Lee Radziwill, sora uitată a lui Jackie Kennedy, un style-icon al anilor ’60 FOTO
A trăit în umbra legendarei Prime Doamne timp de 85 de ani, dar povestea sa de viaţă este asemenea unui roman foileton, plin de intrigi, dar şi glamour.
Elegantă, rafinată, aristocrată, exercitând o fascinaţie aparte. Aceasta era Lee Radziwill, născută Caroline Lee Bouvier, sora mai mică a lui Jacqueline Kennedy. Una dintre cele mai admirate femei ale anilor ’60, un influencer al epocii sale, mai înainte de apariţia internetului ori a termenului propriu-zis. Şi cea care s-a luptat o viaţă să iasă de sub „tutela“ surorii sale, al cărei nume părea să-i acapareze întregul destin.
Când erau mici, Lee şi Jackie (care-şi spuneau una alteia Pekes şi Jacks), păreau două prinţese urbane, crescute în mediul exclusivist din Park Avenue, Hamptons şi Newport. Acel New York cu premiere strălucite la Metropolitan, cu nenumărate baluri şi banchete de caritate. Acel New York al teatrelor, al cinematografelor, al cărţilor, al revistelor The New Yorker, Vanity Fair şi Vogue. Lee era „frumuşica“, în timp ce sora ei mai mare cu trei ani era „isteaţa“. Educate în cultul banilor de către un tată, John Vernou Bouvier III, agent de bursă, cele două surori au crescut într-o concurenţă incredibilă, permanent alimentată de o mamă cu ambiţii mari, Janet Norton Lee. „Mama îmi repeta neîncetat că sunt prea grasă şi că n-o să mă pot compara niciodată cu sora mea“, povestea Lee în 2013, pentru Times.
În toată tinereţea lor, o singură dată le-a fost dat să fie ele însele, ca două surori normale. Jackie avea 21 de ani, iar Lee 18 când au reuşit să scape vigilenţei mamei lor, în timpul unei vacanţe la Paris. „A fost prima oară când ne-am simţit apropiate, sigure pe noi, libere să zâmbim şi să trăim momentul“, povestea mezina Bouvier, care resimţea acerb constrâgerile de acasă. Căci mama lor insista zilnic pe acelaşi subiect, trasându-le o direcţie clară în viaţă: „Marry well and marry rich!“ („Mărită-te bine şi mărită-te cu un om bogat!“)
Nici nu-i de mirare că rivalitatea dintre fetele Bouvier a crescut în 1953, odată cu căsătoria lui Jacqueline cu senatorul John F. Kennedy, care avea să devină preşedintele Statelor Unite. Lee se grăbise să-şi aleagă drept soţ pe Michael Canfield, un iubit din adolescenţă care moştenise o editură şi cu care fugise să trăiască la Londra. Dar ceea ce începuse ca un mariaj de frondă la adresa severei Janet Bouvier avea să se încheie din dezamăgire (Michael căzuse în patima alcoolului), dar şi din ambiţie. La trei ani după nuntă, Lee şi-a părăsit soţul după ce l-a întâlnit pe Stanislaw Albrecht Radziwill, un investitor imobiliar cu titlu de prinţ al Poloniei, care reechilibra cumva balanţa de forţă între ea şi Jackie. Dar această partidă net mai bună pentru ea a creat disensiuni în sânul familiei Bouvier, atât de conservatoare.
În definitiv, Lee avea doar 26 de ani când şi-a anunţat părinţii că se mărită a doua oară, când nici nu se uscase bine cerneala de pe actul de divorţ! Însă, după şocul „imoralităţii“ mezinei sale, Janet Bouvier s-a cosolat la gândul că, totuşi, fetele ei s-au aranjat bine alături de doi bărbaţi puternici şi bogaţi, precum un preşedinte de ţară şi un os domnesc – care a făcut din Lee, prin căsătoria din 1959, Prinţesă Serenissimă, un titlu pe care insista să-l folosească chiar dacă soţul său renunţase la statutul regal. Iar legătura ei „dinastică“ s-a sudat şi mai mult după naşterea celor doi copii, Anthony şi Christina – după ce Jackie punctase deja şi la acest capitol, devenind mamă a copiilor lui JFK.
Dar alegerile care l-au adus pe Kennedy la Casa Albă i-au schimbat şi traiul lui Lee la Londra. „Viaţa mea ar fi putut fi alta, dacă el nu era ales. Eu şi Stas am fi rămas la Londra, iar ei ar fi venit să ne vadă la Palatul Buckingham, eu m-aş fi ocupat de dineuri regale şi aş fi călătorit în India... Aşa, a trebuit să renunţ la toate astea.“
În ciuda anumitor renunţări, cele două surori ajunseseră la egalitate. Lucru pe care au încercat să-l afişeze şi public, odată cu vizita lor oficială în Italia, India şi Pakistan din 1962. Practic, erau cele mai faimoase surori ale vremii, după Elisabeta a II-a şi prinţesa Margaret ale Marii Britanii – deşi Prinţul Philip îi spusese odată amuzat, la Buckingham: „Ştii, şi tu eşti ca şi mine, trebuie să mergi cu trei paşi în urmă“. Lee, însă, s-a ambiţionat să-şi facă simţită mai acerb prezenţa, iar în anul următor, acel tragic 1963, a tot fost văzută în compania surorii sale mai mari, şi în august, când aceasta îl pierdea pe micuţul Patrick la două zile după ce-l născuse, şi în noiembrie, după înfiorătorul atentat din Dallas, în care preşedintele Kennedy îşi găsea sfârşitul.
Interesant este că, la acea dată, Lee trăia din nou fiorii unei noi iubiri interzise, de data aceasta din postura de amantă a miliardarului grec Aristotel Onassis – cel care îi oferise soţului ei postul de director al companiei lui de aviaţie. Însă a fost de-ajuns ca armatorul să le invite pe ambele surori într-o croazieră pe luxosul său iaht, pentru ca Lee să fie brusc şi definitiv înlăturată de Jackie, care n-avea cum să reziste avansurilor febrile ale lui Onassis. O palmă pe care n-avea s-o uite uşor... Pentru a o îmbuna, Aristotel i-a oferit lui Lee o proprietate valoroasă în Atena – pe care doamna Radzwill a vândut-o de îndată, simţindu-se ofensată. Public, însă, n-a arătat nimic, fiind prezentă şi la căsătoria lor din 1968. „Mă bucur să fiu la originea acestui mariaj“, avea să fie unica ei declaraţie oficială despre această poveste.
O vreme, a crezut că-şi poate folosi notorietatea pentru a-şi croi o carieră de actriţă la Hollywood. Dar şi-a dat seama repede că este doar un capriciu şi s-a lăsat atrasă de un alt domeniu, cel al decoraţiunilor interioare. Aşa l-a cunoscut pe Giorgio Armani, care a văzut în ea un PR perfect. Un rol care i-a venit mănuşă, ce-i drept, ea având un foarte bun simţ al promovării şi fiind extrem de bine conectată nu doar la lumea mondenă, ci şi la lumea artei.
O apropiată a lui Mick Jagger, Andy Warhol şi a lui Truman Capote, Lee Radzvill învăţase cum să-şi folosească influenţa, fiind nu doar Prinţesă Serenissimă, ci şi o fashion princess. De fapt, devenise atât de influentă în modă, încât dacă purta o geantă nouă, în câteva zile stocul din magazine era epuizat. Vogue îi recunoscuse eleganţa iconică şi bunul gust desăvârşit.
Harper’s Bazaar o angajase drept consultant de modă. Armani o transformase în imaginea casei sale. Iar Truman Capote, într-una dintre „lebedele“ sale – acele femei sofisticate pe care le-a cultivat, dar le-a şi trădat, povestindu-le secretele într-un articol în Esquire, despre care aveam să aflăm şi în cartea Lebedele de pe Fifth Avenue a lui Melanie Benjamin.
Pentru mulţi, era tot sora mai mică a lui Jackie, dar spre deosebire de ea, Lee era liberă să facă ce voia, fără să fie admonestată de presă. Şi-a permis să plece în turneu cu Rolling Stones, în 1972. Ori să se căsătorească a treia oară, în 1988, cu regizorul producţiei Magnolii de oţel, Herbert Ross. Ori chiar să divorţeze a treia oară, în 2001. Şi nimic n-o împiedica să meargă la show-uri de modă, chiar şi la 84 de ani, când ajunsese să se deplaseze cu scaunul cu rotile.
O singură dată Jackie avea s-o mai facă să plângă: în 1994, când aceasta pierdea bătălia cu cancerul. La fel de dureroasă avea să fie şi dispariţia fiului Anthony, răpus tot de cancer. După pierderea lor, Lee s-a întors în Europa, locuind o vreme la Paris. Fosta ei noră, jurnalista Carole Radzwill, la rându-i o socialite şi un star al show-ului The Real Housewives of New York City, a convins-o să se reîntoarcă în America. Unde, de altfel, avea să-şi încheie şi călătoria din această viaţă pe 15 februarie 2019, cu puţin înainte de-a împlini 86 de ani, pe 3 martie.
Foto: Getty Images
