Exclusiv pentru OK! Kylie Minogue se visează Afrodita
Dacă viaţa e cu adevărat ceea ce se întâmplă atunci când nu-ţi faci planuri, miniona australiancă e cea mai în măsură să ne dezvăluie cum poţi s-o trăieşti din plin.
Dacă viaţa e cu adevărat ceea ce se întâmplă atunci când nu-ţi faci planuri, miniona australiancă e cea mai în măsură să ne dezvăluie cum poţi s-o trăieşti din plin.
Puterea unui om stă în curajul cu care-şi poate privi în ochi temerile. Kylie s-a împrietenit cu fricile care-i dau târcoale din 2005 încoace. Când a fost diagnosticată cu cancer la sân, s-a încăpăţânat să poarte în continuare rochii mulate şi topuri şic, în culori vii. Poate că cea mai mare lecţie pe care a învăţat-o e că frumuseţea trece dincolo de cosiţe blonde, ochi albaştri cristalini şi forme apetisante. Dar că, în absenţa acestor atribute, „prietenii“ se vor grăbi întotdeauna să-ţi anticipeze înfrângerea. Cel de-al unsprezecelea album de studio pe care cântăreaţa l-a lansat, „Aphrodite“, s-ar putea rezuma la o singură frază, una dintre preferatele lui Kylie: „Ceea ce vouă vi se pare dificil pentru mine e destul de simplu“. Şi-atunci înţelegem de ce reflectoarele stau aţintite pe ea de mai bine de 24 de ani.
OK! De când aşteptam un album de-al tău pe care să-l putem asculta pe ringul de dans!
Kylie Minogue Ţi se pare că de foarte mult timp? Mie mi se părea că n-am plecat niciodată de pe ringul de dans, dar am mai auzit păreri cum că de-abia acum m-am întors la origini.
Niciunul dintre cântecele tale n-a conţinut cuvântul „înger“ (în engleză „angel“) în titlu. Dar pe „Ahprodite“, poate una dintre cele mai optimiste melodii este „Looking for an Angel“.
A fost primul cântec pe care l-am scris pentru acest album, în New York, într-un apartament de bloc, în timp ce mâncam acadele cumpărate de la un butic de cartier.
Să-nţelegem că te-ai simţit ca la tine acasă în studio.
Nu poţi să-ţi minţi ascultătorii şi vă garantez că ei simt, ştiu când un artist zâmbeşte cu gura până la urechi înainte să cânte un vers. Fiecare melodie are sufletul ei, aşa că, de fiecare dată când ajungeam într-un punct în care nu mă simţeam bine, apăsam butonul de pauză şi o luam de la capăt.
Am sesizat o notă mistică pe „Aphrodite“. Avem melodii cu titluri sugestive, „Cupid Boy“, „Looking for an Angel“, chiar şi cea care dă titlul albumului...
Toată lumea cu care am colaborat s-a racordat imediat la atmosfera asta astrală (râde). Nu-i o glumă, mi s-a întâmplat la două melodii, la „Cupid Boy“ şi la „Aphrodite“, la care am lucrat cu compozitori diferiţi, care au avut aceeaşi idee vizavi de temă.
Albumul ăsta e o colecţie de „prime dăţi“.
Da, prima oară când n-am înregistrat piese pe tot Globul, ci într-o singură locaţie. Prima oară când mi-am permis să mă copilăresc, să fac scheme la microfon, de faţă cu atâta lume, fără să-mi repet obsesiv în minte: „Sunt într-un studio, trebuie să-mi iasă vocea din prima“. Şi, într-adevăr, multe alte prime dăţi.
E şi primul album senin. Destui nori de furtună s-au abătut asupra albumelor tale anterioare...
Multe din melodiile pe care le-am scris în anii trecuţi au fost „colorate“ de lupta mea cu boala, de experienţele prin care am trecut. M-a stors de puteri să stau tot timpul cu garda sus, voiam să mă bucur, să râd mai mult. Mă săturasem de atitudinea gravă, gri, iar asta cred că se simte odată cu primele acorduri din „Aphrodite“.
Te-a ajutat şi faptul că eşti îndrăgostită.
Multă lume se întreabă de ce atât de multe cântece vorbesc despre dragoste, de ce se scriu romane, de ce se pictează tablouri, de ce plângem la filme siropoase. Iubirea ne influenţează în toate formele şi întruchipările ei şi, da, am putea spune că am avut o „idilă“ cu acest album.
A avut şi iubitul tău o contribuţie destul de mare.
Pe de altă parte, (râde), dacă te referi la acel tip de dragoste, aş putea spune că mi-a exorcizat demonii şi m-a ajutat să celebrez lucrurile care contează pentru mine. Dragostea mi-a servit întotdeauna drept sursă de inspiraţie, cu suişurile şi coborâşurile inerente. Iubirea are diferite forme de manifestare şi e normal să fie aşa.
Eşti fericită. Te-ai distrat când ai lucrat la „Aphrodite“?
Da! Fără nicio îndoială. De fapt, n-ai simţit când am dat din picioare tot timpul, pe tot parcursul interviului? În studio, ridicam şi mâinile în sus, ca la un miniconcert. Dar nu pot să spun ce melodii am fredonat în gând.
Foto: William Baker, DARENOTE
