Mircea Albulescu, uriaşul actor cu o singură mare iubire. Ce suferinţă l-a marcat: "Am fugit de acasă vreo opt luni pentru că nu mai puteam suporta"
Actorul dispărut în urmă cu cinci ani a fost fidel artei actoriceşti în aceeaşi măsură în care s-a dedicat şi căsniciei de peste 50 de ani cu Maria Albulescu
Extrem de discret în privinţa vieţii personale, marele actor născut pe 4 octombrie 1934 la Bucureşti a avut, însă, mai multe pasiuni prea puţin sau deloc ştiute de marele public. Omul cu trei nume şi sprâncene dramatice care îi arcuiau parcă spre cer talentul ar fi putut fi... în altă viaţă, arhitect. Pe numele din cartea de identitate Iorgu Albulescu, nume ales de tatăl său, Vasile, dirijor de orchestră militară, actorul era trecut în certificatul de naştere Constantin Albulescu, după numele naşului - dar pe scenă a devenit cunoscut drept Mircea Albulescu, numele ales de mama sa, Olga Tempinski. În 1952 a absolvit Şcoala Medie de Arhitectură - şi abia în 1956 a devenit şi absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesoarei Aura Buzescu - şi chiar în ultimul an de facultate a fost selectat de către doamna Lucia Sturza Bulandra pentru teatrul pe care îl conducea. A urmat o serie impresionant de lungă de roluri aplaudate pe scenele de la Bulandra, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional Bucureşti, dar şi Teatrul Metropolis sau Teatrul Act. Însă şi prestaţiile din filme sunt memorabile - aşa cum au rămas rolurile din pelicule ca "Actorul şi sălbaticii" sau "Cel mai iubit dintre pământeni". Dincolo de teatru şi film, pe lângă înclinaţia spre arhitectură, Mircea Albulescu a fost şi poet, publicând şapte volume de versuri. "Poezia pentru mine este un supliment de fericire", spunea el.
În acelaşi an în care a abslovit IATC-ul, la doar 22 de ani, s-a căsătorit cu Maria, doamna inimii sale vreme de mai bine de jumătate de secol, cea care i-a dăruit, după ani de încercări, şi unicul urmaş, pe fiul Matei. Dedicat căsniciei sale, Mircea Albulescu a fost profund marcat de moartea soţiei, Maria pierzând lupta cu cancerul în anul 2007. Ulterior, marele actor avea să facă o confesiune care transmitea cutremurătoarea lui durere: "După mai bine de 50 de ani de convieţuire, primul gest neprietenos pe care l-a făcut nevastă-mea a fost să moară înaintea mea. Am fugit de acasă vreo opt luni, pentru că nu mai puteam suporta. Fiecare colţişor îmi amintea de ea... În acest răstimp, am chemat meşterii care mi-au schimbat totul în casă. Acum încerc să învăţ să gătesc, ştiu să fac cartofi prăjiţi fără grăsime şi fripturi la grătar. Unde nu reuşesc să mă descurc în materie de arta culinară, mai întreb prietenii: Traian Stănescu e cel mai mare ciorbagiu, Petrică Vasilescu e cofetar, Victor Rebengiuc e grataragiu. Ion Besoiu ştie cel mai bine să facă piaţă, iar Şerban Ionescu pregăteşte vânat şi peşte. Da, până a trăit Amza, mergeam împreună la vânătoare şi la pescuit...". Durerea pierderii soţiei se pare că l-a şi îmbolnăvit de inimă. În noiembrie 2014, a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă, la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara. "Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare. Soţia mea a încetat din viaţă, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia acolo sau dincolo", declara actorul într-un interviu la Antena 2, cu doar un an înainte de a se stinge din viaţă, în 2016, la 81 de ani... Foto: Arhivă
