Ok! Made în RO: Laura Hîncu, matematica mătăsii

Despre asta am învăţat la întâlnirea cu ea, despre cum liniile fluide ale unui material atât de fin şi feminin pot fi jucate pe degete de o absolventă de ASE, poate cel mai pragmatic dintre designerii autohtoni.

Ne-am întâlnit chiar de ziua ei, când a împlinit 30 de ani. Şi mi-a plăcut privirea limpede cu care mi-a spus pe un ton simplu: „Acum lucrăm la o rochie pentru mine, pentru diseară, pe care am lăsat-o pe ultimul loc. Nu era foarte importantă şi am omis-o!“. Desigur, clientele pe primul loc! Chiar şi de ziua ei a ajuns la studio tot la ora 8 dimineaţa. Are o disciplină, o filozofie proprie des­pre ce înseamnă un business în modă şi un fel tranşant de-a privi lucrurile care au de-a face cu formaţia ei de bază - a absolvit ASE-ul, cu un masterat în contabilitate şi audit. Nu are televizor. Cum nu are nici nostalgii, nici dulcegării inutile ori planuri fără fundament. Nu visea­ză la Hollywood. Le vrea tot pe românce, îmbrăcate din ce în ce mai bine... Şi îmi spune că schiţele pe care le face sunt doar matematică, nu talent. Ei, aş! Laura este tipa smart, cu picioarele bine înfipte în piaţa autohtonă, pe care o priveşte evoluând cu răbdarea unui cercetător ştiinţific. Şi care face jobul de designer cu pragmatism, pasiune şi organizare. E un mix original, care se oglin­deşte perfect şi în creaţiile ei din mătase naturală, unele cu două feţe, unele pictate manual – toate unicat şi toate arborând un aer sofisticat, versatil şi feminin, care vine tocmai din acea simplitate a rafinamentului, din deli­cateţea şi lejeritatea cu care mătasea complimentează silueta, fără s-o încorseteze.

Primele rochii le-a cusut pe la 12 ani. „Cam de pe-atunci, tot ce am purtat la eveni­mentele importante din viaţa mea şi a familiei au fost făcute de mine“, poves­teşte Laura, care a lăsat, însă, o vreme ca această pasiune să rămână un hob­by, testând terenul ştiinţelor economice, pentru a da întâietate tradiţiei de contabili a familiei sale. „După ce am terminat faculta­tea, m-am angajat la Raiffeisen. Mi-a fost clar de la început că n-am ce-mi trebuie pentru a lucra într-o corpo­raţie.“ Şi, cum în acea perioadă designerul Adrian Oianu îşi căuta o asistentă, postul i-a venit mânuşă Laurei, care a început astfel un voluntariat vreme de trei ani. „La un moment dat, a fost clar că drumurile noastre trebuie să se separe şi mi-am dat seama că singura variantă de-a face în continuare asta era un business. Pe vremea aceea, n-aveai unde să te angajezi la noi în modă, n-aveai nişte branduri mari de fashion, cum să spunem c-a început acum să fie. Şi să plec din ţară n-a fost niciodată targetul meu, asta ar fi însemnat că aş fi lucrat într-o altă corporaţie, numai că ar fi fost o corporaţie fashion în afară, deci, practic, acelaşi lucru. Am pornit business-ul singură, pregătirea economi­că m-a ajutat foarte mult, mai ales că toţi banii de-acolo au venit, mai precis din fonduri europene, consultanţă, proiecte - au fost mai multe colaborări de-a lungul acestor ani şi toţi banii obţinuţi astfel s-au dus spre modă. Sunt patru ani de-atunci. Şi n-aş zice că lucrurile s-au întâmplat repede, ci organic. N-au fost forţate lucrurile, n-au fost compromisuri, nu facem uniforme off-season. Am rămas fidelă faţă de ceea ce mi-am propus: unicatul. Şi mătasea.“

Romania vs. abroad

Nu mă focusez pe piaţa internaţională. Acolo eşti doar o altă rotiţă într-un sistem mult mai mare decât tine, n-ai nicio şansă. Avantajul pieţei din România e faptul că lucrurile nu sunt încă împărţite, e un fel de Vest sălbatic. Poţi veni tu cu ideea ta şi, dacă ai ce-ţi trebuie, te impui. Dezavantajul e că n-ai nicio regulă. Adică nu intri într-un sistem şi te duce el automat din treaptă-n treaptă. În momentul de faţă, piaţa din România are un potenţial foarte mare, pe care îl aşteptăm cu toţii

Designeri preferaţi

Îmi place Alber Elbaz, pentru că a reuşit să facă într-adevăr ceva deosebit cu Lanvin. Şi Zac Posen, fiindcă a pornit cu puţin şi s-a impus. E adevărat că acum, ce e în magazine e complet diferit de enormul lui potenţial, dar ăsta-i mediul care te obligă. Până la urmă e vorba de New York! Dar modul în care şi-a clădit business-ul e de admirat.

Pictură pe Mătase

Ideea a venit natural, conceptul de unicat fiind întărit prin acest element. Lucrăm cu trei persoane pentru personalizarea rochiilor, în funcţie de tipul detaliilor pe care vrem să le obţinem: realist, abstract, minimalist sau reproduceri după un anumit model.

Be unique!

În patru ani de zile n-am dublat nicio rochie. Unicatul presupune o relaţie personală cu clienta, pentru care ajustez propunerea mea în funcţie de personalitate şi măsuri. Personalizez produsele, fie că este vorba de textura materialului, culoare, detalii de croi, finisaje sau pictura manuală. Unicatul este un lux. Însă, deocamdată, nu este perceput la adevărata valoare, piaţa modei din România mai trebuie să se maturizeze.

The Silk Road

Relaţia mea cu mătasea a început într-un depozit din perioada internshipului. Locul acela cu miros îngrozitor mă obseda, într-un fel, pentru că totul părea rupt din lumea a treia. Şi, într-o zi, am găsit acolo un balot de mătase. Era cu totul altceva! L-am luat pur şi simplu, chiar dacă nu stăteam prea bine cu banii. Şi nici n-aveam vreun plan cu el. Apoi am continuat, uşor uşor, să iau mătase atât cât îmi permiteam, pe bucăţele. Am făcut şi nişte rochii de domnişoare de onoare pentru nişte prietene, pe un voal georgette... Şi acum mi-l amintesc, pentru că este foarte greu de cusut. Am scos-o la capăt, dar mi-am dat seama, încă de-atunci, că mătasea e cu totul altă poveste şi se remarcă în orice poză.

3 Rules to Shop

E important ca atunci când îţi cauţi o rochie să poţi fi relaxată în ea. Apoi nu uita să verifici compoziţia materialului – e scrisă pe toate etichetele şi ideal ar fi să fie peste 50% material natural. Iar preţul trebuie să fie corelat cu produsul. Când dai un preţ foarte mare pe un produs, e clar că plăteşti marketingul. Dacă scoţi 1.000 de euro din portofel pentru o bluză de lux, ai plătit campania, le-ai plătit pe manechinele care sunt pe afiş, ai plătit fotograf, make-up... Şi asta, până la urmă, e o decizie personală. Vrei să-i plăteşti pe toţi oamenii ăştia sau vrei să dai banii efectiv pe produs? Cumpără un pic mai inteligent!

Two faced story

Una dintre obsesiile mele au fost, de la început, finisajele. Nu lucrez cu triplocul, utilajul de croitorie care taie şi finisează în acelaşi timp, fiindcă am înţeles din momentul zero că lasă aţe, lucrează superficial, e făcut pentru produse de serie. Or eu voiam să arate perfect fiecare rochie şi pe interior. Aşa s-a născut ideea rochiilor cu două feţe. Adică dacă tot am înnebunit pe toată lumea din atelier cu aceste detalii, am zis să merg un pic mai departe şi să avem creaţii 100% curate pe ambele feţe! Şi de-aici au pornit mai multe soluţii tehnice: de la două materiale termocolate, alipite, la un material cu două feţe sau diferenţa între mat şi lucios.