alţi patru fraţi şi o mamă vitregă, pe Kim Sung-ae.
Ca prim născut, Kim Jong-il s-a bucurat de privilegii absolute. Chiar şi de iertarea absolută, după ce se spune că şi-ar fi înecat unul dintre fraţi, care avea doar doi ani. Chipurile, după ce amândoi ar fi căzut în apă, el ar fi ieşit primul la suprafaţă, împingându-l la fund pe celălalt. Martorii spun că el râdea în timp ce frăţiorul său se îneca...
Cu un tată distant şi rece, Kim Jong-il a crescut venerând armele şi războiul şi urându-i pe americani – care l-au împiedicat pe Kim Ir-sen să preia Coreea de Sud în timpul războiului de patru ani. De altfel, pe durata conflictului (1950-1953), moştenitorul a fost ţinut sub protecţie în China, iar la reîntoarcerea în ţară a fost primit cu bogăţii, asemeni unui fiu de prinţ.
Ca adolescent, era încurajat să facă sport şi călărie şi era instruit de cei mai buni profesori – dar era scund şi lipsit de vigoare, răsfăţat şi insolent. La universitate, s-a îndrăgostit de o colegă de la filologie, Kim Yong-sook, pe care a cerut-o de soţie. Căsătoria lor e singura oficială, deşi Kim Jong-il a mai avut două soţii: pe Song Hye-rim, vedetă a filmului nord-coreean în anii ’60, care i-a dăruit un fiu, Kim Jong-nam (n. 1971); şi pe Ko Yong-hui, mama urmaşului său, Kim Jong-un (n. 1984). Dar Kim Jong-il avea şi amante, cea mai apropiată fiindu-i secretara Kim Ok – asta în ciuda faptului că era un bărbat neatrăgător, supraponderal şi scund (1,60 m), care purta tocuri şi o frizură umflată, ca să pară mai înalt.
Secretomania din jurul vieţii sale private se datorează şi primului rol atribuit de tatăl său după absolvire: acela de director al Ministerului Propagandei. Dar pentru că era fascinat de tot ce înseamnă lumea spectacolului, s-a autoproclamat şef al Ministerului Culturii şi Artelor, folosindu-şi influenţa pentru a produce piese de teatru, opere şi filme şi pentru a rescrie astfel istoria ţării şi realitatea regimului Kim. Şi, în nebunia sa, în ’78 a răpit un cuplu de cineaşti reputaţi din Coreea de Sud, o actriţă şi soţul ei regizor, care să-l ajute să creeze filme de propagandă. Asta i-a consolidat autoritatea, eliminând în paralel orice posibil contracandidat la numirea sa ca succesor şi comandând răpiri şi atentate în Coreea de Sud, invidios pe reuşitele economice ale vecinilor.
Deşi tributar principiilor totalitare, „Marele regizor“ era fan al Occidentului, având o colecţie de peste 20.000 de filme americane (adora Gladiatorul, Vineri, 13 şi seriile Naşul şi James Bond), dar şi de sticle de coniac Hennesy – pentru care a cheltuit 700.000 $ într-un singur an! Cultul personalităţii pusese cu totul stăpânire pe el, comandând biografii şi articole de presă cu el ca „lider preaiubit“. O titulatură devenită oficială în 1994, când Kim Ir-sen, Preşedintele Etern, s-a dovedit a avea o existenţă totuşi muritoare – a fost decretat doliu naţional, o zi în care „până şi animalele au plâns“…
Cu astfel de predecesori, Kim Jong-un, licenţiat în Fizică şi Artă militară, nu putea fi altfel decât versiunea lor upgradată. Ajuns la putere în 2011, la moartea tatălui său, deplânsă cu forţa de întreg poporul vreme de trei luni, el a moştenit nu doar pasiunea pentru filme, Coca-Cola, McDonald’s şi baschet american (e prieten cu Michael Jordan!); ci şi imensele parade militare şi manifestările sincron de pe stadioane; nu doar brutalitatea, viclenia şi nebunia; nu doar terorismul, execuţiile publice şi armele de distrugere în masă; ci şi o ţară înfometată, terorizată, înregimentată şi complet izolată de lume, apărată de cea mai mare armată de pe Glob şi în interiorul căreia funcţionează mii de lagăre de muncă, în care se ordonă experimente şi torturi.
Căci în spatele clădirilor somptuoase în stil stalinist, a bulevardelor largi lipsite de trafic şi a hotelurilor construite special pentru turiştii străini, dinastia Kim a ţinut ţara în întuneric, la propriu. Lipsa curentului, a hranei, a medicamentelor şi chiar a zilelor de repaus au secătuit populaţia, afectată de malnutriţie, boli şi extenuare.
O realitate care continuă să existe sub actualul lider de la Phenian, care şantajează planeta cu războiul nuclear şi care are un succesor asigurat – soţia sa, Ri Sol-ju, născându-i o fetiţă, Kim Ju-ae (n. 2010), şi alţi doi copii (momentan cu identitate protejată).
Rămâne, însă, de văzut ce-i va rezerva viitorul lui Kim Jong-un, pe care viciile l-au adus într-o stare fizică critică, pe 12 aprilie el fiind supus unei operaţii pe cord căreia nu i-a făcut faţă prea bine. De fapt, la această oră, Coreea de Nord ia în calcul numirea surorii sale, Kim Yo Jung (32), la cârma ţării, în situaţia în care starea lui se va agrava.
