Portretul unui fost preşedinte! Viaţa lui Barack Obama, cel care a schimbat istoria la Casa Albă

Este alb, este negru, unde este locul lui? Sunt întrebări care i-au marcat devenirea acestui politician carismatic născut pe o insulă şi crescut de oameni care nu arătau ca el. Când a găsit răspunsul, Barack a schimbat istoria la Casa Albă.

"Nu mai este treaba mea!". Dacă ar putea vorbi, cam asta ar putea spune cea mai recentă fotografie cu fostul preşedinte american vâslind în noul an pe o placă de paddleboarding, în apele atât de cunoscute ale Hawaii-ul natal, în timp ce America se scufundă. Cel care a părăsit Casa Albă în 2017, cedându- i locul unui Donald Trump care a diviza America, se întoarce, în fiecare an, în Honolulu, sub soarele şi în peisajul exotic care i-au marcat copilăria şi destinul măreţ. O fi ceva în aerul respirat acolo şi-n zenul de care tenconjori, atunci când pui piciorul pe această insulă, altfel nu înţelegem cum reuşeşte preşedintele de 59 de ani să fenteze timpul şi bătrâneţea? Sau cine ştie, or fi genele, unele despre care ne propunem să vorbim mai mult decât am făcut-o până acum, în aceste rânduri dedicate unui om despre care s-au scris atâtea.

Spre deosebire de alte nume mari care s-au perindat pe la Casa Albă, Barack Obama nu se trage dintr-o dinastie politică. Chiar şi-aşa, arborele lui genealogic nu este deloc plictisitor. Bunicii din partea mamei, Madelyn şi Stanley Dunham, aveau origini scoţiene şi irlandeze şi puteau fi consideraţi liberali după standardele de atunci ale unor americani născuţi în statul Kansas. Au locuit o perioadă în Oklahoma, Texas, ba chiar şi-n Washington, înainte să se stabilească în Insulele Hawaii, în anul 1960, la un an după ce acest stat a fost admis în SUA. „Preocuparea lor era munca – bunica lucra ca vicepreşedinte la o bancă locală, iar bunicul era agent de asigurări. Îşi plăteau facturile şi se bucurau de micile plăceri ale vieţii“, spune Barack în noua lui autobiografie, „A Promised Land“. Singurul copil al acestui cuplu liniştit careşi vedea de treaba lui a fost mama lui Barack, Ann Dunham. Mult mai rebelă şi cu păreri personale la care ţinea ca la ochii din cap, aceasta a început să se răvrătească încă din liceu împotriva convenţiilor: citea poezie controversată şi obişnuia să dispară zile întregi cu prietenii la San Francisco, fără să spună nimănui.

„Când eram mic, ea mi-a povestit despre marşurile pentru drepturi civile şi împotriva războiului din Vietnam, despre feminism (chestiuni legate de plata egală, nu neapărat de refuzul de a-şi epila picioarele) şi despre lupta împotriva sărăciei“, povesteşte fostul preşedinte despre cea care l-a născut şi l-a influenţat. Atât aceasta, cât şi bunicii lui i se adresau cu diminutivul Barry, câteodată scurtat chiar şi Bar. Convingerile mamei lui Barack erau cât se poate de clare, însă viaţa de familie a acesteia... mult mai complicată. Ann a fost căsătorită de două ori, de ambele dăţi alegând să-şi împartă viaţa cu bărbaţi de culoare.

„Dezgustată de rasism, se va căsători cu bărbaţi de altă rasă nu o dată, ci de două ori şi-şi va trata copiii mulatri cu o dragoste infinită. Fără să fie influenţată de constrângerile societăţii, va divorţa de amândoi aceşti bărbaţi când ei se vor dovedi de nesuportat şi va urma o carieră pe care singură şi-a ales-o, crescându-şi copiii după standardele decenţei şi făcând cam tot ce îşi doreşte ea“, îşi elogiază Barack mama în această biografie.

Primul dintre aceşti doi bărbaţi de culoare a fost tatăl preşedintelui, kenianul Barack Obama senior. Ann şi Obama s-au întâlnit în 1960, la un curs de limba rusă de la Universitatea Hawaii din Manoa, acolo unde tatăl preşedintelui se înrolase ca student străin cu bursă. Un an mai târziu, pe 2 februarie 1961, cei doi se şi căsătoreau într-o ceremonie care a avut loc în Wailuku, presaţi de venirea pe lume a lui Barack Jr, născut după doar şase luni de la căsătorie. Cum era de aşteptat, acest mariaj pe fugă n-a mers, iar în 1964, după ce şi-a terminat studiile, Obama senior a divorţat de Ann şi s-a întors în Kenya, unde s-a însurat pentru a treia oară (mai fusese căsătorit şi înainte s-o cunoască pe mama lui Barack). „Nu mi-a trecut deloc prin minte că tatăl meu nu arată deloc precum oamenii din jurul meu, că era cât se poate de negru, iar mama, albă ca laptele.“ Acest tată care a făcut carieră în Ministerul de Finanţe al ţării sale şi-a vizitat o singură dată fiul în Hawaii, de Crăciunul anului 1971. Mai târziu, în 1982, pe când Obama avea 21 de ani, seniorul avea să moară prematur, într-un accident de maşină.

Cu un tată în mare parte absent, Obama avea să-şi regăsească figura paternă în persoana indonezianului Lolo Soetoro, al doilea soţ al mamei sale, pe care aceasta l-a cunoscut în anul 1963 şi cu care s-a căsătorit în 1965, la un an după primul divorţ. Şi acesta era un student străin la Universitatea din Hawaii, iar când i-a expirat viza de studii, a trebui să se întoarcă în Indonezia, urmat de Ann şi Barack. Între vârstele de şase şi zece ani, juniorul a studiat la şcolile de stat din Indonezia, în limba locală, ceea ce l-a făcut pe acesta să reuşească să o vorbească fluent.

Din acest al doilea mariaj al mamei sale a provenit sora asiatică a lui Barack, Maya Kasandra, în vârstă de 50 de ani, de care fostul preşedinte este foarte apropiat şi-n zilele noastre. În acest du-te-vino generat de căsniciile mamei sale, Barack a găsit un fel de echilibru emoţional în familia bunicilor materni, cu care a şi locuit o perioadă, pe când a urmat cursurile colegiului privat Punahou, o şcoală de top din Honolulu. În 1980, mama lui Barack divorţa de Lolo şi se întorcea în Hawaii, acolo unde avea să moară, în 1995, de cancer uterin şi ovarian. Bunica Madelyn avea să-i supravieţuiască până pe 2 noiembrie 2008, plecând din această lume cu doar două zile înainte ca nepotul Barack să fie ales preşedinte. Nu-i aşa că diversitatea din familia fostului preşedinte este cât se poate de inedită şi interesantă? Un fel de Naţiunile Unite la o scară mai mică, cum spunea chiar Obama, cu rădăcini în Kenya (şi alţi şapte fraţi din partea tatălui), Irlanda (şi-a întâlnit verişorii din localitatea Moneygall în anul 2011), posibili strămoşi amerindieni şi o a doua familie în Indonezia. „Am rude care arată ca Bernie Mac (comediant american de culoare) şi rude care arată ca Margaret Thatcher“, se amuză Barack. Acum este amuzant, dar în tinereţea fostului preşedinte acest mix etnic ameţitor din familia lui l-a făcut să resimtă nevoia de apartenenţă.

Este alb, este negru, unde este locul lui? Pentru a-şi elibera mintea de astfel de întrebări, Barack avea la îndemână mijloacele cele mai populare (şi periculoase) în acei ani teribili. Da, Obama obişnuia să bea şi fuma marijuana, ba a căzut pradă chiar şi consumului de cocaină în perioada adolescenţei lui. După ce a absolvit liceu, în 1979, Barack s-a mutat în Los Angeles cu o bursă la Colegiul Occidental, apoi, în 1981, s-a transferat la Universitatea Columbia din New York, unde a absolvit secţia de ştiinţe politice, cu specializarea relaţii internationale şi literatură engleză. Dar dincolo de realizările lui academice, despre care s-a mai scris în toţi aceşti ani, mult mai puţin s-a ştiut despre amorurile acestuia de dinainte de Michelle Obama. Căci au fost câteva, foarte intense chiar!

Cea care a fost la un pas să devină, peste ani, Primă Doamnă este profesoara de antropologie de origine olandezo-japoneză Sheila Miyoshi Jager, pe care Barack a întâlnit-o pe când lucra pe post de organizator comunitar în Chicago, în anii ’80. Despre această relaţie s-a aflat de-abia în mai 2017, la câteva luni după ce Obama părăsea Casa Albă, după ce Jager a făcut dezvăluiri despre iubirea lor în cartea “Rising Star: The Making of Barack Obama“. Ei bine, Sheila, acum în vârstă de 57 de ani, susţine că ea a fost prima iubire a lui Obama şi că acesta a cerut-o în căsătorie de două ori.

Într-una dintre dăţi, Barack le-a cerut chiar părinţilor ei mâna fetei, dar aceştia au refuzat, îngrijoraţi că cei doi sunt prea tineri pentru căsătorie: ea avea 23 de ani, iar el 25. Mai mult, Jager susţine că ea şi Obama au continuat să se vadă timp de cel puţin un an după ce acesta o cunoscuse pe actuala lui soţie, Michelle. “Barack este un tip foarte sexual, iar sexul a fost o parte importantă a relaţiei noastre“, a ţinut să precizeze Sheila. “Îmi amintesc foarte bine când a început transformarea lui. Îmi amintesc foarte exact că, în 1987, la un an după ce începusem relaţia noastră, i se întipărise ideea de a deveni preşedinte“, povesteşte femeia în cartea citată mai sus. Conform aceleiaşi cărţi, Obama avea nevoie să fie identificat ca afro-american pentru a-şi împlini ambiţiile politice şi credea că o soţie albă i-ar putea strica planurile. Această ambiţie a dus, susţine Jager, la ruptura lor. Tot din aceeaşi biografie neautorizată a preşedintelui aflăm că este posibil ca acesta să o fi înşelat şi pe Jager cu o altă femeie, o hispanică mamă a trei copii pe care o cunoscuse prin intermediul serviciului, pe numele ei Mary Ellen Montes.

"Am rude care arată ca Bernie Ma c (comediant american de culoare) şi rude care arată ca Margaret Thatcher" -  Barack Obama

De reţinut obsesia lui Barack pentru identitate şi apartenenţă, lucru care l-a făcut să-şi caute originile fizic chiar, prin călătorii de descoperire în anul 1988. Tânărul Obama avea să călătorească timp de trei săptămâni în Europa, apoi în Kenya, unde a petrecut cinci săptămâni în compania rudelor sale din partea tatălui. Întors acasă, ambiţiosul Obama s-a înscris la cursurile facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Harvard. În vacanţele de vară, Barack obişnuia să colaboreze la firme de avocatură din Chicago, un pas care i-a intermediat întâlnirea cu cea alături de care avea să cunoască succesul, Michelle Robinson, în iunie 1989. Absolventă de Drept tot la Harvard, aceasta fusese repartizată să-l consilieze pe Obama la firma Sidley Austin şi n-a trecut mult timp până când tânărul viitor avocat şi preşedinte să-nceapă să-i facă avansuri. “Am fost impresionat de cât de înaltă şi frumoasă este“, avea să mărturisească, mai târziu, Obama.

Iniţial, Michelle a refuzat să iasă la întâlniri cu el, păstrând totul într-o notă profesională, cu atât mai mult cu cât ea era şefa lui. Însă pe măsură ce vara se termina, iar Obama trebuia să se întoarcă la Harvard, Michelle a trecut peste regulamentul de ordine internă şi a început o relaţie cu atrăgătorul mulatru, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a oferit să demisioneze dacă iese bine. Şi a mers bine căci, doi ani mai târziu, Obama i-a cerut mâna lui Robinson, nunta având loc pe 3 octombrie 1992, la Chicago. Piesele de puzzle s-au aşezat cum trebuie pentru acest tânăr care a început să se identifice din ce în ce mai mult ca afroamerican, deşi femeia care l-a făcut mare (la propriu şi la figurat) a fost cât se poate de albă. După ce a pierdut o sarcină, Michelle a apelat la fertilizare in vitro pentru a rămâne din nou însărcinată: prima lor fiică, Malia Ann, a venit pe lume în 1998, iar a doua, Sasha, în 2001.

În acea perioadă, tânărul avocat începea, deja, să pună pietrele de temelie ale carierei sale politice, cu alegerea sa în senatul statului Illinois, în anul 1996, urmată de un succes mult mai important, în 2004, când Obama a candidat cu succes din partea partidului democrat pentru funcţia de senator al Statelor Unite. La 43 de ani pe care nu-i arăta deloc, tânărul Barack era o stea în devenire a partidului democrat, carisma şi hotărârea lui amintind de cele ale lui John F. Kennedy.

Trei ani mai târziu, când Obama a îndrăznit să viseze şi mai sus, spre cea mai mare funcţie în stat, Michelle refuza să se lase dusă de val, fiind partea reticentă a cuplului Obama: “Am acceptat să-l sprijin în campania prezidenţială, dar eram sigură că n-o să câştige. Mi-am temperat speranţele. Barack era, până la urmă, un om de culoare în America. Chiar nu credeam c-o să reuşească“. O, dar ambiţiosul senator născut în zodia Leului a reuşit! Ales candidat la preşedinţie din partea Partidului Democrat, în defavoarea senatoarei Hillary Clinton, Barack l-a avut ca partener de campanie pe Joe Biden, actualul preşedinte SUA şi fost vice-preşedinte în administraţia Obama. Pe 4 noiembrie 2008, cel care şi-a căutat atâta amar de vreme propria identitate îl învingea pe republicanul John McCain şi devenea primul preşedinte afro-american din istoria acestei ţări. Restul chiar e... istorie.

Foto: Profimedia