Nominalizat de Oscar, Gary Oldman face dezvăluiri cutremurătoare: "Consumam atâta vodcă, încât mă trezeam dimineaţa cu limba neagră"
Nominalizatul la Oscar a supravieţuit abuzurilor tatălui său alcoolic, propriului alcoolism, celor patru divorţuri din viaţa sa şi unor acuzaţii care erau cât pe ce să-i încheie cariera la Hollywood.
Pe 28 februarie, Oldman (63) a plecat acasă cu mâna goală, după ce filmul care-l are ca protagonist, Mank (2020), primise nu mai puţin de şase nominalizări la Globurile de Aur. Pe 26 aprilie, însă, unul dintre cei mai talentaţi actori din Cetatea Filmului are şanse să primească cel de-al doilea Oscar din cariera sa, cu acelaşi rol care-i vine mănuşă. Şi cum să nu fie convingător ca alcoolic notoriu, când rolul pare inspirat chiar din viaţa lui?! Gary n-a mai pus gura pe băutură de 24 de ani, însă a cunoscut străfundurile depedenţei mai bine ca oricine: “Alcoolismul e ca un balaur cu trei capete. Te atacă pe plan spiritual, emoţional şi fizic.”
Abandonat, la 7 ani, de un tată alcoolic şi violent, actorul i-a copiat exemplul la maturitate, ajungând să consume câte două sticle de vodcă zilnic, până i se înegrise limba. Proaspăt mutat din Londra natală la Hollywood, actorul petrecea de zor cu alt alcoolic versat, Kiefer Sutherland, şi nici măcar noaptea petrecută după gratii, în 1991, după ce fusese prins beat la volan, nu l-a trezit la realitate. De fapt, în 1995, producătorii filmului The Scarlet Letter ajunseseră să-i şoptească replicile în cască, de beat criţă ce era şi incapabil să le memoreze. Totul până când partenera lui de platou, Demi Moore, n-a mai suportat situaţia şi l-a tras deoparte pe Oldman: „Eşti foarte bolnav, trebuie să te retragi. Îmi fac multe griji în privinţa ta.”
Abia atunci şi-a propus să pună capăt ultimei beţii crunte din viaţa lui, care dura de 70 de zile. S-a înscris, resemnat, la Alcoolici Anonimi şi s-a ţinut departe de băutură. „Ştiam că urma să mor. Şi mai aveam atâtea de făcut! Pentru numele lui Dumnezeu, eu sunt încă aici, în viaţă, pe când cei care River Phoenix nu mai sunt...” Nici tatăl lui, care a murit în 1986, la 62 de ani, din cauza insuficienţei hepatice cauzate de acelaşi viciu nemilos.
Alcoolism din tată în fiu
Leonard Bertram Oldman, un marinar devenit sudor, l-a părăsit pe Gary când copilul de-abia începuse şcoala, însă, chiar şi-n absenţa lui, şi-a influenţat băiatul mai mult decât ar fi fost cazul. „Sufăr de alcoolism, este ereditar. L-am văzut pe tata înainte să se stingă şi-mi amintesc şi acum imaginea unui bătrân care trăgea să moară...”, a dezvăluit Oldman răvăşit. După ce a reuşit să renunţe la băutură, Gary a scris scenariul pentru Nil By Mouth, un film despre copilăria lui petrecută în sudul Londrei. „Bună parte din film e despre tata...”, recunoaşte actorul.
„El a lovit-o pe mama cu bocancul şi a încercat s-o înece. În film n-am putut reda întreaga realitate, pentru că era odioasă. Nimeni n-ar fi crezut grozăviile care s-au petrecut la noi acasă.” Kathleen Oldman, mama lui Gary, şi-a crescut copiii, pe el şi pe sora lui, singură şi-a fost întotdeauna de partea fiului ei. „Mama, pune de ceai, aduc Oscarul acasă!”, i-a transmis actorul în 2018, când a primit statueta de aur. Kathleen a murit la trei luni după ce-şi văzuse băiatul câştigând Oscarul. Avea 98 de ani şi s-a dus împăcată că fiului ei îi sunt, în sfârşit, recunoscute meritele.
N-a fost uşor pentru Gary să-şi facă un nume în actorie. Întreaga lume i-a fost potrivnică încă din şcoală, când şi-a anunţat dirigintele că voia să lucreze la BBC şi mai că i s-a râs în faţă. Apoi, la 16 ani, a abandonat liceul şi s-a angajat la un magazin de echipamente sportive, deşi gândul tot la RADA (Royal Academy of Dramatic Art) îi rămăsese, o şcoală renumită de actorie care i-a format pe Peter O'Toole, Roger Moore şi Vivien Leigh. Cu toate că se specializase de mic doar în muzică, fiind un pianist desăvârşit, Gary s-a hotărât să se facă actor imediat ce văzuse interpretarea lui Malcolm McDowell în The Raging Moon (1970).
Însă, când şi-a luat inima-n dinţi şi s-a prezentat la primul casting din viaţa lui, specialiştii din comisia RADA l-au sfătuit să facă bine să-şi asigure altă carieră şi să uite de actorie. N-a făcut-o. În 1976, s-a înscris la Facultatea de Actorie Rose Bruford şi a acceptat orice job posibil care să-i permită să se întreţină singur în studenţie - de la muncitor necalificat şi portar, la vânzător şi măcelar într-un abator, unde era responsabil cu decapitarea porcilor.
„E cel mai bun!”, a recunoscut Brad Pitt
Rolul din teatru care l-a scos din anonimat a fost Scopey din drama The Pope's Wedding (1984), pentru care a şi fost desemnat Cel mai bun actor începător, iar pe marele ecran şi-a făcut debutul doar la insistenţele regizorului Alex Cox. Gary refuzase de trei ori rolul Sid Vicious, din Sid and Nancy (1986), din pur snobism: „Consideram teatrul superior filmului...” Şi, într-adevăr, iubea scena mai mult ca orice, după cum a remarcat şi regizorul Luc Besson, care n-a uitat cum putea Oldman să recite orice pasaj din Hamlet pe platourile de filmare de la The Fifth Element (1997), cu toate că nu mai jucase Shakespeare de zece ani.
Primul blockbuster din cariera sa a fost JFK (1991), regizat de Oliver Stone, după care a continuat să aleagă cu preponderenţă roluri întunecate, pe care le execută ireproşabil. Fie că a fost basistul trupei punk Sex Pistols sau Lee Harvey Oswald (adică asasinul lui Kennedy), Contele Dracula, Ludwig Van Beethoven sau Winston Churchill, Gary Oldman a reuşit să se confunde, de fiecare dată, cu personajul lui. Şi nu puţini sunt cei care îşi scot pălăria în faţa talentului său ieşit din comun: „E cel mai bun!”, a recunoscut Brad Pitt, completat de George Clooney: „Gary, nu ştiu ce altceva mai faci în viaţa ta, dar continuă să joci, că ne nenoroceşti pe toţi!”
Oldman a petrecut şase ore zilnic la machiaj, atunci când a interpretat singura victimă supravieţuitoare a lui Hannibal Lecter, în Hannibal (2001), şi n-a crâcnit o secundă. N-a obiectat nici atunci când s-a desfăşurat campania de promovare a filmului de mare succes şi numele lui lipsea de pe afişe şi din restul materialelor de marketing. A fost o chestiune de bani, mai-marii casei de producţie au preferat să-i pună doar pe Sir Anthony Hopkins şi pe Julianne Moore pe posterele de prezentare, pentru a nu fi nevoiţi să adauge câteva zerouri şi la salariul lui Gary. Dar satisfacţia unei munci meticulos executate a fost întotdeauna prioritară unei remunerări consistente pentru cameleonicul actor. Chiar şi cu riscul de a-şi pune în pericol sănătatea.
Sacrificii profesionale
Pentru fabulosul rol din Darkest Hour (2017), Oldman a primit aproape toate premiile posibile – Oscar, BAFTA, Screen Actors Guild şi Globul de Aur – dar nu fără sacrificii. S-a intoxicat cu nicotină şi-a ajuns la spital pentru o colonoscopie de urgenţă, după ce fumase câte 12 trabucuri pe zi, pe întreaga perioadă a filmărilor.
Începutul anilor 2000 n-a fost deloc productiv pentru el. Nu prea mai primea de lucru după ce a criticat montajul făcut de Dream Works la The Contender pentru a face filmul să pară mai democratic. Fără să vrea cu orice preţ să-şi impună părerile politice, trebuie să recunoaştem că Oldman n-a fost niciodată marioneta studiourilor de producţie cinematografică sau a echipei sale de PR. Şi-a spus întotdeauna sincer părerea, indiferent de consecinţe. Ca-n 2014, când a ţinut să precizeze, într-un interviu Playboy, că există prea multă corectitudine politică în cultura americană şi că Hollywoodul e condus de evrei. Asemenea remarci erau cât pe ce să-l coste întreaga carieră. Punct.
S-a justificat cum a putut mai bine, însă, până n-a publicat nişte scuze oficiale, nimeni nu mai voia să aibă de-a face cu el. Cu toată nonşalanţa lui şi francheţea pe care o etalează adesea în public, te şi întrebi cum o fi el acasă, în intimitate. Dificil, cum altfel?! Cel puţin asta susţin cele mai multe dintre fostele lui soţii. Cu prima doamnă Oldman, actriţa Lesley Manville, s-a însurat în 1987 şi a părăsit-o doi ani mai târziu, când fiul lor, Alfie, de-abia făcuse trei luni, iar el de-abia o cunoscuse pe Uma Thurman, la Hollywood. A procedat exact ca tatăl lui, care şi-a abandonat familia fără să privească în urmă. Îndrăgostit până peste cap de superba Uma, care n-avea mai mult de 18 ani atunci, s-a căsătorit cu ea în 1990.
Căsnicia cu Uma Thurman
Cei doi actori din State of Grace se întâlniseră prin amicul lor comun Sean Penn şi a fost dragoste la prima vedere între ei, însă diferenţa de vârstă de 12 ani dintre ei şi alcoolismul lui şi-au spus destul de repede cuvântul în cuplu. După ce a încercat în zadar să-l determine să ducă o viaţă mai sănătoasă, Thurman s-a săturat de nesfârşitele scăpări ale soţului ei. Într-o bună zi, s-a aşezat la birou şi i-a scris o scrisoare de „Adio!” lui Gary, în care i-a reproşat să era imposibil de trăit cu el.
Şi, din păcate, n-a existat niciun happy end pentru ei, în ciuda celor doi copii pe care-i au împreună – Charlie (22) şi Gulliver (23). „Soţia lui Gary Oldman l-a acuzat că a bătut-o şi că a cheltuit mii de lire sterline pe alcool, droguri şi prostituate”, scria Daily Mail înainte de-a se depune actele de divorţ. Şi, după cum era de aşteptat, despărţirea a fost şi mai crâncenă decât mariajul, Donya continuând atacul la adresa lui: „Încercam să sun la poliţie când Gary m-a apucat de gât şi m-a strâns. Mi-a smuls receptorul din mână şi m-a lovit cu el de trei-patru ori. Ambii copii plângeau.” Acuzaţiile ei rămân sub semnul întrebării atât timp cât judecătorul i-a acordat tatălui întreaga custodie a copiilor lor, iar fiul lor cel mare, Gulliver, a ţinut să-l sprijine, în mod public, pe singurul părinte care i-a fost aproape încă din copilărie. „Am fost acolo când a avut loc «incidentul» şi vreau să fac o singură precizare – nu s-a întâmplat!”, a vorbit fiul lor despre „durerea cauzată de minciunile ei”.
Tată singur
Despre cea de-a patra soţie ştim prea puţine. Poate pentru că Alexandra Edenborough, compozitoare şi cântăreaţă de jazz, l-a prins pe individ în toane mai bune. Sau poate pentru că a luat cele 3,3 milioane de dolari stabilite la divorţ, plus câteva maşini şi case, şi şi-a ţinut gura închisă despre căsnicia lor de 7 ani. Aflat acum la cel de-al cincilea mariaj, Gary a recunoscut că „relaţiile sunt foarte, foarte dificile”. „Câteodată trebuie să treci prin altele, ca să ajungi să ai o căsnicie pe viaţă”, se împacă singur cu gândul că poate şi-a găsit, în sfârşit, perechea.
Foto - Profimedia
